4,737 matches
-
arestați de poliție. Un guvern învins în urma votului popular poate încălca legea, falsificînd alegerile sau chiar anulînd rezultatele. În absența statului de drept, guvernul care pierde votul de încredere al parlamentului poate dizolva parlamentul, rămînînd la putere în mod neconstituțional. Supremația legii nu este suficientă pentru democrație. Rechtsstaat-ul a apărut prima dată în Prusia ca un mijloc de a obține libertate în raport cu statul, un lucru încă important pentru popoarele din acele părți ale Europei care au avut parte recent de o
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
arbitrară (Berlin, 1969). El se referă la domnia legilor, nu a poporului. Pe timpul Kaiser-ului, ale-gerile în Germania erau organizate pe baza unuia dintre cele mai inegale și nedemocratice sisteme electorale din Europa. Max Weber, un teoretician de frunte al supremației legii în statul modern, nu considera democrația ca fiind necesară pentru a crea sau menține supremația legii, bazîn-du-și afirmația pe substanțiale dovezi empirice (Shain și Linz, 1995: 10 ș.u.). În democrațiile vechi din Scandinavia și Marea Britanie, supremația legii era
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
în Germania erau organizate pe baza unuia dintre cele mai inegale și nedemocratice sisteme electorale din Europa. Max Weber, un teoretician de frunte al supremației legii în statul modern, nu considera democrația ca fiind necesară pentru a crea sau menține supremația legii, bazîn-du-și afirmația pe substanțiale dovezi empirice (Shain și Linz, 1995: 10 ș.u.). În democrațiile vechi din Scandinavia și Marea Britanie, supremația legii era o precondiție a introducerii democrației, precedînd-o cu atîtea generații, încît semnificația ei a fost aproape complet
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
frunte al supremației legii în statul modern, nu considera democrația ca fiind necesară pentru a crea sau menține supremația legii, bazîn-du-și afirmația pe substanțiale dovezi empirice (Shain și Linz, 1995: 10 ș.u.). În democrațiile vechi din Scandinavia și Marea Britanie, supremația legii era o precondiție a introducerii democrației, precedînd-o cu atîtea generații, încît semnificația ei a fost aproape complet ignorată de teoreticienii actuali ai democrației. Aderarea la principiile supremației legii nu este stipulată de către Dahl printre condițiile poliarhiei: preexistența ei este
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Linz, 1995: 10 ș.u.). În democrațiile vechi din Scandinavia și Marea Britanie, supremația legii era o precondiție a introducerii democrației, precedînd-o cu atîtea generații, încît semnificația ei a fost aproape complet ignorată de teoreticienii actuali ai democrației. Aderarea la principiile supremației legii nu este stipulată de către Dahl printre condițiile poliarhiei: preexistența ei este subînțeleasă. Alegerile sînt un al doilea element critic al democrației. Joseph Schumpeter (1952: 271) definește în mod clasic democrația drept alegerea guvernului prin intermediul "competiției libere pentru un vot
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
În Polonia, în anii 1980, numai amenințarea forței sovietice a condus la impunerea legii marțiale, cînd polonezii i-au reprimat pe concetățenii lor. Un regim este o democrație completă dacă are toate cele patru calități de mai jos: guvernează respectînd supremația legii; instituțiile societății civile sînt active și independente de stat; organizează alegeri libere și corecte; guvernanții sînt răspunzători în fața electoratului. Regimurile care nu sînt democrații complete diferă mult, în funcție de ceea ce le lipsește. Un regim poate organiza alegeri libere și corecte
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sînt active și independente de stat; organizează alegeri libere și corecte; guvernanții sînt răspunzători în fața electoratului. Regimurile care nu sînt democrații complete diferă mult, în funcție de ceea ce le lipsește. Un regim poate organiza alegeri libere și corecte, dar să nu existe supremația legii, în timp ce altul o poate avea, dar folosește legislația pentru a interzice partidele sau a restrînge dreptul de vot. Elementele esențiale unei democrații nu sînt ușor comensurabile: nu putem "aduna" alegerile libere cu supremația legii, așa cum nu putem aduna mere
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și corecte, dar să nu existe supremația legii, în timp ce altul o poate avea, dar folosește legislația pentru a interzice partidele sau a restrînge dreptul de vot. Elementele esențiale unei democrații nu sînt ușor comensurabile: nu putem "aduna" alegerile libere cu supremația legii, așa cum nu putem aduna mere și pături, pentru că ele reprezintă calități diferite ale guvernării. Tot ceea ce putem spune este că ele diferă. Definițiile democrației au în mod invariabil multe în comun, deși diferă în priorități și accente. Abordarea idealistă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Juan Linz (1975: 179 ș.u.) pune accent pe varietatea de moduri în care un regim poate eșua în încercarea de a realiza elementele de bază ale democrației. Acest lucru se poate întîmpla în cazul în care conducătorul