4,767 matches
-
aș fi îndrăznit să mă folosesc de un titlu nobiliar care îmi fusese deja retras, dar ea face un gest din mână, oprindu-mă, ce altceva s-a mai întâmplat, Naama? Udi a plecat de acasă, spun eu și, spre surprinderea mea, nu plâng, ca și când aș fi spus, zilele de hamsin s-au terminat, iar ea se ridică ceremonios de pe scaunul pe care tocmai se așezase, felicitări, strigă ea fericită și îmi strânge mâna, ca și când i-aș fi dat vestea căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nouă, mă gândesc la ce voi face până diseară, privesc din nou bucățica aceea albă de hârtie, un norișor luminos pe cerul întunecat al biroului, nu reușesc să mă abțin, formez numărul în grabă, înainte să mă răzgândesc, și spre surprinderea mea răspunde chiar el, eu întreb, Mikha Bergman, și el spune aproape mândru, eu sunt, vocea lui este interesantă și puternică. Sunt Naama, ne-am întâlnit de dimineață la cămin, spun eu, aud ușurată cum vocea lui se deschide spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe vârful limbii, trebuie să merg cu formularele la fata aceea nouă, iar eu mă cutremur, la Yael? Ce să faci la ea cu formularele? S-a hotărât să păstreze copilul! Adevărat? Hava își strâmbă gura într-un gest de surprindere acră, falsă, de unde știi, și eu mă bâlbâi, mi-a spus imediat după ce a născut, doar am fost acolo cu ea, vocea ei se repede spre mine, scuturându-mi trupul cu putere, din tălpile late ale picioarelor, până în creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi mai amintesc de tine, nu te-am uitat, de teamă să te iubesc, mi-am pierdut puterea de a mai iubi. Ce îi voi spune când îmi va deschide ușa, pensulele din mâna lui și ochii mijiți, ascunzându-și surprinderea, arată-mi tabloul acela, îl voi ruga eu, lasă-mă să mă văd frumoasă pentru o clipă. Stau nemișcată în fața ușii lui încercând să respir normal, întotdeauna fusese misterioasă, dar acum de gâtul său atârnă o pancartă, Naama, scrie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de acolo costumul acela cu pantaloni gri, o singură dată îl îmbrăcasem, când merseserăm la spital, mi se pare că mirosul acelei dimineți a rămas imprimat în el, mirosul șocului și al amenințării, iar îndărătul lui, așteptarea unei schimbări, spre surprinderea mea, mă cuprinde iar, transformându-mi trupul într-unul formal, milităresc, greu de rănit, îmi pieptăn părul ud, mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă, lipsită de încordare. Fericirea mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toată lumea. Dar așa ceva fac doar țăranii și cei din topor. Celor din lumea bună le-ar fi jenă să procedeze astfel. Știi, Watanabe, că în căminul acesta doar noi doi suntem oameni adevărați? Restul sunt gunoaie. M-a luat prin surprindere. — De unde știi? — Pentru că așa e. Știu. Se vede clar că suntem însemnați pe frunte. Și, în plus, am citit amândoi Marele Gatsby. Mi-am făcut un calcul rapid în minte. — Da, dar n-au trecut decât douăzeci și opt de ani de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a cerut de nevastă. Uite-așa... într-o bună zi pe când ne beam ceaiul de după lecție. Poți să crezi? Nu ne-am întâlnit niciodată în altă parte și nici nu ne-am ținut de mână. M-a luat complet prin surprindere. I-am spus că nu mă pot căsători, că-l plac, că îl consider un om drăguț dar, din anumite motive, nu mă puteam căsători cu el. A vrut să știe care erau motivele și i-am explicat totul, amănunțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajungea să o creadă și ea. Scornea apoi tot felul de minciuni care să se potrivească cu poveștile ei. Era atât de isteață, încât se afla tot timpul cu un pas înaintea ta și nu puteai s-o iei prin surprindere. Avea grijă să evite amănuntele care puteau părea ciudate, astfel încât să nu dea nimănui de bănuit. În primul rând, cred că nimeni nu și-ar fi putut imagina că o fată atât de frumoasă este în stare să mintă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spus că mai am niște treburi de rezolvat. I-am mulțumit pentru băutură și pentru mâncare și am plecat puțin înainte de ora