3,677 matches
-
extaz. Și le povesti câteva cazuri, între care cel mai încurajator fusese, acum câteva zile, al unei femei care înainte de-a muri spusese că vede o lumină mare și că-și ia zborul spre ea, apoi își dăduse ultima suflare scăldată într-o beatitudine care i se citea în ochi. Tăcură vreme îndelungată. Procopiu se sculă și se duse la fereastră, doctorul Rosenberg se uita, gata să ațipească, spre bolnav, iar conu Costache se refugiase în propriile gânduri. Își răsucea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îngrijire medicală, tânărul, aflat în agonie, a fost dus la Casa de Sănătate a acestuia, unde s-au depus toate diligențele pentru a fi ajutat. Cu toate acestea, sâmbătă la ora 18 și 11 minute, tânărul și-a dat ultima suflare. Un trimis special al gazetei noastre a fost de față la tristul eveniment. Pentru că pe unele dintre obiectele de vestimentație ale tânărului era cusută monograma R.O.Z., Domnul colonel Costache Boerescu, eminentul Șef al siguranței publice, a reușit să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
obiectele de vestimentație ale tânărului era cusută monograma R.O.Z., Domnul colonel Costache Boerescu, eminentul Șef al siguranței publice, a reușit să descopere că este vorba de un membru al familiei Ochiu-Zănoagă din Giurgiu. Înainte de a-și da ultima suflare, tânărul a rostit câteva cuvinte și un nume. Cercetările sunt în curs, dar Poliția are un fir care, sperăm, va conduce la criminal. Este posibil să fie vorba de un duel cu pistolul, de aceea considerăm că legea împotriva duelului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Costache invitându-l în fotoliul lui favorit, în care nu demult stătuse și Iulia. Vă ofer un ceai? Sunt foarte curios, cu adevărat, să-mi spuneți mai multe despre icoana aceasta, care, dacă am înțeles bine, face să fiarbă toată suflarea bisericească. Ce nu-nțeleg este cum poate să dispară o icoană și de ce n-a fost anunțată imediat Poliția. Părintele s-a așezat bucuros lângă foc. Ca toți oamenii nevoiți să stea mult în picioare, nemișcați, avea probleme mari cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spui că oamenilor ăstora o să li se permită să vină aici indiferent dacă noi îi vrem sau nu, forțând în mod ilegal vânzarea terenurilor, după ce pun mai întâi mâna pe ele? Îi veni deodată o idee și întrebă aproape fără suflare. - Ascultă, nu cumva te-ai răzgândit în privința solicitării lui Jor de a păzi fațada magazinului? Fața rubicondă de pe placa video se impacientă. - Ia uite ce este, Fara, lasă rezolvarea acestei probleme pe seama autorităților legale. - Bine, dar nu-l lăsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ei știau unde se termină acesta. Dar temerile i se spulberară tot atât de repede cum se stârniseră. Le luă locul sentimentul brusc al așteptării, al perspectivei unei bucurii imense pe care avea s-o simtă. Ajunse la capătul coridorului aproape fără suflare și împinse peretele îngust care-l închidea. Acesta se deschise ușor și, de astădată, spre marea ei ușurare, văzu că a ajuns într-o cameră mică, dar foarte plăcut mobilată. De cum intră, dădu cu ochii de o femeie așezată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tare, cât să se audă în hărmălaie: — Mulțumesc, am mâncat cu poftă tot ce mi-ați dat. Dar acum, am să cad din picioare dacă nu dorm... Cum să cazi, prietene, dacă n-ai băut? îi strigă Godun și toată suflarea adunată în jurul hălcilor de carne împănată izbucni în hohote scurte. Păi, e musulman, cum să bea?! Nu mâncase și nu băuse de la plecarea din Teheran, fiindcă în avion adormise imediat ce fuseseră în aer. Avea un gol mare în tot stomacul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un mullah cu degetele împreunate pe burtă. Viața e întotdeauna în spatele acestei fotografii, îndrăzneață și vinovată, dar mereu liberă și de nestăpânit. Începuse să se preumble prin Yazd, încercând să își ia rămas-bun, dar părea ca și cum și-ar fi smuls suflarea din piept. Nu era vorba numai de acel loc, ci și de Meybod, de Bafgh și de Ardakan sau de Abarkouh. Din Abarkouh veneau unchiu-său și bunicu-său. La Meybod îl duceau cu șareta, să se uite la porumbeii din turn
