2,421 matches
-
popor abia ieșit din Întuneric; românii sînt prietenoși.” N-am priceput. A venit cu hîrtia igienică din America, sau a plecat cu ea acolo? Uite cine ne fura hîrtia igienică, și noi care eram prietenoși cu el, dîndu-i suluri peste suluri, să vadă și compatrioții lui că avem. Politica reproduce scrisoarea unor cititori indignați de insulta gravă adusă de un lider PAC, la televizor, românilor, pe care i-a numit, Într-o clipă de destindere, popor tembel. De fapt tembel Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sângeros pe boy pentru întîmplarea aceasta, deși o murdărise chiar el, când se întorsese într-o noapte beat de la balul Y.M.C.A.), niște gologani de nichel pe patul desfăcut și eu încercînd zadarnic să-mi desfund pipa cu un sul de hârtie, pe care îl răsuceam până ce se subția ca un chibrit. ― Nu zău, Allan, cum de-ți poate plăcea ție o bengaleză? Sunt dezgustătoare. M-am născut aici, în India, și le cunosc mai bine decât tine. Sunt murdare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
culoarea cafelei crude, cu șal maron și papuci de aur. ― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Eu îi privii surprins și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul. Numai să nu se intimideze, adăogai eu, privind-o. ― Nu e întîia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vasile, se adresă portarului. Iartă-ne că am cam întîrziat, adăugă strîngîndu-și din nou fularul în jurul gâtului. Nu prea m-am simțit bine în antract. M-a luat cu frig. A venit deodată toamna!... După ce rupseseră pânzele de păianjeni cu suluri făcute la repezeală din ziare vechi, încercaseră să scuture praful de pe capacul lăzii. Dar curând, Ieronim își dădu seama că praful se lipise ca un strat de noroi, neted și uscat, și zvârli sulul printre pachetele de lângă perete. Încredință lanterna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
După ce rupseseră pânzele de păianjeni cu suluri făcute la repezeală din ziare vechi, încercaseră să scuture praful de pe capacul lăzii. Dar curând, Ieronim își dădu seama că praful se lipise ca un strat de noroi, neted și uscat, și zvârli sulul printre pachetele de lângă perete. Încredință lanterna lui Iconaru, și scoase din buzunar o verigă cu chei vechi. Începu să le încerce la nemereală, fără prea mare convingere. La răstimpuri, scutura cu putere lacătul, parcă ar fi vrut să verifice dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cerceta podul. O bubuitură infernală se auzi nu departe, în dreapta. Când suflul exploziei scăzu, privi în jur. Slavă Domnului, pare-se că oamenii lui erau teferi, numai că nefiresc, ceva plutea deasupra capului. Era o foaie de cort, legată sul în condiții normale, pentru a putea fi purtată la bandulieră. După ce încetă bătaia artileriei, verifică starea armamentului. Surpriză: proiectilul explodase chiar în groapa din care plecase nemulțumitul sergent! Când sergentul reveni, căzu în genunchi în fața craterului și-și făcu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
S-a coborît în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu, într-o zi cînd căzuse zăpada. 23. El a ucis pe un Egiptean, care avea o statură de cinci coți și avea în mînă o suliță, ca sulul unui țesător, s-a coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mîna Egipteanului, și l-a ucis cu ea. 24. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și i-a mers faima printre cei trei viteji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
