82,980 matches
-
din nou pe Mihai. Abia cînd bluza este încheiată la toți nasturii iar palmele i s-au plimbat deja de două ori pe coapse spre poala fustei, s-o netezească, ochii femeii caută spre-ai lui Mihai, întîlnindu-i, obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat pentru o îndrăzneală și-i gata să se reverse într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un șuvoi de scuze penibile, dar un gînd rău îl taie în două, zicîndu-i că tocmai complexele lui l-au adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea să fie în brațele acestei femei, în pat, nicidecum să-i suporte amenințarea, care, la urma urmei, se poate referi la faptul că el, asemeni unui cinic, a întărîtat-o, scoțînd-o din răceala ei, "oare chiar am scos-o?!, păpușa de cauciuc ar fi prins în totalitate viață?" -, și a lăsat-o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
N-are decît să-mi găsească un post la el, ori în altă parte. Și să nu-l mai prind că-l invită pe Haralamb la noi, că-i trîntesc ușa în nas! Cum aș fi în stare să-i suport privirile lui insistente?!... Deși, la drept vorbind, așa înalt, cu tîmplele argintii și cu ochii de un albastru șters, metalic în sclipire, Haralamb e, totuși, un bărbat ce-ți acaparează privirea... Poate cel mai..." Sărut mîinile, doamnă! o salută un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu aia... O femeie arătoasă atît!, plină de isterii mici, care te inhibă, ca apoi să vină, superioară, să te umilească. Doctore, n-ar fi rău să-ți faci și ție un calmant, zău! îl scutură Lazăr zdravăn. De ce? Să suport indiferent, tîmp, gîndul că Aura zace asfixiată undeva, în vreo mașină întroienită? Să uit că-i mama unui copil reușit, dar pe care-l cresc bunicii pentru că noi..., adică eu, mereu ocupat, ea, în compensație, la echipa de teatru... Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă în ai lui, obligîndu-l să suporte înfruntarea: Cum crezi că m-am simțit atunci, seara, la teatru, cînd te-a prezentat Negrea? Mi-ai aruncat o privire dojenitoare, de parcă m-ai fi întrebat ce caut lîngă o femeie așa frumoasă... Apoi, ajunsă acasă, am început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numai ei i se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia să-i dau palma aceea azi; chiar de-o să am cu Coca copii, nu va mai fi același lucru cum a fost cu Doinița... Cu Coca?! Pe Muraru nu-l suportă că-i ursuz, violent violent?!, Mihai zice că-i prea bleg -, dar pe primul de ce l-a lăsat? N-ar fi rău să mă uit prin dosarul ei de divorț. Dacă Maria l-a iubit atîta pe Teofănescu, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu o prietenă. "Eah, la naiba! M-oi descurca eu..." gîndește Mihai urcînd încet treptele. Ajuns în garsonieră, se oprește la ușă, rezemat cu spatele de ea și se întreabă dacă toată zbaterea lui premiant în școală, bun în facultate, suportînd cu stoicism ("dar ce bine eram răsplătit seara, la culcare!") instrucția pe care i-a făcut-o Doamna Ana..., licență luată cu 10, corect la serviciu are vreun haz, că pînă la urmă ajunge la cheremul unora ce-l vînează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
murit nevastă-sa iar el te-ar ucide acum. Vom asista la un șir nesfîrșit de atrocități. Ce zici? Întrebarea cinică a lui Mihai e primită de Maria cu același surîs ironic, devenit batjocoritor: Probabil bunul-simț mă obligă să te suport și să nu te dau afară. De ce ții atît de mult la petrecerea de deseară!? explodează Mihai. Pentru asta de fapt ai venit ieri la mine. Întrebarea despre Coca Muraru s-a născut cînd ai văzut revista. Ții chiar atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai normale cerealele din lume. Se dădu jos din pat, nesigură pe picioare și se refugie pe covor. Chestia se frecase de blugi și se întărise abia perceptibil - slavă Domnului pentru asta, nu cred că ar mai fi putut să suporte multe în halul în care era. În ciuda stării de disperare în care se găsea, rămase rece la asaltul amoros al lui Dan, atunci când traversase sufrageria în drum spre bucătărie. Și rece a fost tot restul zilei. Asta deoarece toate încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