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Marele Maestru, care, de obicei, își leapădă osul propriului eu, ce ne stă în carne ca un cui înroșit, începu să se învârtească, fără să se teamă că e bătrân și uitând că el ajunsese desăvârșit. Un murmur ușor străbătu suflarea: „Ce face Maestrul în seara asta?“. „Azi Maestrul dansează?“ Se postă sub luminator, cu o palmă spre cerul picurat cu luceafăr și două-trei stele mai timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să se învârtească. Mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
34} {EminescuOpVI 35} 360În văsduhul plin de-a nopții moale luminoasă ploae El văzu o fată mândră, îmbrăcată-n lunge straie De argint, ce sta ca umezi pe-a ei trup care tresare, Ca o creangă mlădioasă sub a vântului suflare. Naltă e, subțire este, ochii mari adânci ridică, 365Părul ei de aur moale până la călcîie-i pică Și cu poalele ei albe șterge stelele-i senine, Lacrimi lungi ce curg pe fața-i ca și fire diamantine. Nu uita cumcă seninul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, 30De-aceea-n sale ard lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, Grădină de - aur, flori de pietre scumpe, 35Zefir trecea ca o suflare viuă Și-n calea lui el crenge grele rumpe. Cu - aripi de-azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii frumoși ai albei veri se pun pe Boboci de flori, când ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și v-am rupt cu brațele, Să-mi stropiți trupul cu vin Că de astăzi nu mai vin, Să-mi stropiți trupul cu apă Că de astăzi plec la groapă. Înapoi veți înturna, Dar pe mine m-îți lăsa La suflarea vântului În umbra pământului, Sub dâmbul mormântului. {EminescuOpVI 208} J. CĂTĂNIE - ARMATĂ 174 Ajungă-te mîndr - ajungă, Ajungă-te-on dor și-o jele Să te iei pe urma mere Tot plângând și suspinând Și de drumar întrebînd Și, zău, tu d-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a împăratului. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos și de aceea, când se împrăștiă faima venirei lui, ziua-și muiă aerul în lumină de sărbătoare și oamenii așteptau murmurând la faima venirei lui, cum vuiește un lan de grâu la suflarea unui vânt. Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis într-o grădină cu nalte ziduri de fier și acolo culcîndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plânse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu mine. - Hai. Mergând ei așa mai departe a intrat în altă pădure tustrei ș-aude sub tufe un foșnet. Cine era? Vântul de amiază cel cu buzele mari. - Bună vreme, vântule, ce faci aici? - Mă stăpânesc să-mi țin suflarea și să-mpușc un țînțariu. Da să-l împușc să nu-i sparg pielea. - Da unde-i țânțarul, că eu nu-l văd. - Îi lângă soare. - Lasă, hai cu mine. - Ba nu. Eu mă duc după țânțar, duceți-vă voi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
visez, Întind mâna să te - apuc Mi se pare un năluc. 391 {EminescuOpVI 392} Dimineața când mă scol Tot cu lacrime mă spăl, Ah! suflete amărât Eși, că viața s-au sfârșit. Eși și nu mai suspina C-am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îngăduit... În sfârșit, e o prietenă de-a lui Mirciulică, de la etajul doi. Imediat vă servesc, dragii mei. " Fii liniștită, Melania, tot ce ți-a spus până acum nu sânt decât baloane de săpun. Le poți spulbera cu o singură suflare. De data asta ai avut ghinion, dar de greșit, nici pomeneală! Să-ți arate cea mai mică gafă!" ― Acestea sânt desigur, momentele esențiale, preciză maiorul râzând. Momentele față de care dumneavoastră presupuneți că sînteți invulnerabilă. ― În sfârșit, domnule maior, îmi dau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
declanșat o serie întreagă de căutări din partea familiei și o activitate susținută din partea lucrătorilor de poliție. După evenimentele din decembrie 1989, primăvarAșanului 1990, avea să debuteze cu altele ce parcă nu se mai terminau și care aveau să bulverseze întreaga suflare românească. șituația social-politică de atunci urma să nască ceea ce s-a numit ulterior ,, Fenomenul Piața Univerșității’’ transmis în direct ore în șir de postul central de televiziune. Ceea ce se petrecea acolo a atras în fața micului ecran tot mai mulți telespectatori