copiii lui Rafa. Și Filistenii au fost smeriți. 5. A mai fost o bătălie cu Filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o suliță al cărei mîner era ca un sul de țesut. 6. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo a fost un om de statură înaltă, care avea șase degete la fiecare mînă și la fiecare picior, douăzeci și patru de toate, și care se trăgea și el din Rafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri. 7. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cîntărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8. Filisteanul s-a oprit; și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: "Pentru ce ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și să fie puternic ca un adevărat mascul până la ispășirea condamnării. Se văzu în celulă, chinuit de o tuse rebelă, nebărbierit și încercănat, îmbrăcat în haine vărgate, un fel de Papillon modern, încercând cu disperare să-și scrie memoriile pe sulul de hârtie igienică, și simți cum panica se apropia de el, pentru a-l lua în brațe, pentru a-l săruta cu buze reci, buzele unui cadavru umblător care aduce împreună cu el și o frică terifiantă. Vocea magicianului își făcu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ziua, luna, anul... Ceva nu era în regulă. Ceasul său arăta o dată și o lună, era chiar sigur că nu se dereglase. Din acest punct de vedere, nu avea niciun dubiu. Însă ziarul avea pe manșetă ziua... următoare. Îl făcu sul și-l înfipse în pieptul bătrânului:Cine sunteți dumneavoastră? Un accident de circulație nu este ceva nou, nu trebuie să fie neapărat chiar acel taximetrist care m-a stropit. De la ce emisiune sunteți, dacă nu sunt indiscret? Tipăriți și ziare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
datorie, dom’ Stănică... Mâine ce fac ? Dă- mi mai bine altceva, ce poți să tai... Uite, niște parizer. E pufos, vine mai mult la kilogram. Feliile erau mari, dom’ Stănică le așeză pe cântar, una peste alta, apoi făcu pachetul sul, ca pe o clătită, și i-l întinse. Ia și două-trei bomboane cu pudră de cacao, să le dai maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Fane Chioru. Fiecare cu ce n-are. El, Coltuc, ce să mai zică... Ședea între ei, bine proptit pe scândurile care alcătuiau un fel de căruț cu rotile. În locul de unde ar fi trebuit să pornească picioarele, cracii pantalonilor erau făcuți sul și prinși cu cârlige, ca lemnul să nu-l roadă. Din umeri îi porneau un fel de degete încârligate, ca ghearele unei păsări. Nu erau de alt folos decât să strângă marginile umerilor, ca niște capete de sârmă lăsate să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe două suluri de stofă, și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al ușii, îi scoase, însoțindu-se cu un fel de cântec pe care îl șuiera printre buzele făcute pâlnie. Se întoarse repede, scuturându-și palmele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cum nu se putea ca toate acestea să se fi petrecut fără folos, Maca privi fotografia pentru ultima oară și îi apropie colțul de florile care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul de hârtie care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase, la margine, doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimeni cu numele Sanda, spuse Tili și îl dădu la o parte. Dacă o vedeți, insistă tânărul, îi ziceți de Alex... Înăuntru mirosea a proaspăt. A lemn abia rindeluit, a talaș răscolit, a uleiuri colorate, abia stoarse din tuburi, a suluri de pânză desfășurate de curând pe bancul de croitorie, a ferestre deschise și a candelă. Maestrul păpușilor își scoase mănușile, ochelarii care îl fereau de stropii de ulei și șorțul, pe care îl împături peste celelalte. — Ai întârziat, observă. — De când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sistem al stegarilor. Nu se oprea până când fiecare copil nu știa cum era identificat fiecare stegar după steagul său, care putea fi: tivit, simplu, alb, galben, roșu sau albastru. Într-o zi, tata a desfăcut o hartă a Chinei făcută sul. China era precum borul unei pălării, înconjurată de țări obișnuite și dornice să-și jure loialitatea față de împărat, Fiul Cerului. Printre ele se aflau Laos, Siam și Burma la sud, Nepalul la vest, Coreea, Sulu și Insulele Ryukyu la est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