facă asta, nu-i așa? Ți-ar plăcea să se țină deoparte. Nu cred că ții neapărat să te bucuri de această mise en scène. Mă îndoiesc că ai putea fi un VPE autentic. Mă îndoiesc că ai capacitatea să suporți pipăielile și mozolelile de sub cuvertura cu model. Nasol. Un frison de excitare o făcu pe Carol să nu se țină deoparte. De fapt, o făcu să întâmpine mâna lui Dan și să o ghideze cu propria ei mână spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poveștile astea, de parcă ar fi fost vorba de copcile unei răni emoționale. Dave 2 aștepta - aștepta să juiseze. Iar Carol? Cum rămâne cu draga de Carol, care încă mai participa la întrunirile Alcoolicilor Anonimi, dar, din fericire, fără să mai suporte asalturile echipei VPE, formată din Dave 2 și Geena? Cine poate spune? Cine poate preciza momentul în care lucrurile s-au înrăutățit? Și cine poate pătrunde într-o minte care, nefiind de la bun început prea stabilă, era acum supusă presiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu se putea hotărî la ce să se uite. Dintr-un motiv oarecare, în dimineața aceea avea o stare de greață, iar vederea bebelușului jucându-se cu pasta bej și împrăștiind-o în toate părțile era mai mult decât putea suporta. Însă imaginea detașată a soțului ei avea cam același efect. Toți cei care îl cunoșteau erau în unanimitate de acord că este un bărbat carismatic și atrăgător, din punct de vedere sexual. Însă din unghiul din care îl privea Naomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de la Get Out! de care era interesat, să-l însoțească. Era sigur că Razza Rob nu ar fi amuzat-o. În cele din urmă, Bull trebuise să plece. În barul minuscul domnea o atmosferă de impotență vulgară. Razza Rob nu suporta ca oamenii să plece înainte de finalul numărului său. Și, oricum, probabil că îl recunoscuse pe Bull, ale cărui cronici insensibile și constipate, pline până la refuz de analogii sportive, de altfel inutile, constituiau o sursă permanentă de resentimente pentru les artistes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și mânați de impulsuri: pentru a produce un sentiment de vinovăție în locul celui de remușcare. Ieșind cu mașina de pe strada pe care locuia, în drumul său spre High Road, Alan simți că vizita la domiciliu pe care o face nu suportă amânare, dar urgența reală era alta, una pe care o conștientiza abia vag. Drumul spre nord, spre locuința domunului Gaston, se prelungea spre zona unde Alan știa că locuiește Bull. 3 Seducția Pe înserat, Bull stătea în camera sa înăbușitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el și cu fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele folosite, agitându-se ca un derviș urlător. Naomi se bucurase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Rob, însă nici pe departe atât de dezamăgită cum era el de ea. Felix Brownlow, agentul lui Razza, îl sfătuise: — Spune-le și mai multe glume cu pizde. Mai ales dacă sunt femei. De fapt și de drept, femeile nu suportă glumele astea. Și ziaristele sunt cele care le urăsc mai mult decât orice. Nu uita că trebuie să fii controversat. Nu uita chestia asta, Razza. Cu cât superi mai mulți oameni, cu atât e mai bine. Numai că Juniper nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de sticlă. Și Bull, și Alan se simțeau nelalocul lor fără etichetele cu nume prinse în piept. Ambii beau câte un pahar de bitter de prin partea locului, o băutură fără personalitate. Ambii erau excitați. Nu sunt sigur că mai suport mult. Mâna lui Alan (fină și prelungă, așa cum am spus deja) tremura groaznic. Un pahar de bere se vărsă peste masa de joc, scoțând barul din inerție pentru câteva momente. — Mă simt foarte vinovat pentru toată chestia asta. Îmi înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
