6,867 matches
-
pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la nimic, nici măcar la ziua de ieri care-i fusese fatală. Încercă În continuare să țină ochii deschiși privind fix la peretele din fața lui. Deodată opservă, peretele Începu să se miște pe verticală Într-un tempo din ce În ce mai amețitor...! Imaginile se suprapuneau una după cealaltă În așa fel Încât, În locul lor apăru imensitatea unei ape În care o diversitate de animale și reptile din trecutul Îndepărtat al pământului, dansau În acordurile aceleași muzici stranii ce parcă răzbea din adâncul oceanului...!! Închise și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care trebue să-și Îngroape morții...! Este adevărat...!?” „Ce putea răspunde...?” Om de treabă președintele care era la curent cu toată harababura lucrărilor de reparații În care intervențiile mai marilor zilei precum și ordinele venite de la cel mai Înalt nivel se suprapuneau de o așa manieră Încât efectiv nu mai știai de cine să asculți, ale cui ordine să le dai prioritate. Președintele Coopertivei era informat: technicianul Tony Pavone trecea prin mari dificultăți de organizare a locurilor de muncă. Lucrătorii erau conrupți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi-am dat seama că mă intersectam undeva cu EL, cel pe care-l căutam. Afară, soarele strălucea tot mai puternic și ușa se colorase parcă În verde. Umbra mi se proiecta În paralel cu canapeaua și umărul mi se suprapuse peste brațul celălalt, iar capul nu mi se mai vedea deloc. — Da, așa e. Părerea mea este că ai fugit de acasă. Soția mea dădu din cap satisfăcută și mă privi pe furiș. Aveam impresia că pentru ea era suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Închipuirea mea, ea se și transformase Într-o fetișcană... Despicătura dintre moșmoane strălucea și era umedă, precum membrana dintre degetele broaștei. Mi se părea că i s-ar fi potrivit foarte bine o rochie scurtă, de un roșu Închis. Se suprapusese, inevitabil - exact ca reproducerea după Picasso din camera ei - peste impresia pe care mi-a lăsat-o tînăra excentrică ce lucra la atelierul soției mele. Eram un acrobat neobosit ce-și repeta mișcările periculoase, amenințat mereu cu căderea, deși umblam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Bine că nu se zăreau pantofi bărbătești la intrare. Își prinsese părul Într-un fileu și era Îmbrăcată În ceva matlasat, ce aducea a pijama și care o Întinerea mult. Nu știu de ce, dar Încă Îmi era imposibil să o suprapun peste impresiile pe care le-am cules, Încetul cu Încetul, din fotografiile În a căror studiere atentă mi-am pierdut două seri consecutive. — Camelia... cafeneaua ? Mi-am scos pardisiul și haina; mînecile și gulerul cămășii Îmi erau Îmbibate de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
contaminat de paradigmele cretine ale psihologiei de atunci. Tot ce am scris până acum în psihologie se datorează faptului că NU am studiat psihologia tradițională. Horribile dictum! Citeam tot felul de studii de psihologia gândirii. Mă gândeam că dacă le suprapun găsesc o structură invariantă, pe care o formalizez logic prin calculul predicatelor multisortate (cum sună asta, dom’le, ca la aprozar!), și-am dat lovitura, îi pun pe toți pe spate! Nu mai mergeam aproape la nici un curs, înfulecam cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ea serioasă și sensibilă. Fiecare își ascundea nervozitatea în felul lui: Andrei vorbea cu mâna streașină deasupra gurii, mama curăța stereotip adesea fărâmituri imaginare de pe masă. Mama a rămas esențial un copil în veșnică mișcare și foarte instabil emoțional. Andrei suprapune încă maturizarea cu cinismul. Că este extrem de relativist și postmodern conversațional și prea alba-neagra atitudinal. Aseară mi s-a făcut tare dor de ei. Mi-a șiroit un lung șir de lacrimi amare și chiar am avut senzația că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
popor nu piere cu una cu două. Ce vedeți nu e pădurea ci uscăturile, scoase acum la lumină de uraganul care bate. La plecare, domnișoara Marga Popescu poposi la mine, dar când deschise ușa grea de la intrare... ...mâinile ni se suprapuseră pe clanța de fier imaginând un cap de șarpe și, fără a ne privi, simțirăm că momentul acela era decisiv. Ne era teamă să gândim. Nimic nu putea fi supus rațiunii, - intuiția era singura care încerca să se ivească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
făceam responsabil, chiar pasibil de măsuri, inclusiv dezmințirea celor declarate sau chiar dezavuarea mea; constituia, în fond, o competiție între un stat și o instituție internațională care dirija o confruntare de puncte de vedere, pentru că niciodată pozițiile statelor nu se suprapun întocmai cu cele ale organizațiilor internaționale (care au standarde la care țin și la nivelul cărora își propun să aducă statele). Comitetul are exigențele și pârghiile lui de a determina statele să întreprindă acele acțiuni care duc spre garantarea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
