2,457 matches
-
meu. „Iluzia” a fost atât de „prezentă” și de șocantă, Încât, apărându-mă pe mine, dar și pe el, am dat-o iute la o parte. La o analiză mai atentă, ea poate fi explicată printr-o sinteză neașteptată În subconștientul meu a acelor reacții și reflexe comportamentale ale prietenului meu care nu „concordau” cu ceea ce eu voiam „să fie”, cu ceea ce eu credeam că trebuie să fie axul genialității sale creatoare, axul echilibrului său moral, psihologic. Când vorbesc de „morală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care ne atrage, dar care ne și zăpăcește și „distruge” uneori, dacă nu suntem pregătiți a-i face față, ca și privirea meduzei sau ca lumina taborică de pe chipul lui Iisus. „Adevărul” care zace adânc În noi, În ceea ce numim subconștient, depozit, se pare, nu numai al atâtor acumulări de nume, situații și semnificații, dar și profet! Ultimul Profet al epocilor noastre „teribil” de moderne sau post-moderne, singurul, unul din eurile noastre, cu siguranță cel mai lucid, mai „nemilos”, mai „realist
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bineînțeles, extrem de atractive pentru unele spirite „rafinate”. Dar, În fapt, nu e vorba de nici un fel de „rafinament” aici, ci mai degrabă de o predispoziție afectiv-morală care vine din educație, din ambient, dar și din fire - acea „fire” genetică, reflexele subconștientului exersate și formate În generații, care-ți oferă necesarele arme de apărare sau de adaptare la condițiile mediului de orice fel! Eu nu vreau să fac aici „judecăți morale” - cum mai fac alții, nu puțini! -, nu aș Îndrăzni și aș
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
proustian, putem Înțelege și una din „cheile” filosofiei nietzscheniene, acea „veșnică reîntoarcere a aceluiași”, die ewige Wiederkehr des Gleichen. Memoria, iată, ne Învață Proust și alți câțiva, puțini, mari prozatori, memoria are o dublă funcțiune: de Înmagazinare și selectare În subconștient a unor nume, fenomene, scene, indivizi și, cumva, pe noi Înșine În diverse posturi și acte, dar și aceea de a ne revela Existența, cu ceea ce ea are mai prețios Într’Însa - eternitatea sau, dacă vreți, „capacitatea de eternitate” pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
el. Eram conștient de faptul că avea să se deconspire, tot trupul meu tremurând în anticiparea grozăviei. Ajunse acum mai aproape de el ca niciodată. Exact în cadrul ușii de la baie. Apoi am observat ceva ce mă sâcâise într-un colț al subconștientului care încă nu fusese anihilat de șocul casetei video. În dreapta jos a monitorului, numerele digitale: 2.38 A.M. Ochii mei zvâcniră instinctiv spre cealaltă extremă a monitorului. 8/10/92. Noaptea în care murise tata. Doar sunetele hohotelor de plâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cioculescu, directorul Vieții românești, cu participarea unor critici de marcă. Orgoliul meu a fost hiper-satisfăcut și „spaima”, mai ales acea spaimă - a mea și a clanului meu burghez, îngenuncheat și maltratat de noii stăpâni! - aproape stinsă. (În zone afunde, ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o apă freatică, lingușind și erodând cele mai îndrăznețe speranțe; dovadă, printre altele, unele vise și halucinații în stare de veghe când fantoma unui pluton de execuție mi se clătina în fața
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nu-i nici o disciplină, nu trebuie să fie nici o disciplină, fiecare face cum îl povățuiește un geniu interior. Freud aducând în timpurile din urmă o cunoscută și răsunătoare contribuție în psihologie a adus o lămurire deplină acestor tineri revoluționari. Puterile subconștientului, așa de bine ascunse în om, așa de puternice și de prezente totuși, sunt singura și adevărata sursă de poezie. Inteligența și rațiunea n-au ce căuta acolo unde forța aceasta misterioasă are rol întreg. Natural este să le izgonim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ascunse în om, așa de puternice și de prezente totuși, sunt singura și adevărata sursă de poezie. Inteligența și rațiunea n-au ce căuta acolo unde forța aceasta misterioasă are rol întreg. Natural este să le izgonim și să lăsăm subconștientului, care e stăpân adevărat și firesc al sufletului nostru, dreptul să se producă fără piedici și restricții. Așa încât poezia devine un lucru simplu. Spui ori scrii ce-ți trece prin minte, așa la întâmplare. Aceasta este exteriorizarea celuilalt, care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
