3,826 matches
-
un gest necontrolat, amușind parfumurile greoaie, sacre, zăcând în flacoanele subțiri ca o pasăre-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap încă molfăind ațos a supărare, înotând în sosuri grase și în nămoluri tăcute, și iar se dedulcea cu subsuori de rinocer aduse tot de pirații înrăiți în patimi slinoase, procurate și vândute pe bani grei, grei ca țărâna de pe mormintele imperiale și apoi legumea încet-încet
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
nașu’ și facem treaba. Nașule, făcu el către bătrân. Hai la treabă ! Numai nu fi supărat, mata. Oleacă eu sunt obosit. Și făcu cu ochiul la borcan. - Bine, zicea clientul, numai să facem treaba. - Facem, facem ! Dacă nu-i cu supărare, mata ce ești ? Student ? Foarte frumos. Ce facultate ? Aha ! Da’ de loc de unde ești ? Cunosc. Am făcut armata acolo pe timpul lui Antonescu. Reghimentu paisprezece, patrulă pe chefereu. Iaca, eu ți-oi spune matale : parcă ce-a fost vinovat Antonescu ? Ce
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tata, pasionat pomicultor, abia îi altoise. Doream să-i fac albi, "mai frumoși". Am lucrat cu spor, până seara, încredințat că voi fi lăudat pentru strădania mea, și am fost sincer mirat când l-am văzut pe tata negru de supărare. Am făcut, aș zice azi, ceea ce a făcut Malraux când a declanșat operațiunea înălbirii clădirilor din Paris, numai că pomii "înălbiți" de mine n-au rezistat. S-au uscat toți. Am digerat foarte greu învățătura acelei isprăvi chiar și după ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a vrut să stăm pe maldărul de paie. S-a dus la caleașcă, s-a ghemuit pe capră și a rămas tăcută multă vreme. Într-un târziu, m-a strigat: "Nu vii și tu?" Mi-am închipuit că-i trecuse supărarea. O clipă, am bănuit, chiar, că era dispusă să reia jocul cu călătoriile. Uneori, nefericirea cere droguri. De altfel, îmi schimbasem părerea. Refugiul în vis reprezintă aproape un viciu la unele femei. O compensație. Încât m-am hotărât să n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai obraznică. Nici nu se uita la ea. Batjocoritoare. Cu nasul pe sus. Unde Învățase să se poarte așa!? Răspundea urît. Nilda fu de părere să-i taie limba; ehe, dacă ar fi fost fata ei... Era să moară de supărare nu alta, biata Arminda, care era atît de bună, avea o inimă de aur. Și ce urît vorbea cu ea fata! Ce obraznică devenise, Doamne Dumnezeule! Cu mama ei! O să-i dea vreo două palme, ca s-o Învețe minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și, colac peste pupăză, copilașul Nildei Începuse să scîncească, Dora se apăra cum putea de lovituri și Nilda Își dezvelea sînul uriaș, ca să-și alăpteze copilul. A doua zi, Dora dispăruse iar. Lăsase un bilet În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
petreacă weekendul la ei. În fond era mulțumit de felul cum merseseră lucrurile În lipsa lui. Îl deranjau numai vreo două-trei greve care se anunțau. Dar, la urma urmei, așa era la Lima. Secretul era să poți transfera orice problemă, orice supărare pe terenul de golf: aici dobîndea adevăratele sale dimensiuni, care erau neînsemnate. Trebuie să vezi cum se schimbă perspectiva. O lovitură bună, un swing bun semăna cu un sector unde lucrurile merg strună. Apoi, pe lîngă problemele lui avea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor pricinuite de afaceri, din cauza grijilor financiare care l-au covîrșit, un infarct datorat tensiunilor tipice pentru un adevărat businessman... La bar rămîneau pînă se Înnopta; În timpul ăsta femeile Îi așteptau afară, pe terasă și copiii Începeau să-și piardă răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de fină, Încît toți cei de față au Încuviințat-o, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume: nici măcar un coniac nu reușea s-o ajute să suporte accentul