6,772 matches
-
La baza desăvârșirii noastre trebuie pusă în primul rând învățătura aspră a Evangheliei care spune că frica de Dumnezeu și smerenia nu se pot obține fără sărăcia de bună voie, iar virtuțile se clădesc pe smerenie, sărăcie de bună voie, supunere și ascultare. II. Convorbiri duhovnicești A doua lucrare, Conlațiuni sau Convorbiri cu Sfinții Părinți este scrisă în trei părți, după cele trei centre mănăstirești principale vizitate în timpul șederii în Egipt și conține un număr de douăzeci și patru de convorbiri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a trăi mai departe în pustia Egiptului, printre anahoreții de acolo, a făcut pe aceștia să nu se mai întoarcă, călcând astfel acest angajament. Acesta este motivul tristeții copleșitoare, dezvăluită Părintelui Iosif, a cărui hotărâre o vor primi cu deplină supunere. De fapt trebuie precizat că cei doi prieteni s-au întors în Betleem mai târziu, reușind să scape definitiv de povara chinuitoare a acestei promisiuni. Avva Iosif a analizat profund situația, reliefând că suntem datori să împlinim ceea ce am făgăduit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o poziție echilibrată ce nu presupune nici hipertrofiere prin laudă excesivă, nici diminuare prin ignoranță. Nu mă tem să afirm că anticii cei mai grandioși au avut imperfecțiuni"82 declară Fénelon, plasându-se aparent de partea Modernilor. Aceste imperfecțiuni datorate supunerii la legile umane ce nu permit atingerea absolutului sunt în viziunea lui Fénelon particularizate la intervențiile corului în tragedii, considerate rupturi, întreruperi ale coerenței acțiunii, la plăcerea pentru jocurile de cuvinte (se citește aici poate austeritatea prelatului Fénelon?) și la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în transplantarea integrală a invenției și apoi prin prelucrarea ei prin adaptări succesive la spiritul rasei."103 În acest sens, încercările de adaptare sau chiar impunere a clasicismului în culturile europene ale veacului nu trebuie privite drept declarații servile de supunere, ci drept impulsuri necesare pentru dezvoltarea particularizată a fiecăreia dintre ele, după cum afirma într-un mod extrem de clar și de convingător Paul Hazard: "Nu există nici o țară dintre acelea pe care le-am analizat, nici una care să nu fi vrut
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pentru latini"146, dar și îndepărtarea într-un fel orgolioasă de acesta și de dogmatismul francez, așa după cum se observă în versurile din secvența finală a Eseului asupra criticii prin care se scoate în evidență în mod ironic atitudinea de supunere literară necondiționată a francezilor, "o nație născută pentru a servi"147, situându-l totodată pe Boileau în umbra lui Horațiu. Această atitudine, oarecum contradictorie, a generat și interpretări diferite în ceea ce privește chestiunea stabilirii unei filiații literare, poemul lui Pope fiind considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acest sens, fiecare epocă încearcă să-și subsumeze geniile anterioare, transformându-i în predecesori spirituali Johnson face din Shakespeare un clasic, romanticii de mai târziu îl vor considera al lor, modernii îl vor revendica și ei. Însă dincolo de orice, o supunere totală la canoanele clasice nu era posibilă, astfel încât Johnson este nevoit să renunțe la anumite principii pentru a păstra admirația față de marele dramaturg și să recunoască în mod inteligent genialitatea și acolo unde aceasta nu s-a supus neapărat regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ci deoarece trezesc realități în minte."166 De observat subtilitatea formulărilor care totuși nu ascund convingerile insurgente ale autorului, acesta fiind pe deplin conștient de îndrăzneala opiniilor sale pe care nu le-a scris în mod dogmatic, ci deliberat, urmărind supunerea la o reexaminare a principiilor dramatice. Afirmația surprinde oarecum prin anticiparea revoluției teoretice pe care o va porni în această direcție romantismul. Din acest punct de vedere, observațiile asupra tragi-comediei și a eliberării de îngrădirea regulilor țin de o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
artei și de scop s-au făcut una cu frumusețea, și iarăși cum că expoziția lor, îmbrăcarea ideilor în cuvinte e scoasă din firea lucrurilor de care să vorbește și nu atârnă de volnicia scriitorului sau a artistului." Evidențierea necesității supunerii unui caracter normativ al actului artistic, integrarea acestuia în sfera frumosului, precum și aspirația către universal prin transcenderea particularului sunt principii fundamental clasice, exprimate însă într-o manieră ce pare până la un punct polemică, mai ales din formularea inițială "însușirile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ciudatul serviciu care i se cere. Tocmai controlul acestui vehicul (ce nu trebuie niciodată să slăbească) îl numesc eu morală personală, exigență căreia el trebuie să se supună, în special în cazul în care totul pare să arate că această supunere ingrată nu atrage decât reproșul."258 Control și măsură iată atributele creației care este scoasă din sfera incidentalului, fiind subsumată unor rigori ce țin mai ales de abordarea unei perspective raționale asupra actului artistic. În Apelul la ordine, sensurile generale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