galben sclipitor. La pălărie are o pană de păun și un diamant roșu. Evită să se uite la mine. După ce face trei plecăciuni adânci, el „invită în scenă“ trei obiecte. Primul este un cufăr mic, galben, din care scoate un sul de mătase galbenă. Acesta e decretul. Al doilea este Registrul Căsătoriilor Imperiale. Ultimul este un sigiliu din piatră inscripționat cu numele și titlul meu. Urmându-l pe eunuc, execut ceremonialul în fața meselor. Mă înclin și lovesc cu fruntea de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor. Îmi scot capa de satin, așa cum cere eticheta, și mă înclin spre registru și sigiliu. După aceea stau în poziție îngenuncheată și mă întorc cu fața spre nord. Ambasadorul desface sulul și începe să citească din decret. Vocea lui e adâncă, vibrantă, dar nu pricep un cuvânt din ce zice. Îmi ia ceva timp să-mi dau seama că citește decretul în două limbi, manciuriană și mandarină, amândouă în vechi tonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Are niște ochi minunați, de tigru. Pare înspăimântată. — Bine ai venit, Zăpada. În al doilea rând, eunucul-șef Shim mă înștiințează de alocația mea anuală: — Va fi de cinci lingouri de aur, o mie de tael-i de argint, treizeci de suluri de satin, mătase și bumbac, cincisprezece bucăți de piele de bivol, oaie, șarpe și iepure și o sută de nasturi din argint. Pare mult, dar le veți termina până la sfârșitul anului, deoarece sunteți răspunzătoare de plata salariilor celor șase eunuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi poate oferi Majestății Sale un ultim serviciu. — De acord, murmură Hsien Feng. Seng-ko-lin-chin începe: — Se apropie luna plină... — Treci la subiect. Împăratul își întoarce capul spre tavan. — Eu... Cu mâinile bâjbâind, generalul scoate din buzunarul adânc al robei un sul micuț de pergament și i-l dă eunucului-șef Shim. Shim desface sulul, pentru ca împăratul să-l poată vedea. Pe el scrie „Mergi la Jehol“. — Ce vrei să spui? întreabă împăratul Hsien Feng. — Vânătoare, Majestatea Voastră, răspunde Seng-ko-lin-chin. — Vânătoare? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Seng-ko-lin-chin începe: — Se apropie luna plină... — Treci la subiect. Împăratul își întoarce capul spre tavan. — Eu... Cu mâinile bâjbâind, generalul scoate din buzunarul adânc al robei un sul micuț de pergament și i-l dă eunucului-șef Shim. Shim desface sulul, pentru ca împăratul să-l poată vedea. Pe el scrie „Mergi la Jehol“. — Ce vrei să spui? întreabă împăratul Hsien Feng. — Vânătoare, Majestatea Voastră, răspunde Seng-ko-lin-chin. — Vânătoare? Tu crezi că am chef să merg la vânătoare? Cu grijă, Seng-ko-lin-chin explică: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să lase bunurile mai puțin valoroase și să le îngroape pe cele importante. Dar nu puteam să săpăm suficient de repede. Eu am îngropat tot ce-am putut, inclusiv ceasul cel mare și universul mișcător, iar alții au aruncat înăuntru sulurile de pergamente. În timp ce târam sacii, ne-am trezit față în față cu barbarii. Au tras asupra noastră. Gărzile au căzut una după alta. Aceia care nu au fost împușcați au fost capturați, iar mai târziu aruncați în lac. Barbarii m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Zău? Arată-l atunci, zâmbește Su Shun disprețuitor. — Fără ca noi să-l fi întocmit, cum ar putea să existe un decret? zice cineva din grup. Prințul Kung scoate din buzunarul interior decretul pe care i l-a dus An-te-hai. Micul sul din mătase galbenă, cu sigiliul lui Nuharoo și al meu, îi năucește pe Su Shun și pe oamenii săi. Cu siguranță își pun întrebarea: cum a ieșit ăsta de aici? Fără nici un alt cuvânt, prințul Kung îi dă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
funerară se va încheia, un cârlig cu mâner lung va fi introdus într-o fantă și va trage bila către adâncitură. Când aceasta va cădea în cavitate, ușa se va închide pentru totdeauna. Îl răsplătim pe arhitectul-șef cu un sul de pergament cu caligrafia împăratului Hsien Feng și omul se retrage. Nuharoo e nerăbdătoare să plece. Nu vrea să îl onoreze pe arhitect cu cina pe care am promis-o. O conving că este important să ne ținem de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]