nord-american după masă. Julius era aproape bolnav de supărare; i se părea că de fapt era o trădare să Întrerupă cursul normal care-l ducea de la călugărițele americane la călugării americani. Dar mai era destul timp pînă atunci. Deocamdată, trebuia să se bucure din plin de viața la noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rele. Colectiva n-ar avea decât de câștigat, căci el se va îngriji, tot timpul de nutreț pentru iarnă și de altele, câte și mai câte... Nu se poate, nene Fănică, nu se poate așa ceva. Dacă nu vă e cu supărare - s-a auzit iar vocea timidă, dar înecată-n lacrimi a țăranului - dă ce să nu se poate? Nu se poate... și... gata, nu ne dă voie socialismul să facem așa ceva! “Măăă, ce domn foroscos o mai fi și socializmul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a mai făcut așa și altădată?“ „De multe ori“ - a zis - „să-ți spun drept, mi se pare un lucru tare ciudat: trebuie să fie o treabă necurată ta mijloc“ - zice. „Are el ceva cu chinezii, o fi avut vreo supărare din partea lor cîndva În viață.“ „Nu“ - am zis - „n-ai dreptate.“ M-am uitat drept În ochii lui. „Nu În viața asta“ - am zis. „Cum adică, ce vrei să spui?“ - zice, și m-a privit Într-un fel tare ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de om la cincizeci de ani. reflecta o serie de reacții interioare. Apoi, după ce termină de îmbrăcat... - Trebuie să recunosc - începu Gorrold - că, oricum faci ceea ce mi s-a-ntâmplat... Cuvintele păreau să indice că precauția trecea înaintea furiei și supărării. Continuă: - ...poate că ar trebui să mă mai gândesc înainte să mai întreprind ceva. Cu aceste cuvinte individul termină ce avea de spus. Pentru Gosseyn, acesta era fără îndoială, rezultatul cel mai bun pe oare putea spera să-l obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
obiectul în palmă, pe urmă cu un pas înfrânt, cu o figură abătută, se va îndrepta taman la patronul locandei, al barului, al locașului aceluia pe nume Petit Grillon, și-l va preda pur și simplu. Faptul acesta va stârni supărarea numitului Breton André care, încă de atunci, se va afirma ca mai marele acelor inși de la masa aceea din colțul locandei care, vai de ei, n-au avut curajul să-și însușească un pârlit de portomoneu. Poveste cu serhaturile norocoase
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să se împiedice în subsolurile unor conștiințe duplicitare. De fapt, demagogia discursului euroconform al activiștilor național-comunismului ceaușist, așteaptă în dosul vorbelor prilejul hoțiilor viitoare. Șprițurile ratate ale președintelui cu premierul Viitorul imediat al României se joacă între pamflete râsu-plânsu și supărări prezidențiale cu gust de amiciție ratată care nu prea au ce căuta în politică. Astea par a fi perspectivele imediate în preziua unor decizii importante ale integrării subminate de o politică internă îmbibată de un subiectivism caraghios cu poale scoase
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Scria poeme și i le strecura în mînă cînd se întîlneau pe coridoarele școlii. începuse să se pieptene, să se spele pe dinți și să-și lustruiască pantofii; își schimba lenjeria de corp de două ori pe săptămînă și îspre supărarea domnului Thaw, care spăla rufele), cămășile de patru ori pe săptămînă. Se îmbrăca mereu în costumul în dungi și-i curăța petele cu terebentină, deși asta-i provoca iritații temporare ale pielii. Se purta mai degajat cu celălalte fete acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urăște, Sunt ruinat. De ce să mai trăiesc? Trebuie să mor..." 23 Primul efort conștient al lui Gosseyn fu de a-și mișca mâinile. Îi fu imposibil. Părea că-i sunt imobilizate sub greutatea corpului. "Ciudată poziție" ― gândi el. Resimțea o supărare nelămurită, precum și sentimentul necesității de a ieși, de a se elibera din starea