inițiatice. Va fi într-adevăr de folos să se cerceteze legăturile dintre inițiere și cele mai «nobile» și mai creatoare expresii ale culturii”. Mărturii ale unor practici de mult apuse, textele restituie mentalului modern un segment spiritual adânc îngropat în subconștientul colectiv și, în felul acesta, angoasa zădărniciei piere, căci omul nu este victima hazardului, ci împlinește gesturi după un model cosmic și divin. Corpusul de texte folclorice acoperă majoritatea spațiilor românești, indiferent de frontierele politice. Interpretările stilistice și poetice vor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
infernal în care s-a pătruns și de a crea acel mysterium tremendum necesar pentru eficiența leacului. Pustiul pare să fie un decor specific pentru traseul inițiatic, fiindcă el purifică eroul de însușirile umane și are valențele unei cufundări în subconștient. Doar așa călătorul se cunoaște cu adevărat: „A trecut el văi și munți și mări, până când a ajuns în mijlocu la o pustietate. Calu putea să fie-ntr-o secundă cu el la Roșumpărat, dar n-a vrut. A mers
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că este ales, adică poate repeta gesturile strămoșilor civilizatori. Ieșirea din social este obligatorie pentru dispariția constrângerilor supraego-ului și este echivalentă cu o coborâre în id. Similară este și izolarea în pădure a neofiților din triburile arhaice, izolare ce eliberează subconștientul depozitar al angoaselor colective, ca imagine holomorfică a haosului de dinainte de geneză. Protagonistul baladelor fantastice se află în mișcare, dinspre cunoscut, spre spațiul de interferență a lumilor, adică fîșia de limită de unde neantul poate reveni. El nu întârzie niciodată să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acești termeni, subliniind totodată că spațiul infernal aparține unei ființe hibrid, de la marginea creației, monstrul inițiator care declanșează suferința necesară evoluției. Ca și Făt-Frumos ajuns pe Valea Plângerii călăuzit, prin abolirea cenzurii conștientului, Aleodor pătrunde pe muntele interzis sub imperiul subconștientului în care a coborât. Tocmai acest hybris de încălcare a domeniului extramundan va conduce la proba ce solicită găsirea fetei alese, sub forma poruncii de la pocitanie. Învățămintele paterne trebuie încălcate pentru a anula modelul parental și pentru a dobândi libertatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
știm sau pe lângă care trecem adesea cu nepăsare". După un timp, am văzut din nou imensitatea fluidă ce se întindea sub noi, era oceanul Pacific. Trecusem nu numai în emisfera sudică, ci și în partea opusă a globului. Eram, în subconștientul meu, fericit că un urmaș al țăranilor din Drumul Carului ajunsese să treacă Ecuatorul și să vadă apele Oceanului Pacific. Un timp, am urmat spre sud litoralul vestic al Americii Latine. Nu-mi mai dezlipeam ochii de geamul prin care încercam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
voi în curte acum/ Un stâlp la bătrânețe..." Poetul pierde o lume și câștigă alta. Pierderea este extrem de dureroasă. Iar câștigul efemer. Mai mult decât științele, arta forțează granițele cunoașterii umane. Artistul e un ca un scafandru ce coboară în subconștientul său pentru a scoate la suprafață adevăruri pe care rațiunea nu le poate descoperi. El sondează atât în propriul său subconștient, cât și în ceea ce numim subconștientul colectiv. Sunt experiențe și imagini pe care le moștenim din moși strămoși, pe cale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
efemer. Mai mult decât științele, arta forțează granițele cunoașterii umane. Artistul e un ca un scafandru ce coboară în subconștientul său pentru a scoate la suprafață adevăruri pe care rațiunea nu le poate descoperi. El sondează atât în propriul său subconștient, cât și în ceea ce numim subconștientul colectiv. Sunt experiențe și imagini pe care le moștenim din moși strămoși, pe cale genetică. Ei, bine, poetul posedă tocmai acest har de a comunica pe calea intuiției cu trecutul înmagazinat înlăuntrul său, cât și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
forțează granițele cunoașterii umane. Artistul e un ca un scafandru ce coboară în subconștientul său pentru a scoate la suprafață adevăruri pe care rațiunea nu le poate descoperi. El sondează atât în propriul său subconștient, cât și în ceea ce numim subconștientul colectiv. Sunt experiențe și imagini pe care le moștenim din moși strămoși, pe cale genetică. Ei, bine, poetul posedă tocmai acest har de a comunica pe calea intuiției cu trecutul înmagazinat înlăuntrul său, cât și cu viitorul, care i se relevă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă umplu de clopote", scrie colega noastră de generație, Marta Petreu. Acesta este artistul. El lucrează cu o substanță extrem de delicată, dar totodată nocivă: cuvântul. Cuvintele îl transportă din realitate apropiată într-o "irealitate și mai apropiată". Cea a propriului subconștient, în care sunt înmagazinate toate informațiile privind istoria speciei și a universului. Tot ce s-a întâmplat în univers de-a lungul timpului plutește ca un lest în subconștientul uman. Din această nebuloasă a trecutului se înfiripează viitorul. Care la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