nu respectă supremația legii sau suprimă instituțiile societății civile. Poate de asemenea să organizeze alegeri, dar să conducă deliberat prin decrete, în loc să răspundă în fața reprezentanților aleși. Linz a pus accentul pe două dimensiuni care ajută la diferențierea între regimurile nedemocratice, prima fiind nivelul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de șaisprezece feluri diferite de regim. Sigur că o democrație ideală este greu (sau chiar imposibil) de găsit, iar căderea lui Hitler și Stalin a redus șansele de a vedea regimuri totalitare pure. Între aceste două extreme, regimurile pot combina supremația legii, alegerile, instituțiile societății civile și responsabilitatea în paisprezece moduri diferite; unele combinații pot fi clasificate ca regimuri în curs de democratizare sau incomplet democratice, în timp ce altele pot fi considerate în evoluție către tiranie sau incomplet totalitare. A descrie categoriile
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fi considerate în evoluție către tiranie sau incomplet totalitare. A descrie categoriile intermediare ca "incomplete" subliniază potențialul dinamic inerent în statutul regimurilor care nu sînt democrații stabile, dar au cel puțin un element al acesteia, fie că e vorba de supremația legii, alegeri corecte pentru o minoritate a populației adulte sau instituții ale societății civile. Alternativele oferite de elitele politice și substanța cereri-lor populare diferă în funcție de context. În societățile post-comuniste trebuie să se acorde atenție moștenirii totalitarismului, dar și aspirațiilor democratice
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
se acorde atenție moștenirii totalitarismului, dar și aspirațiilor democratice. În plus, este important să distingem între regimurile care organizează alegeri pentru a da o față democratică exercitării dictatoriale a autorității și oligarhiile care nu răspund în fața urnelor, dar care respectă supremația legii. Problemele cu care se confruntă regimurile post-comuniste sînt determinate de punctul lor de plecare, moștenirea unui regim totalitar (vezi tabelul 2.1). Este greșit să descriem un regim totalitar doar ca o ne-gare completă a democrației; el poate
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
la locul de muncă, în activitățile de recreere și în viața de familie. El nu tolerează instituțiile variate ale societății civile. Partidul-stat organizează și să controlează întreprinderile economice, sindicatele și instituțiile academice și culturale. Puterea regimului nu e limitată de supremația legii; el exercită ceea ce rușii numesc vlast, putere brută, neconstrînsă. Își pedepsește supușii pentru crime împotriva statului prin trimiterea lor în lagărele de concentrare, gulag-uri sau prin execuții sumare. Conformarea pasivă a supușilor este insuficientă într-un regim totalitar
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de azi, scopul este introducerea unui regim nou, care să se rupă de trecutul totalitar și post-totalitar. Tabelul 2.1 identifică trei alternative post-comuniste: o dictatură, o oligarhie sau o nouă democrație. Într-o dictatură puterea nu este limitată de supremația legii. Voința guvernanților se poate exercita imprevizibil și uneori brutal, după bunul plac al conducătorului sau al clicii aflate la putere. Funcționarii publici nu sînt birocrați care să aplice legea în mod previzibil; în termenii lui Max Weber, ei sînt
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
pe oponenți și pe votanți. Cei care numără voturile sînt mai degrabă răspunzători în fața dictatorului, decît în fața legii. Dacă rezultatele nu sînt conforme cu dorințele dictatorului, ele pot fi "ajustate" pentru a le face satisfăcătoare. Fără o adunare reprezentativă și supremația legii, nu poate exista responsabilitate față de populație. Instituțiile societății civile pot exista sub un dictator, dar ele sînt vulnerabile în fața puterii arbitrare a regimului. Într-un regim dictatorial, puterea poate fi exercitată de o clică re-strînsă, civilă sau militară. În cadrul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de destalinizare în cadrul Partidului Comunist. Un regim dictatorial diferă de totalitarism prin aceea că nu are un plan grandios de a transforma societatea; încearcă mai mult să o exploateze decît să o schimbe. Nici unul, nici celălalt nu au respect pentru supremația legii, dar în timp ce deciziile unui dictator vor fi mai degrabă capricioase și imprevizibile, cele dintr-un regim totalitar vor urma probabil un model previzibil. În urmărirea țelului, un regim totalitar specifică scopuri clare, iar scopurile justifică orice mijloace. Un regim
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
pe supuși să o urască. Un regim oligarhic este condus de o elită care acordă prioritate exercitării autorității efective asupra supușilor, mai degrabă decît reprezentării cetățenilor individuali (Rose, 1996a: 13 ș.u.). Dacă autoritatea sa este exercitată în concordanță cu supremația legii, atunci un regim oligarhic diferă fundamental de o dictatură. Din moment ce legile sînt pro-mulgate de un grup mic de oameni, ele reflectă valorile și interesele conducătorilor. Adeziunea la lege ajută un regim oligarhic să administreze mai ușor un teritoriu mare
