3,733 matches
-
Consignația o cutie de argint, une boîte à bijoux. Ceva foarte pretențios, pretinde Marin, și ridicol de scump. Aproape patru mii de lei. Imaginați-vă, și-a vândut trei costume de haine și a achiziționat-o. Îl privi lung, parcă surprinsă, așteptând reacția maiorului. Cristescu gesticulă vag. ― Interesant. Ați văzut sau vi s-a spus cum arată odaia soților Panaitescu? ― Știu la ce vă referiți și tocmai asta mi se pare, cum să vă spun, de-a dreptul patetic. În fond
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aparținut soților Cruceanu. ― Altceva? Locotenentul surâse. ― Vă așteaptă domnul Van der Hoph din Amsterdam. ― Mă așteaptă? ― Dădea târcoale imobilului. Când se pregătea să sune, l-au oprit băieții și l-au rugat să-i însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i? ― Alături. Avea un palton lung, pe talie și purta ochelari cu rame subțiri de aur. Peste servieta diplomat, își așezase căciulița din blană
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
soțul doamnei Lupu? ― Da. Un om neinteresant. Cred că nu și-a dat niciodată seama ce fel de soție are. Cristescu începu să râdă. ― Un păcat relativ frecvent. ― Când femeia se numește Melania Lupu, e o crimă! Maiorul îl examină surprins. ― Din câte înțeleg, o apreciați în mod deosebit. ― Atât de mult, încît după moartea domnului Lupu am cerut-o în căsătorie. Din nefericire, am fost respins. Cristescu, uluit, întinse mâna după țigări. Genul de afirmații, stilul și calitatea mărturisirilor îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rău că plecați. ― Am să mă întorc. Vă promit. Melania Lupu îl conduse până la ușă. Își împreună palmele a rugăciune. ― Îmi dau seama că e o îndrăzneală din partea mea și n-aș vrea deloc să vă închipuiți... Maiorul o privi surprins. Îngână de circumstanță: ― Vă rog... ― Îngăduiți-mi să-l vizitez pe Doru la spital. Trece prin momente grele... Lacrimile îi inundară din nou ochii: N-are pe nimeni și... Știu că abuzez, dar dacă mi-ați permite să-i duc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu vreau să risc să nu te mai întorci aici. ― Ce vreți să spuneți? Necunoscutul zîmbi sarcastic. Părea mai încîntat de noua situație. Vorbi calm și încrezător: ― Vei trăi la bord pînă cînd se încheie reparația. Hedrock nu se arătă surprins, dar ca chestie de principiu protestă: ― Dom'le, stați puțin că n-am nimic împotrivă să rămîn la bord, dar parcă prea mă luați repede. Care-i chestia, în fond? Mă rog, nu e mare lucru să tot zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o doară. Își mușcă buza si se așeză luptîndu-se cu ea însăși pentru a-și recăpăta stăpînirea de sine. Într-un tîrziu chemă apartamentul Prințului Del Curtin. Acesta vorbi el întîi: ― Mă duc la masă, Innelda. Vii și tu? Rămase surprinsă: ― Ce, s-a făcut atît de tîrziu? Nu, nu vin, am să cer să mi se aducă aici prînzul. Aștept un mesaj în privința... în privința unui lucru. O privi cu multă atenție: ― Hei, Innelda, dar văd că ți-au apărut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a zis că i-a dat mamei și chiar a început strige la ea, o femeie bătrână ,gârbovită, slabă de abia se ținea pe picioare , zicându-i : ,,Mamă scoate banii că nu sunt ai noștri, sânt ai satului...’’ iar mama surprinsă și supărată a început să-l blesteme zicând: ,,arde-te-ar focul măi Gheorghe, mie nu mi-ai dat nici un ban , și de ce porți acești oameni nevinovați pe drumuri mințindu-i mereu’’, dar el insista ,, mamă scoate banii’’. Eram sătui
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras atenția că Arhivarul îl trăgea de limbă pe portar în legătură cu mine. "De ce te interesezi de mine pe la alții, domnule?" m-am răstit la el năvălind în arhivă. Surprins, Arhivarul s-a retras ca un șobolan speriat în spatele mesei la care lucra. Împiedicîndu-se, și-a scăpat ochelarii pe jos și, căutîndu-i, a călcat din greșeală pe ei și a zdrobit lentilele. Fără ochelari nu mai vedea nimic. Era ridicol
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