hipnotică. Trebuia să facă efortul necesar ― își zise, când reveni amintirea motivelor pentru care se afla la hotel. Cu ochii închiși, așeptă ca dorința de a muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atunci) și a găsit acolo câțiva bănuți puși, pesemne, de domnul Sima, erau puțini, nici nu doream mulți, ne aflam lângă piață, am intrat într-un birt, am mâncat ceva lângă tejghea, în picioare, Dragoș ne privea zâmbitor, îmi trecuse supărarea, îmi venea să și râd. Când am ieșit din birtul acela, ploaia se potolise, felinarele își aruncau luminile cețoase peste asfalt și a trecut Maria, pe care, înainte de plecarea în mlaștini, o vizitam uneori. „Gellu !“, s-a minunat ea, „unde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și eu fusesem gata să izbucnesc în râs : Maria, vorbind cu vocea groasă și răgușită a lui Iason, mi se păruse și mie, pe cât de stranie, pe atât de grotescă. „Zâmbești fiindcă n-ai fost acolo“, am repetat, îmi trecuse supărarea. „Nu de asta.“ Zenobia arăta cu degetul spre mine. „Uită-te cum ți-ai pus pantalonii...“ M-am uitat și am văzut lucrul cel mai neașteptat din seara aceea : deși aproape că nu mă mișcasem de pe fotoliul Mariei, deși venisem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urăște, Sunt ruinat. De ce să mai trăiesc? Trebuie să mor..." 23 Primul efort conștient al lui Gosseyn fu de a-și mișca mâinile. Îi fu imposibil. Părea că-i sunt imobilizate sub greutatea corpului. "Ciudată poziție" ― gândi el. Resimțea o supărare nelămurită, precum și sentimentul necesității de a ieși, de a se elibera din starea hipnotică. Trebuia să facă efortul necesar ― își zise, când reveni amintirea motivelor pentru care se afla la hotel. Cu ochii închiși, așeptă ca dorința de a muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cămin. În zorii zilei de sâmbătă, conu Costache le putea face pe amândouă. Începuse să fulguiască și privise o vreme pe fereastră, către Calea Victoriei. Acum se uita la flăcări. Își terminase cafeaua turcească, dreasă cu coniac franțuzesc, ca să-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt puse lângă un anunț de cofetărie, nici măcar una
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avem pe cel al onoarei. Atmosfera devenise foarte tensionată, la fel fusese și-n parlament când se discutase chestiunea, primul redactor se sculă de la birou și se plimbă cu pași mari, iar Pavel își mai aprinse o țigară, ceea ce spori supărarea preopinentului. — Și nu uita de la ce-a plecat totul, adăugă Neculai Procopiu, fără să se uite la el. Discutară, pe un ton aparent mai potolit, deși clocoteau încă, despre incidentele din strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de fier. Mi-a încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
piept. Știa cum arată o inimă, pe jumătate roșie, pe jumătate albastră, cu niște țevi care pleacă din ea, o văzuse pe o planșă a doctorului Margulis, dar era sigur că a lui e acum toată neagră și boțită de supărare. Să-i spună mamă-sii? Nu, de ce s-o sperie, fiindcă inima ei e cu siguranță ca un pui de porumbel, nu te poți apropia de ea fără s-o faci să tremure de frică. Să-i spună Iuliei? N-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vizitiu din vecini, de la domnul Văleanu, tatăl Elisabetei. Nelu al nostru e bolnav, tot papa îl îngrijește și eu îi duc de mâncare, fiindcă toată lumea e ocupată. Să scriu măcar aici că așteptam venirea străinului cu sufletul la gură, și supărarea cu tăcerea lui Alexandru a trecut pe planul doi. Cât am reușit să văd afară, că era cam beznă, mi s-a părut că domnul Crețu se chinuie cam tare să coboare din trăsură și mersul îi e nesigur. A
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-a retras și ea cu coada-ntre picioare când a fost repezită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]