nouă. În drum spre casă am intrat într-o cabină telefonică și am sunat-o pe Midori. Spre surprinderea mea, a răspuns chiar ea la telefon. — Scuză-mă, zise ea, dar nu vreau să vorbesc cu tine acum. Știu, știu, dar nu vreau ca relația noastră să se termine astfel. Eu nu prea mai am pe nimeni și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-i primul proverb care te scoate din minți atunci cînd duci o viață activă. N-are nici o legătură. E despre familie. — Ba nu, spuse tata, Înseamnă exact ce spune, numai că asta e o chestie care te ia mereu prin surprindere. Țin minte și acum cînd mi-am dat seama pentru prima oară de chestia asta. — CÎnd? — O dată am simțit că am pantofii plini de sînge. Era exact ca apa În cizmele de cauciuc cînd te duci la vînĂtoare de rațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și ne-am dat seama că exista o lume în afară, pe care am neglijat-o pentru că am fost prea absorbiți unul de altul. Am hotărât că trebuie să mai ieșim și separat. Era ceea ce trebuia să facem, dar, spre surprinderea mea, eram din ce în ce mai gelos. Ea devenise viața mea și, când nu era lângă mine, îmi lipsea îngrozitor. Eu sugerasem să ieșim și singuri și cred că făcea exces de zel pentru că se simțise jignită. Poate că încerca să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu remarc, cu scopul precis de a-l contrazice. Și, oricum, nu sunt departe de adevăr. —O, eu sunt înnebunit după chestia asta. Pot pipăi și înghesui o grămadă de puicuțe! N-am decât să dau vina pe îngrămădeală! Spre surprinderea mea, Liam mă apucă de șolduri și începe să se miște lasciv în jurul meu. Să fi fost altul în locul lui, i-aș fi aruncat în față băutura pe care o țineam în mână. Dar, când vine vorba de Liam O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o parte din ușă. Acum drumul e liber. Finn se îndreaptă spre ieșire. Vanessa îl vede, încearcă să-i spună ceva, dar el e deja departe. Mă uit spre grupul adunat în jurul mesei și apoi la ușa deschisă. Și, spre surprinderea mea, în ciuda principiului de-a nu face pe mama răniților, mă aplec, iau o sticlă și mă furișez afară să-l ajung din urmă. Capitolul VII Finn n-a ajuns prea departe. Stă pe scări și-și ține capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu vrea! se opune Jennifer, roșind din nou. —Haide, Charlotte, tacă-ți fleanca! pune Finn punctul pe i. Cred că Charlotte se va simți foarte ofensată, dar e clar că strategiile de comunicare dintre aristocrați îmi sunt complet străine. Spre surprinderea mea, tipa izbucnește în râs. —Bine zis, comentează ea. Eu și aerele mele de șef! Daisy ne face să ne așezăm. Ajung să stau cu capul în poala lui Ben, ceea ce nu mă deranjează, însă pe Jim îl țin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
putea fi Patrick. Îmi petrec mult timp imaginându-mi că sună și mă întreabă dacă sunt bine și dacă îl mai iubesc, iar dacă s-ar întâmpla, aproape că aș continua să cred că e o simplă fantasmagorie. Aproape. Spre surprinderea mea, am un mesaj de la Jake. —Bună, Rebecca, se aude. Are o voce nemaipomenită, joasă și răgușită. Mai bună decât a lui Patrick, recunosc. Acesta are o voce de tenor, care nu mi s-a părut niciodată prea sexy. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
intră în birou. Toți îl privim pe furiș. Merge foarte hotărât și e clar că are un scop precis. Îl și vedem îndreptându-se către biroul lui Barney și aruncându-i invitația în față, cu un comentariu caustic, însă, spre surprinderea noastră, vine direct la mine și la Davey. —Trebuie să vă spun ceva. —Ce? — Promiteți că nu mai spuneți nimănui? Mă uit la Davey și facem un gest afirmativ. Finn e nebărbierit și are părul ciufulit, de parcă tocmai și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gelozie. De ce nu m-am gândit mai devreme? Finn și Daisy se simt foarte bine! Îi trimit un mesaj lui Davey. Pasul 4 cele mai urâte sentimente e oribil Îl trimit imediat ce trec de bariera de la Maida Vale și, spre surprinderea mea, Davey se dovedește foarte prompt. Care sunt alea? Davey nu gândește prea mult la ora asta. Gelozie. Răzbunare. Un