KorAP: Find »[drukola/base=sufragerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...130 >

3,231 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

Julius, parcă Înțelegînd intențiile Cinthiei, o urmă. Vilma se ridică și ea ca să-i urmeze, dar mătușa o opri. — Dumneata poți să treci În bucătărie, Vilma, Îi spuse; o să vă servim tuturor ceai Înainte de a-i pofti pe copii În sufragerie. Treceți pe rînd pe la bucătărie, adăugă adresîndu-se altor guvernante care se Învîrteau pe acolo. Cinthia și Julius au stat să examineze Îndelung armurile; mai Întîi se uitau bine dacă nu era nimeni ascuns Înăuntru sau În spatele lor și abia atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
duse Îndată după untieră. „Poftiți untul, domnișoară“, spuse, din nou sigur pe el, Întinzîndu-i untiera. „Mulțumesc“, Îi răspunse Vilma și Începu să Întindă untul pe pîine, zîmbitoare, liniștită, sigură de ea, dar chiar atunci intră stăpîna: copiii treceau acum În sufragerie, era timpul să meargă și ele; Vilma, să știi că Julius și Cinthia au dispărut. Pe aici Îi căutaseră și pe dincolo, de fapt Îi căutaseră peste tot În Încăperile de la parter, să nu fie cumva sus, la etaj, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
el zîmbind și rămase locului În așteptarea răspunsului. — Joia! Joia! Duceți-vă fuga! Anunțați-o pe doamna!... Victor porni ca din pușcă și Vilma scoase un oftat Îi luă de mînă ușor, dulce, tremurînd Încă Înfiorată și se Îndreptă spre sufragerie, iar ei priveau, numai ochi, această parte a castelului pe care o lăsau În urmă. Rafaelito și Pipo aveau un prieten, un idol și cu toate că-și ascunseseră Îngrijorarea față de musafiri, Îl așteptaseră cu nerăbdare Încă de cînd Începuseră să sosească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
sînt destul de Înăltuțe și totuși Îi arcuiesc frumos piciorul, sînii pietroși se rotunjesc sub bluza albă, de pînză fină, se văd bine și cordonul Îi Încinge strîns mijlocul, șoldurile sînt late, puternice, cum e mai bine. Din capătul celălalt al sufrageriei, doamna o privește, discută despre altceva, dar se uită la ea: n-are gusturi proaste Victor, e frumoasă metisa, cam plinuță dar frumoasă, părul n-are nimic neobișnuit, dar e frumoasă, cu picioarele solide, e bine Împlinită, e de cîțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
foarte departe... „Nu!“, strigă, dar un plîns ușor Îi scăldă Îndată fața Înfierbîntată de mînie și se simți cuprins de o nespusă tristețe. Cinthia a stat În pat și a tușit necontenit pînă puțin Înainte de plecare. A apărut Încotoșmănată În sufrageria spațioasă unde Julius luase loc la masă Împreună cu ceilalți. MÎncau tăcuți și politicoși, Își Întindeau untiera mai Înainte de a li se cere, Își turnau singuri apă Înainte de a veni majordomul să-i servească, nu se priveau În ochi, spuneau „mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Nilda, cu care Încheiase pace definitiv, se iertaseră una pe alta metisele, ca În mitul grecesc, se Împăcaseră prin luptă, prin durere. Sălbatica sosi prefăcîndu-se calmă și gata să-și ajute colega, dar Vilma văzu că, după ce intrase ea În sufragerie, Julius vorbea și mai mult și mai repede ca Înainte, mult mai repede, lucrurile se agravaseră În loc să se amelioreze. Deodată Își pierdu pofta de mîncare și În timp ce vorbea și povestea despre el și despre Peter, spunea din cînd În cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dimineața aceea puseseră piatra de temelie, vor face mai Întîi o slujbă, apoi vor intra frumos, În șir, În sala unde se afla pianul, ca să „vedeți ce frumoasă e! Vopsită În mai multe culori!“ Pe urmă vor trece imediat În sufragerie, unde vor bea o ceșcuță de ciocolată. Și În sfîrșit... Maica Stareță tăcea timp de o clipă, ei tremurau de emoție... În sfîrșit, le dădea o zi liberă! Imnul colegiului! Hai, cîntați! CÎntați cu toții! Și cîntau cu un entuziasm... Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de creveți sau fructele de avocado umplute, șalăul à la meunière sau acele crépes au cointreau din care țîșneau flăcări acoperind toată masa, fără să-l sperie pe Juan Lucas cîtuși de puțin. Jucătorii de golf și femeile intrau În sufragerie; Își făceau apariția bronzați, elegant bronzați și se vedea că sînt sprinteni, supli și că se bucură de o situație economică excelentă. Se salutau chiar dacă se urau În afaceri și aici nu era un păcat să fii divorțat, de exemplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să vină doar ca invitate; sărmanele, bineînțeles că aici era locul potrivit pentru ele, dar se ivea problema taxei de intrare; așadar, nu puteau să se uite prea de sus la cele vulgare sau imorale. Odată cu aperitivele se recupera echilibrul, sufrageria era ca o corabie pe valuri și, dacă te uitai pe ferestrele mari spre terenul de golf, parcă pluteai pe o mare verde, un voiaj de agrement pe un ocean care din păcate are limitele lui: un gard Înalt În jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că În timpul cutremurului o să iasă la fereastră ca să vadă lumea fugind Înnebunită de spaimă și noi o să stăm și-o să ne uităm ca la o procesiune. Au rîs și au băut pentru a sărbători terminarea planurilor; apoi trecură imediat În sufragerie. Julius veni și el, fiindcă de cîteva zile Îl acceptaseră să stea la masă cu cei mari. Servitorii au rămas descumpăniți; de atunci Julius n-a mai mîncat niciodată În Disneylandia. Ceva se Încheiase În viața lui. Ceva se Învechise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
rogojini și tablă, dacă o părăseai o clipă riscai să intre cineva și să se instaleze Înăuntru. Erau permanent cu gîndul la casa lor și nu le mai rămînea timp să stea de vorbă cu Julius decît În mica lui sufragerie, dar uite că acum sufrageria asta rămînea pustie. Totul fusese mai bine Înainte. Plecarea lui Julius ca să stea la masă cu cei mari i-a făcut să-și dea seama de asta. Ce bine era cînd nu plecase Încă Vilma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
părăseai o clipă riscai să intre cineva și să se instaleze Înăuntru. Erau permanent cu gîndul la casa lor și nu le mai rămînea timp să stea de vorbă cu Julius decît În mica lui sufragerie, dar uite că acum sufrageria asta rămînea pustie. Totul fusese mai bine Înainte. Plecarea lui Julius ca să stea la masă cu cei mari i-a făcut să-și dea seama de asta. Ce bine era cînd nu plecase Încă Vilma, acum Îi simțiră dintr-odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
un oarecare Morales și de negrul Gumersindo, dar ei parcă abia acum Își dădură seama. Și stătea ore Întregi și vorbea la telefon cu alți copii, colegi de școală, din ce În ce mai rar venea la bucătărie să stea de vorbă cu ei. Sufrageria Disneylandia era ultimul loc unde se mai păstrase veselia de altădată și acum, deodată, rămăsese pustie, nu mai aveau nevoie de ea, nu mai era bună decît pentru a le trezi amintirile. De aceea, Nilda, Închizîndu-se În camera ei, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și de aceea nu-și dăduse seama că-i Înțepenise un picior. Înainte de a ieși, mai spuse o dată că farfurioara de porțelan era Încîntătoare... „A Înțepat-o scorpionul Într-un ceas rău“, se gîndea Juan Lucas, stînd la masa din sufrageria clubului, destul de Îngrijorat fiindcă Susan Îi spusese: te rog, grăbește-te, nu voia să ajungă tîrziu la săracii din parohie. Ce-i drept și el trebuia să ajungă devreme la birou, altfel și-ar fi bătut joc de cucernicia nevesti-sii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
unor felii de pîine prăjită, cu untul care se topea lăsîndu-ți gura apă, de altfel nici n-o văzuse; lacrima, singură și nebăgată În seamă, căzu, pic, pe foaia de ziar. Julius nu asistase la scenă. Sosi În fugă În sufragerie cînd mîna care o făcuse pe Susan să amuțească se retrăgea la locul ei, apucînd o felie de pîine prăjită. Își bău repede cafeaua cu lapte ca să plece ca din pușcă la școală, În timp ce lacrima se prelingea pe obrazul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
stătea de vorbă la telefon cu Peggy de cîteva ore; se purta din ce În ce mai urît: astăzi au mîncat Împreună la telefon. Așa Încît pînă la urmă Julius rămase singur și servitorii profitară de ocazie pentru a-i ține de urît În sufragerie. N-a lipsit decît Imelda, care În curînd avea să termine școala de croitorie și era din ce În ce mai antipatizată de ceilalți. Nilda se arăta foarte Îngrijorată, cînd Julius Îi spuse că Într-o bună zi copilașul ei ar fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