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
orașul, și se năpustește așadar cu toată violența pe străzi. După aceste nesfârșite luni în care nici un strop de apă nu răcorise orașul, Oranul se acoperise cu un soi de pastă cenușie care s-a scorojit și a căzut la suflarea vântului. Vântul ridica așadar valuri de praf și de hârtii care loveau picioarele trecătorilor deveniți tot mai rari. Îi vedeai grăbindu-se pe străzi, aplecați înainte, cu o batistă sau cu mâna la gură. Seara, în locul adunărilor când oamenii încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
asta nici celui mai înverșunat dușman al meu. Acum că îl putea vedea, se simțea descurajată de propria ei reacție. Voia să sară la el, să întindă mâinile și să-l strângă de gât până când și-ar fi dat ultima suflare. Voia să-i iasă acid prin pori, până nu mai rămânea nimc din el. Dar sentimentele astea refuzau să se arate. Erau toate depășite de neîncrederea pură, de consternarea ei la vederea acestui bărbat aici. Toate sentimentele erau copleșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce vrea să însemne? — Poate că nu am găsit locul în care a ascuns Guttman tăblița pentru că nu a ascuns-o încă. —Explică. Maggie încercă să se ridice, dar nu avu putere. Rămase acolo, la pământ, rostind cuvintele dintr-o suflare. —Mesajele pe care le-a lăsat Guttman - cel de pe DVD, cel din Second Life -, a făcut toate astea sâmbătă. Atunci l-a sunat și pe Kishon. Gâfâia. — Dar dacă nu a terminat ce avea de făcut? A plănuit să ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cărucioarele astea, s-ar și pune pe nins. Probabil că aș fi găsit într-un șanț, cu țurțuri de gheață atârnându-mi din toate orificiile, în timp ce niște pisici fără stăpân ar veni peste mine să profite de căldura ultimei mele suflări. Nu, mulțumesc, domnule. Trebuie să plec. Cred că am o întâlnire pe undeva. Ignatius privi absent spre micul său ceas și constată că se oprise din nou. — Măcar pentru câtva timp, se rugă bătrânul. Încearcă doar o zi. Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se mărite cu el și nimeni, nici măcar destinul ei, nu putea schimba lucrul ăsta. Dacă Petite-Ma avea intuitiv atât de multă Încredere În Riza Selim Kazanci el, la rândul lui, avea să merite acea Încredere până la ultima sa suflare. Această soție blondă cu ochi albaștri, care a venit la el cu o pisică cu blana deasă și albă ca zăpada În locul unei zestre adecvate, era bucuria vieții lui. Niciodată În viața lui nu a refuzat să-i Înplinească vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie singurul lucru pe care și-l putea aminti. Oricare ar fi fost motivul, Shushan nu a uitat niciodată broșa În formă de rodie. Nici când s-a prăbușit aproape fără suflare pe drumul spre Aleppo și a făst lăsată În urmă; nici când cele două turcoaice, mamă și fiică, au găsit-o și au luat-o În casa lor ca să o vindece; nici când a fost dusă de bandiți la orfelinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a fost plecat În străinătate atâția ani, Încât aproape că i-am uitat chipul. După douăzeci de ani, se Întoarce În sfârșit la Istanbul și În ce-a de-a treia zi pe care o petrece aici Își dă ultima suflare. Moartea lui a fost atât de neașteptată, Încât vecinii și rudele n-or să creadă c-a murit dacă nu au ocazia să-l vadă mort. — Femeie, ți-ai ieșit din minți? În religia noastră nu există așa ceva! i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Porfiri se încruntă auzindu-și numele strigat. Locotenentul Salitov fugea spre el. Strigătul său atrase atenția mai multor trecători. ă șșș! Porfiri lovi aerul cu mâna întinsă, făcându-i semn lui Salitov să tacă. Salitov se opri în fața lui, fără suflare. ă Trebuie să afli ceva. Am venit direct aici să te informez. Speram să te găsesc aici. Am primit un raport despre un student omorât de o troică pe Podul Kazanski. ă Virginski? ă Nu suntem siguri. Capul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]