iubit fals să-l fac pe Patrick să sufere. De-abia apuc să trec strada când ies de la metrou că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Încep să învăț un singur lucru: nimeni nu se supără dacă îți manifești independența față de alții! Din contra, dacă te dovedești un caracter slab, până la urmă ajungi să fii respins. Ce mai face Davey? se interesează el. Îl privesc cu surprindere. Credeam că vă vedeți foarte des! — Nu chiar. Programul nostru e diferit. Eu sunt foarte matinal. Mă sună doar dacă simte nevoia să discutăm. Nu mai știu nimic de el de vreo două săptămâni. —E bine. La serviciu, totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că-l fac să râdă așa cum niciodată n-ar fi crezut că ar mai putea râde. Zice că a fost foarte retras de când s-a despărțit de Louise și că nu-și căuta prietenă, că l-am luat complet prin surprindere și că nu știe ce să facă cu sentimentele pe care i le-am trezit. Îmi spune că se gândește la mine tot timpul și că simte o bucurie copleșitoare ori de câte ori îmi aude vocea la telefon. Îmi spune că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ceva în cafea? M-a sunat Lewis, anunță Daisy, în culmea fericirii. A funcționat toată chestia asta cu Finn! Se apleacă puțin peste tejghea: —O Stella, vă rog! îi zice ea barmanului, care-i face din ochi admirativ și, spre surprinderea mea, se mișcă rapid s-o servească. De fapt, se apleacă și el peste tejghea și se holbează la Daisy câteva minute, până când ea se vede nevoită să-i atragă atenția. Oftez. Nu cred că povestea cu Lewis va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a spus „Da, și putem să facem asta în continuare, ori de câte ori vrem“. Eu m-am oprit un moment și am întrebat-o: „Vrei să spui că te desparți de Barney?“ Și ea - vocea lui Finn e din ce în ce mai sufocată - zice cu surprindere: „Bineînțeles că nu, doar știi că mă mărit cu el!“ Atunci am respins-o, m-am ridicat și am întrebat-o: „Atunci de ce naiba pui mâna pe mine?“ și ea îmi răspunde: „Credeam că ai înțeles. Eu mă mărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să-l asculți, dar nu-ți dau voie să-l suni înapoi, mă previne Daisy, înapoindu-mi telefonul. Dacă te văd formând numărul, ai de-a face cu mine, să știi! Apăs pe tasta pentru mesaje vocale și observ cu surprindere că îmi tremură mâna. „Aveți un mesaj vocal nou“ spune robotul. Da, știu, prostule, grăbește-te să mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului chinezesc cu care Daisy a acoperit canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu sorcova, care se năpustește asupra unei Jennifer parcă mai mică și mai fragilă și mai copilăroasă ca niciodată. Femeia ridică tigaia ca s-o lovească drept în cap; aproape c-o atinge pe Jennifer, când aceasta din urmă, spre surprinderea noastră, a tuturora, în loc să fugă, se repede la femeia cea nebună, o ia de braț și i-l răsucește la spate, după care îi dă un brânci ca la carte. Femeia zboară în boscheți, scăpând tigaia din mână. Finn sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimeni nu va mai avea interesul să mă elimine”. Făcu o pauză: „Dumneavoastră știți ceva despre arestarea templierilor...” „Mi-a vorbit recent domnul Casaubon, și m-a izbit că această arestare se petrece fără luptă, iar cavalerii sunt luați prin surprindere...” Colonelul zâmbi cu compătimire. „Într-adevăr. E pueril să te gândești că oameni atât de puternici Încât să-l bage-n sperieți pe regele Franței nu sunt În stare să știe dinainte că patru pungași Îl instigau pe rege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mod vag... Cum? Amândoi? Acum? Îmi notez adresa”. Puse receptorul În furcă. Rămase tăcut câteva clipe, bătând darabana pe birou. „Deci, Casaubon, scuză-mă, fără să mă gândesc te-am vârât și pe dumneata În asta. Am fost luat prin surprindere. Era un comisar, un anume De Angelis. Se pare că colonelul locuiește Într-un soi de pensiune și cineva zice că l-a găsit mort ieri-noapte...” „Zice? Și comisarul ăsta nu știe dacă-i adevărat?” „Pare ciudat, dar comisarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]