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
populație, dar poate acționa ca un control pe orizontală asupra puterii executive, așa cum s-a întîmplat cu Parlamentul britanic înainte de introducerea sufragiului de masă. O democrație este aproape o imagine în oglindă a unui regim totalitar, pentru că se bazează pe supremația legii, societate civilă, alegeri libere și responsabilitatea guvernanților față de guvernați. Singurul ele-ment pe care cele două regimuri îl au în comun este încrederea în participarea populară. Totuși, participarea unui activist democratic este voluntară, în timp ce într-un regim totalitar mobilizarea de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Marea Britanie, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia, Elveția Prăbușire (4) Spania, Portugalia, Grecia, Franța Extern Nici unul Independență (2) Irlanda, Finlanda Înfrîngere militară (3) Germania, Austria, Italia Sursa: adaptare a autorilor după Rose, 1996a: tab. 3.1 Luxul evoluției Evoluția permite ca supremația legii și instituțiile societății civile să se dezvolte înainte de introducerea sufragiului universal și a responsabilității guvernanților în fața electoratului. Dacă înainte de democratizare există un parlament reprezentînd aristocrații, proprietarii de pămînt și autoritățile ecleziastice, el se poate opune unui monarh despotic și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
cînd elitele din vechiul regim recunosc că riscă să piardă total puterea, dacă nu se schimbă. Ele trebuie să fie pregătite să accepte reducerea puterii lor pentru a-și putea menține influența în noul regim. Atît timp cît se respectă supremația legii, negocierile politice vor continua. A descrie un regim care evoluează încet spre democrație ca fiind nedemocratic nu este corect; retrospectiv, aceste regimuri sînt considerate ca pre-democratice (cf. Daalder, 1995). Marea Britanie a dezvoltat de timpuriu instituții reprezentative. Parlamentul datează din
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
A descrie un regim care evoluează încet spre democrație ca fiind nedemocratic nu este corect; retrospectiv, aceste regimuri sînt considerate ca pre-democratice (cf. Daalder, 1995). Marea Britanie a dezvoltat de timpuriu instituții reprezentative. Parlamentul datează din secolul al XIII-lea, iar supremația lui asupra regelui a fost stabilită în secolul al XVII-lea prin decapitarea regelui Carol I. Totuși, rezultatul războiului civil a fost un compromis, restaurîn-du-se monarhia cu puterile parlamentului întărite. Reforma electorală a început în 1832; numărul bărbaților cu drept
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
războiului civil din Spania în 1939, dictatura lui Franco a evoluat gradat spre o oligarhie în care interesele aflate în competiție ale bisericii, armatei, partidului și mediilor de afaceri au putut să dezvolte instituții ale societății civile, și în consecință supremația legii a fost treptat instaurată. Totuși, Franco nu a permis organizarea de alegeri. Moartea lui în 1975 a pus capăt în mod brusc dictaturii sale, dar bătrînul lider luase măsuri de pregătire a unei tranziții pașnice. Prințul Juan Carlos, nepotul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mai mic în comparație cu reizbucnirea unui război civil precum cel din anii 1930 (vezi Colomer, 1991; McDonagh ș.a., 1994; Share, 1985). În Portugalia, conducerea autoritară îndelungată, începută în 1932 în timpul Dr. Antonio Salazar, a recunoscut unele instituții ale societății civile și supremația legii, dar a evitat organizarea de alegeri libere și nu răspundea în fața poporului. Schimbarea a fost bruscă. În aprilie 1974, regimul a fost răsturnat printr-o lovitură de stat organizată de o juntă de tineri ofițeri din cadrul forțelor armate; pentru că
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
aliate cuprindeau personal politic care a promovat noi instituții guvernamentale menite să umple golul lăsat de prăbușirea nazismului (Golay, 1958; Loewenberg, 1968; Merkl, 1963). Partidele politice erau înregistrate dacă puteau demonstra că nu au simpatii naziste. Politicienii germani știau de supremația legii și de societatea civilă, pentru că ei trăiseră mai mult în Republica democratică de la Weimar sau în Rechtsstaat-ul de pe vremea Kaiserului, decît în Reich-ul lui Hitler. Primul cancelar creștin-democrat, Konrad Adenauer, a intrat în guvernul local în timpul Kaiserului, iar primul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
societatea era atotcuprinzătoare și de lungă durată. Atașamentul față de țeluri ideologice largi a făcut ca partidul totalitar să ducă o campanie continuă (criticii săi au numit-o "război") împotriva instituțiilor deja existente ale societății. Conducerea de tip voluntarist a înlocuit supremația legii. Unele instituții ale societății civile, cum ar fi sindicatele libere sau asociațiile oamenilor de afaceri, au fost desființate. Cele care au supraviețuit, spre exemplu universitățile și presa, au fost preluate și plasate sub conducerea partidului. Alegerile au devenit o
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]