asupra viitorului. Președinția s-a aflat permanent într-un efort de identificare de noi căi și modalități de acțiune, de noi teme care să înscrie O.S.C.E. în arhitectura de securitate europeană, împreună cu alte organizații internaționale, dar fără a se suprapune cu acestea, urmărind permanent împletirea solicitărilor imediate care reclamau "reacția rapidă" cu "viziunea de perspectivă". La fel cum organizarea acțiunilor a fost concepută cu maximă exigență pentru respectarea standardelor și a "acquis-ului" Organizației și a echilibrului între dimensiunile procesului. 3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să fie un coif roman. Lângă par, printre urmele care se suprapuneau, o pată roșie, lungă se întindea pe zăpada imaculată, dispărând în întunericul pădurii. Sângele acela, de un roșu aprins, fusese vărsat de puțin timp. Valerius duse calul lângă un copac și legă frâul de o creangă, apoi își chemă câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sa crescuse constant pe parcursul planurilor și ședințelor de mai devreme din ziua aceea. Numai că în spatele frustrării sale se ascundea ceva mai mult: o tristețe teribilă și un sentiment de vulnerabilitate pe care nu dorea să le analizeze, deși se suprapuneau cu preocupările sale imediate, dându-i, în ciuda firii sale, sentimentul neliniștitor că plutea într-un ocean infinit. Nu voia și nu putea să se gândească la asta. Era sigur că dacă se gândea la astfel de lucruri era ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-și întindă degete nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
prelungit un timp mare, de câteva secunde. Să presupunem acum că în loc de un sunet oarecare se cântă pe rând, accentuat, notele unui arpegiu: do—mi—sol—do. Datorită prelungirii fiecărui sunet, cele patru note se ajung din urmă și se suprapun, dând naștere unui acord. În sălile mari de formă eliptică (în plan ori în secțiune verticală) și cu zidurile goale sau sub bolțile eliptice ale unor poduri se pro-duce o reflexie de mare efect, creându-se zone în care sunetul
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
Făcând să vibreze un diapazon deasupra tubului B, vom constata că, pentru anumite înălțimi ale coloanei de aer, sunetul diapazonului va fi întărit. Această întărire are loc deoarece unda sonoră se reflectă în extremitatea cealaltă a tubului (pe suprafața apei) suprapunându-se peste sunetul direct și dă naștere unei unde staționare. Dacă ajunge în fază cu cea de a doua undă produsă de diapazon, ele se vor întări, în tub apărând unde staționare induse de rezonanță. Deoarece reflexia se face pe
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
2—4% zincr restul cupru), aliaj foarte dur și fragil, dar cu o puternică și bogată sonoritate. Studiul amănunțit al sunetelor clopotelor a arătat că lovitura limbii acestora dă naștere nu unei singure vibrații de bază, peste care s-ar suprapune armonicele respective, ci la mai multe sisteme vibratoare concomitente (fiecare cu armonicele lui), cărora le corespund note muzicale bine definite. Aceste note nu stau între ele în raporturi de dependență necesare, cum stau sunetele armonice, ci înălțimea lor depinde de
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
exista un zeu răzbunător. Invocarea demonilor ar putea fi posibilă. Liniile din palma cuiva ar putea spune adevărul. Simbolurile ar putea fi la fel de reale ca și oamenii. O teorie susține că în această dimensiune, ca și în a ta, ne suprapunem firile simbolice peste vasta povară obscurantistă a personalității. Astfel cunoașterea adevăratelor forțe care ne guvernează devine foarte dificilă. Dat fiind acest șuvoi nesfârșit de posibilități, îmi consider micile slăbiciuni o alinare. Vultur-în-Zbor stătea nemișcat, cu încheieturile albite de încordare, pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca o perdea. Apoi acesta s-a stins îdeși corzile sale vocale continuau să producă zgomotul) și vreme de o secundă Virgil n-a mai fost conștient nici măcar că există. Tocmai în timpul acelei secunde striațiile minții lui Vultur-în-Zbor s-au suprapus peste ale sale, iar Virgil Jones a rezonat cu mintea aceea bolnavă. Dacă v-ați fi aflat în acea Dimensiune, ați fi văzut o ceață subțire ca un văl înfășurând cele două trupuri. Virgil Jones plecase într-o expediție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
opuse. Legătura care le unea era tocmai Vultur-în-Zbor. în timp ce Elfrida îl iubea, dar nu voia să împlinească acea iubire, Irina îl dorea și se purta conform dorinței ei. Nici una nu era completă prin ea însăși. Prin el se completau amândouă. Suprapuse, chipurile, trupurile și chiar sufletele lor erau unul și același în ochii lui. Să facă dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă poticneam în Expresul de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi, galbene, vișinii care se suprapun, întretăiate de linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împreună și reușiseră, abia după marea permutare din multilateral dezvoltata, la finalul mileniului, să-l publice. Autobuzul de Însurăței se chema romanul acela colectiv și avusese un succes enorm. Prin acel soi de coincidențe care face ca viața să se suprapună literaturii, toți eroii din roman, inclusiv păguboasa aceea de navetistă care declanșase toată povestea, beau numai „Lacrima împușcatului“. Împușcatul în roman era, bineînțeles, cu totul altcineva, un șef de fermă la Însurăței care stăpânea județul prin legăturile lui oculte. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor”. S-a afirmat că „în zorii literaturii noastre moderne, primele întrupări ale genului comic se suprapun celor dintâi exerciții de caracterologie, îngemănare menită parcă să confirme teza 10 bergsoniană care susține că într-un anume sens, adică sub specia automatismului, orice caracter este comic.”<footnote Ștefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, București, Editura pentru Literatură, 1967, p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]