celebra supă andaluză gazpacho pe care Juan Lucas ținea s-o aibă la masă În perioada sărbătorilor din octombrie. Și de aceea Își dădu drumul acum În sfîrșit cu povestea lui pe care Nilda o asculta ascunsă În spatele ușii de la sufragerie. Susan, fermecătoare, făcuse la Început ochii mari de tot, zîmbindu-i și privindu-l cu dragostea mamei față de singurul ei băiat care mai era Încă un copil. Juan Lucas Îl Întrerupse spunînd că Sălbatica asta n-o să Învețe niciodată ce Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vedea că sînt fericiți, poate fiindcă aveau părul blond ca Susan, poate fiindcă tocmai se Întorseseră de la golf și purtau cămăși de mătase ca Juan Lucas. Își petreceau ceasuri Întregi uitîndu-se pe fereastra care dădea În grădină, contemplînd terase și sufragerii ca ale unui conac andaluz, dormitoare ca acelea construite de Metro Goldwin Mayer pentru un film, dramă-de-dragoste-lux-furnici-carnivore-și-Grace-Kelly care se petrecea În pădurea virgină a Braziliei, sau baruri unde chelnerii purtau galoane ca pe transatlanticul de care Hitchcock a avut nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
rămăsese În picioare, lîngă ușă și simțea cum Îl trage curentul care pătrundea pe fereastră Înghețîndu-i cămașa pe șira spinării și făcîndu-l să strănute, dar nu Îndrăznea să Înainteze. Și apoi, pentru prima dată Într-o casă de oameni, În mijlocul sufrageriei, fiindcă nu exista salon de primire, o găină se uita la el chiorîș, dînd semne vădite de nervozitate, sub lumina slabă a unui bec care atîrna de tavanul umed, În orice clipă se putea produce un scurt circuit și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cocleală, fiindcă nu sînt de argint și o ceșcuță crăpată și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se află chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă o insultă și aici și acolo și dincolo, găina, găina și acum au intrat și puii: Julius face un pas, cu gîndul să se aplece și să-i mîngîie: găina și puișorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
bani, dar numai pentru asta, pentru toate celelalte, Europa, ascultați-mă pe mine, nimic nu e ca Europa... Dar nu-mi povestiți Încă despre ultima călătorie... Nu mă faceți să mor de invidie, fiindcă mai am Încă de lucru la sufragerie. Au instalat draperiile? Ia să văd, vin acum, vin acum, trebuie să le văd instalate mai Înainte de a hotărî unde să așez tablourile. Mie-mi plac numai lucrurile perfecte.“ Și lui Juan Lucas Îi plăceau numai lucrurile perfecte și bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule, Îl Întrerupse Celso, bucătarul m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din sufragerie. Juan Lucas vru să se Înfurie, dar nu merită să te Înfurii pe copilul ăsta care nu știe ce spune și Îmbucătura următoare era Într-adevăr delicioasă și acum puțin vin și manșeta de mătase cînd duse paharul la gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Hei, Celso, spune-i lui Universo să intre. — Darling... Dar În timp ce Celso se Întorcea la bucătărie ca să-l cheme pe grădinar, Juan Lucas se Întorsese să ducă paharul de vin la gură și se uita pe fereastra cea mare a sufrageriei care dădea spre grădină, odihnindu-și privirea pe terenul de polo pe iarbă, nesfîrșit și verde. Grădina palatului se prelungea cu un teren de polo și privirea lui se pierdea printre copaci pe o Întindere de cîteva sute de metri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
iarbă, nesfîrșit și verde. Grădina palatului se prelungea cu un teren de polo și privirea lui se pierdea printre copaci pe o Întindere de cîteva sute de metri pînă În zare. Apoi se Întoarse pentru a admira din nou eleganța sufrageriei, ce bine stau aici tablourile astea În stilul din Cuzco, formidabil. Se simți Închis În acea Încăpere luxoasă, aproape că-l apăsau pereții. Puse atunci paharul pe marmora mesei și Întinzîndu-și brațele Înveșmîntate În tweed, paralele cu tacîmurile de argint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]