flori al său și al lui Alan. Era un băiat și, într-un acces de atavism, Bull îl botezase în rit episcopal. Onorariul exorbitant al clinicii și sumele și mai exorbitante necesare pentru a păstra discreția fuseseră, în mod surprinzător, suportate de polița de asigurare pentru leziuni de rugby a lui Bull. Ceea ce nu face decât să arate adaptabilitatea asigurărilor contemporane. Dacă treceți vreodată pe lângă Cardiff Arms Park - nu că ar fi prea mulți care să facă așa ceva - intrați și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
l-a înlăturat, într-un final, din rândul favoriților și l-a trimis în exil. În anul 279 î.e.n., oștile invadatoare ale statului Qin cuceresc Yingdu, capitala statului Chu. Intuițiile sale cu privire la cotropirea țării de către statul Qin se adeveresc. Neputând suporta gândul pieirii patriei sale dragi, Qu Yuan se aruncă în râul Miluo din provincia Hunan de astăzi. Primul poet din istoria Chinei, Qu Yuan, a lăsat posterității o moștenire nepieritoare. Originalitatea poeziei sale, inspirată din literatura orală, constă în introducerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zbuciumată. Comploturile și luptele din sânul clasei politice se țineau lanț, cârmuirea țării era dominată de corupție. La 29 de ani, Tao Yuanming a fost numit într-o funcție dregătorească. La scurt timp însă, sincer și vertical din fire, neputând suporta întunericul instaurat în cercurile celor care dominau țara, el se retrage pe meleagurile natale. Împovărat de nevoile și grijile vieții, Tao Yuanming mai acceptă de câteva ori posturi de funcționăraș, dar tot de atâtea ori le părăsește. Ultima dată, pe când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
oferit, în cele din urmă, ciuperca dătătoare de viață. Reînviat, Xu Xian și-a dat seama de iubirea adevărată pe care i-o purta Bai Suzhen și au trăit, în continuare, o viață mai fericită. Dar bonzul Fahai tot nu suporta s-o vadă pe Bai Suzhen în lumea muritorilor. Așa că, prin înșelăciune, reuși să-l aducă pe Xu Xian la Templul Jinshan și îl forță să se călugărească. Aflând vestea, Bai Suzhen și Xiao Qing s-au întristat foarte tare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care sunt tratați cu ulei de tung, ce are rol anticoroziv. Grinzile au devenit, cu timpul, foarte rezistente încât nici termitele nu se apropie de ele. Plasarea stâlpilor a fost calculată cu mare precizie. Unii sunt portanți (construiți pentru a suporta încărcătura), alții au rol de echilibrare între pavilioanele și sălile construite la înălțimi diferite. Locul construcției respectă un principiu fundamental al taoismului: fără zgomot, fără cântece de cocoși, fără lătrat de câine. Acesta a fost ales în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva cea mai strălucită faptă. Suveranul îl consolă: Deoarece nu mai sunt piersici, te voi recompensa data viitoare. Oșteanul luă, însă, aceste cuvinte drept o insultă pe care n-o putu suporta. Și, scoțându-și sabia, își tăie gâtul. Unul dintre cei doi camarazi ai săi își trase la rândul său sabia declarând : Faptele mele sunt mai puțin strălucite decât cele ale generalului Tian care n-a fost recompensat, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scoțându-și sabia, își tăie gâtul. Unul dintre cei doi camarazi ai săi își trase la rândul său sabia declarând : Faptele mele sunt mai puțin strălucite decât cele ale generalului Tian care n-a fost recompensat, iar eu nu pot suporta acest lucru. Imediat după ce rosti aceste vorbe, își luă la rândul său viața. În acel moment, ultimul războinic, Gu Yezi, spuse: Noi trei am jurat să trăim împreună și să murim împreună. Cum aș putea să trăiesc doar eu singur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]