realitate apropiată într-o "irealitate și mai apropiată". Cea a propriului subconștient, în care sunt înmagazinate toate informațiile privind istoria speciei și a universului. Tot ce s-a întâmplat în univers de-a lungul timpului plutește ca un lest în subconștientul uman. Din această nebuloasă a trecutului se înfiripează viitorul. Care la rândul său poate fi intuit de psihicul uman. Cuvântul e un mijloc, o simplă unealtă, un fel de găleată, ca să zic așa, de care o folosește pentru a scoate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tot felul de minciuni și adevăruri, încât acestea s-ar contopi și ar deveni orice. Spune-mi care sunt raporturile tale cu visul? Visezi? Ai vise care îți revin obsesiv? Sunt vise provocate sau vise care îți tulbură sublumea din subconștient? Ca orice om, visez, desigur. Nu fac din vise o experiență, o rampă de discuție sau de orientare imediată. Nu mi le explic. Nu mi le vreau descifrate. în ultima vreme, am vrut să o mai visez pe mama. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar nu-mi aduc aminte. Odată am învățat să zbor/ Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte" spunea Adrian Popescu în poemul Arsura. Visele sunt o derulare de fapte la care nu te-ai gândit sau te-ai gândit în subconștient. Unele revin obsesiv. Doar visele cu ochii deschiși par a avea o miză. De regulă ele se transformă în iluzii. Iluziile sunt rateuri, de regulă. Faptele nu sunt niciodată împliniri ale viselor, ci ale unor proiecte concrete, derulate conștient. Relația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iluzii. Iluziile sunt rateuri, de regulă. Faptele nu sunt niciodată împliniri ale viselor, ci ale unor proiecte concrete, derulate conștient. Relația mea cu visul este cea pe care a definit-o Freud pentru un om. În rest, ce sublimare...! Ce subconștient! Crezi că omenirea e pe panta destructivității? Ai citit mult, ai trăit mult din intuiție și imaginație, de asta la 60 de ani poți să emiți câteva adevăruri pentru urmași: Când și cum se va sfârși omenirea? Vezi ceva semne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
germană am foarte multe elemente argheziene sau bacoviene ba chiar și tendințe blagiene și bolintiniene...! Folosesc nolens volens o limbă română "conservată". Unii ar putea spune: rămasă în urmă, neevoluată! Visele tale sunt în română sau în germană? Cine știe cum funcționează subconștientul unui trilingv nativ, știe că acela nu visează în cuvinte sau fraze, ci în imagini care se transformă în dependență de vis în cuvinte. Dacă visez, de exemplu, că sunt împreună cu prietenii români (indiferent unde pe lume), imaginile se transformă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
operativ și de Securitate și nu e nici o ficțiune că trebuia să fiu lichidat fizic în 1989... Câtă biografie e în ceea ce am scris și publicat eu? Aici discuția trebuie nuanțată, în tot ce scriu exploatez realitatea mea interioară, din subconștient, ea e principala biografie exploatată intuitiv, cel mai adesea amestecată cu ficțiunea (sunt eu o ficțiune?), realitatea mea interioară fiind incontrolabilă, de drept. Sunt antipatizat de toți criticii, am senzația, nu le sunt pe plac. Probabil că sunt o ciudățenie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
O spun "din interior", scriind și proză, teatru, eseu, știind despre fiecare gen cum se scrie. Limba română are înlăuntrul ei o putere de-a dreptul magică de a da expresie versurilor. Rămâne o enigmă de ce poezia română, "expresie a subconștientului nostru colectiv" (poezie ajunsă la standarde ridicate) nu intră în subconștientul universal, sau nu e recunoscută pe plan extern, premiată cu Nobel... Când eu spun că am momente când nu-mi înțeleg propria poezie, mă refer la faptul că are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiecare gen cum se scrie. Limba română are înlăuntrul ei o putere de-a dreptul magică de a da expresie versurilor. Rămâne o enigmă de ce poezia română, "expresie a subconștientului nostru colectiv" (poezie ajunsă la standarde ridicate) nu intră în subconștientul universal, sau nu e recunoscută pe plan extern, premiată cu Nobel... Când eu spun că am momente când nu-mi înțeleg propria poezie, mă refer la faptul că are legătură naturală cu iraționalul, că primesc din senin poezia pur și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]