articolului supus analizei sunt necesare câteva precizări privitoare la impresionismul critic o metodă ce presupune o anumită eliberare a criticului de un set de reguli prestabilite, acestea fiind înlocuite de intuiție și impresie ca factori coordonatori. Astfel, impresionismul nu înseamnă supunere la obiect, așa cum o face critica științifică, ci o libertate față de acesta, ceea ce are ca rezultat autonomizarea și subiectivizarea actului critic. Acesta devine o formă de confesiune, "o autobiografie sufletească a criticului"282 cum sugera Eugen Lovinescu, reflectându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fel frenezia interioară. Se face, astfel, o raportare la Eugen Lovinescu, a cărui fire înclinată spre patriarhal ar fi fost mai potrivită cu aspirațiile clasice decât cea a lui Călinescu, mult mai explozivă, mai vulcanică. S-a produs, așadar, o supunere a pornirilor romantice, cel puțin la nivelul conștient al teoretizărilor și în opțiunea făcută în ceea ce privește formula de roman abordată, dar această supunere nu a fost niciodată totală, după cum observa același Dimitrie Micu: "Călinescu s-a autoconstruit ferecându-se. [...] Îmbrățișarea clasicismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu aspirațiile clasice decât cea a lui Călinescu, mult mai explozivă, mai vulcanică. S-a produs, așadar, o supunere a pornirilor romantice, cel puțin la nivelul conștient al teoretizărilor și în opțiunea făcută în ceea ce privește formula de roman abordată, dar această supunere nu a fost niciodată totală, după cum observa același Dimitrie Micu: "Călinescu s-a autoconstruit ferecându-se. [...] Îmbrățișarea clasicismului nu a implicat suprimarea tumultului romantic; a implicat doar reprimarea, mai exact: capturarea și convertirea lui."315 Pe de altă parte însă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
oamenii de Stat de inspirație creștină, adică controlați de credința lor, de relația intimă cu Dumnezeu, legați de comunitatea lor religioasă, dar în același timp făcînd parte dintr-o comunitate politică preocupată de viitorul concetățenilor; din acest dublu jurămînt de supunere se pot naște conflicte de obligație, istoria contemporană oferind numeroase exemple de interferențe între politică și religie 7. De aceea, a urmări istoria democrației creștine înseamnă a pune întrebări privind istoria raporturilor cu papii, cu ierarhiile ecleziastice, cu organizațiile catolice
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
adevărului. În 1830 el a fondat săptămînalul L'Avenir, făcînd din acesta, împreună cu părintele Henri Lacordaire și Charles de Montalembert, bastionul catolicismului liberal. Se urmărea reconcilierea Bisericii cu societatea rezultată în urma Revoluției, recunoașterea inspirației creștine a principiilor de la 1789, inoportunitatea supunerii Bisericii în fața Statului și chiar revendicarea unei separări eliberatoare pentru Biserică. El chema la descentralizare, garantînd libertățile locale, grupurile intermediare, votul universal, libertățile individuale. Libertatea este consecința catolicismului, spunea cu mîndrie Lamennais, definind-o astfel: "Puterea care împiedică omul de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
libertăților, el a apărat atît înființarea unui ordin politic creștin, cît și a unui program de reformă bisericească, aceste două proiecte fiind inseparabile. În lucrarea fundamentală Delle cinque piaghe della Santa Chiesa, tipărită în 1832 revăzută în 1848, el denunța supunerea Bisericii ca fiind legată nu numai de cauze externe (galicanismul), ci mai ales de cauze interne. Toate aceste "plăgi" (separarea poporului de cler, vrajba dintre episcopi, numirea acestora în funcție de interesele puterii politice, aservirea bunurilor ecleziastice) constituiau preocupările Bisericii din acele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rînd de dorința exprimată de Leon al XIII-lea de a limita democrația creștină la o activitate socială, excluzînd o extindere în plan politic și amintind că angajarea catolicilor în problemele de ordin social nu se putea face decît prin supunerea față de ierarhii Bisericii. În al doilea rînd, au avut loc evoluții diferite în modul de percepere a politicului de către catolicii italieni. Formula lui don Margotti, "nici alegători nici aleși", consacrată de Non expedit, a suferit unele atenuări; o linie "transigentă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Biserică cît și față de politică"15. Creștin-democrații au vegheat la separarea acestor domenii, avînd grijă să considere creștinismul ca pe o referință importantă din care se detașează o viziune asupra lumii, o concepție despre om, dar nu ca pe o supunere față de interesele confesionale. Dar formula non-confesionalității nu este puțin cam pretențioasă, iar problema prost pusă? De fapt, după cele mai multe opinii, aceste partide sînt confesionale. Ele sînt desemnate astfel de chiar originile lor în Biserica catolică și de mijloacele de apărare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la crimă a acestei adorații a puterii și a subestimării și chiar a disprețuirii valorii omului ca individ. Într-un popor care, mai întîi prin concepția prusacă, amplificată și exagerată, asupra rolului Statului, a esenței sale, a puterii sale, a supunerii absolute datorate acestuia, și apoi prin concepția materialistă asupra lumii, era în felul acesta pregătit intelectual și sufletește, a putut să se răspîndească, destul de repede, o doctrină favorizată de situația materială precară a păturilor largi ale populației, o doctrină care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mă îndepărtez de el". Fiind chemat să guverneze în aprilie 1962 împreună cu alți patru membri ai MRP, acesta se temea de o alunecare spre puterea personală și de a nu fi "condamnat să aleagă, mai devreme sau mai tîrziu, între supunere și ruptură"3. Ruptura a avut loc în două reprize. În 1946, MRP-ul care se prezenta ca un "partid al fidelității" față de de Gaulle, a refuzat să-l urmeze cînd acesta s-a retras de la guvernare în 20 ianuarie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
satelor, el a fost expulzat din parohie, ceea ce a dus la prima mare manifestație. Dar revoluția a fost curînd confiscată de Frontul Salvării Naționale, susținut de ierarhia ortodoxă. Deosebit de zelos a fost patriarhul Teoctist, care continuă o lungă tradiție de supunere. El se lovește totuși de opoziția Grupului de Reflecție pentru Refacerea Bisericii, fondat de părintele Valeriu Anania. În schimb, Biserica greco-catolică se bucură de un mare prestigiu datorat martirajului din trecut și pozițiilor foarte ferme ale arhiepiscopului de București, Ioan
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dat o cinste secundară Fiului, punându-L de-a dreapta, ci să cugete mai degrabă aceasta: Trebuia să fie cu adevărat la dreapta și să aibă un loc nebănuit de nici o micșorare, nu Tatăl, ci mai degrabă Fiul, pentru deșertarea și supunerea de bunăvoie, încât să nu fie nesocotit de cei ce nu puteau înțelege taina referitoare la El. De aceea Tatăl nu poate fi socotit de-a dreapta, ca să se păstreze egalitatea Lui cu Fiul71“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că "stăpânirea voievozilor se va întinde asupra întregului teritoriu al Moldovei" (art. 6), că "turcii nu vor putea cumpăra pământuri în Moldova, nici vor putea clădi geamii, nici se vor putea așeza în orice mod ar fi", drept recompensă și supunere, domnii oferind, anual, Porții "4000 de galbeni turcești, 40 de șoimi și 40 de iepe fătătoare, toate însă sub titlul de dar" (art. 8). Aceste drepturi sunt recunoscute și în tratatul lui Petru Rareș de la 1529. De jure, cetățile Cetatea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
După semnatari, a primi Dobrogea însemna "a ne amesteca cu rasa slavă din Bulgaria" și a pierde importanța noastră istorică. Fără a cunoaște realitățile etnice și istorice ale Dobrogei, parlamentarii noștri considerau că teritoriul este locuit de "populațiuni sălbatice" pentru supunerea cărora țara ar trebui să întrețină acolo "o armată considerabilă", "va să zică mai multe milioane ce se vor cheltui pe fiecare an, va să zică o cauză de slăbiciune economică a statului român". În plus, Dobrogea li se părea a fi o țară
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
student la Cambridge, l-a sfătuit insistent să nu îmbrățișeze profesiunea de preot anglican. Aceasta deoarece ceea ce i se va cere ca preot va fi să interpreteze și să justifice credința religioasă. Simbolurile creștinismului i se păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dintre forma logică și forma gramaticală a expresiilor. Corolarul acestei constatări este că filozofia va fi revoluționată prin construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care permit atât o formulare adecvată a problemelor conceptuale, cât și supunerea soluțiilor propuse unui control obiectiv. Prin construcția și prin utilizarea unor limbaje a căror caracteristică distinctivă este claritatea și precizia, filozofia este adusă, pentru prima dată, pe „drumul sigur al științei“. Dincolo de o multitudine de deosebiri în ceea ce privește modul cum a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]