niște biete ficțiuni. Clipa când mă voi trezi vă va omorî... Dar să revin mai bine la Dinu. ― Nu știam că ții un jurnal, i-am zis într-o doară și l-am văzut tresărind, intrând în panică. Am rămas surprins. Ce e, Dinule? Ți se pare rușinos ca la vârsta ta...? ― Nu e vorba despre asta, murmură el. ― Atunci? Nu l-am lăsat până nu mi-a dezvăluit ceea ce îl speria. Avea, într-adevăr, un jurnal, dar orice jurnal trebuia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-a transformat într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. " Ești un om norocos", mi-a zis odată Dinu. "De ce?" i-am întrebat, sincer surprins. Mi-a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar "ulcerul ― zicea el ― e o chestie de modă"), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. "Tu ești?" întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. "Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine". Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să mă primească sau nu. Am avut chiar senzația
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deplasa cu ajutorul mâinilor, eu o salutam și treceam mai departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
partea de cuvânt care se schimba după declinare și conjugare și, cu cretă roșie, cea care rămânea neschimbată. \ Nu știu dacă Cottard a înțeles prea bine, dar a părut interesat și mi-a cerut o cretă roșie. Am părut puțin surprins, dar la urma urmei... Nu puteam, bineînțeles, să ghicesc că o să se folosească de ea pentru planul lui. RIEUX L-A ÎNTREBAT CARE ERA SUBIECTUL CELEI DE-A DOUA CONVERSAȚII. DAR, ÎNSOȚIT DE SECRETARUL SĂU, COMISARUL SOSEA ȘI VOIA ÎNTÂI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
intrigat de mica îndeletnicire căreia Grand i se dăruia în fiecare seară. ― Deci, spusese Cottard, scrieți o carte. ― Dacă vreți, dar e mai complicat decât atât. ― Ah! exclamase Cottard, tare aș vrea să fac și eu ca dumneavoastră. Grand păruse surprins și Cottard bâiguise că unui artist i se pot trece multe cu vederea. ― De ce ? întrebase Grand. ― Ei, pentru că un artist are mai multe drepturi decât un oarecine, toată lumea știe asta. I se iartă mai multe. ― De, îi spuse Rieux lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vorba de un exil acasă. Și cu toate că povestitorul n-a cunoscut decât exilul întregii lumi, el nu trebuie să-i uite pe cei, ca ziaristul Rambert sau alții, pentru care, dimpotrivă, suferințele despărțirii se amplificaseră prin faptul că, fiind călători surprinși de ciumă și reținuți în oraș, ei se aflau în același timp departe de ființe la care nu se puteau întoarce și de țara lor natală. În exilul general, ei erau cei mai exilați, căci dacă timpul stârnea în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tresărire puternică și s-a agățat de scaun ca și cum s-ar fi sprijinit să nu cadă. Rieux încetase să mai scrie și îl privea cu un aer serios și interesat. Cine v-a spus asta ? a strigat rentierul. Tarrou părea surprins și a spus : Păi dumneata. Sau cel puțin asta e ceea ce ni s-a părut, doctorului și mie, că înțelegem. Și cum Cottard, apucat deodată de o furie mai puternică decât el, bolborosea cuvinte de neînțeles, Tarrou a adăugat: Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ne întâlnim la cafeneaua care era moment, îi spusese el într-un mesaj vocal lăsat pe telefonul mobil. Nu înțelesese. Era un fel de ghicitoare filosofică: o cafenea care era moment? Îl întrebă pe portarul hotelului care nu păru deloc surprins și o sfătui imediat să „iasă din hotel, să urce dealul, la a doua intersecție...“ — Dar ce înseamnă? — Se chema cafeneaua Moment. A fost bombardată acum câțiva ani. Pronunță ambii b. Un atentat sinucigaș. Așa că i-au schimbat numele. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aminti de documentarea pe care i-o dăduse Bonham și se gândi la pagina despre nenumăratele triburi ale Israelului: ruși, etiopieni, mizrahim, cei din țările arabe. Erau toți aici. Maggie se privi în oglinda unui perete și fu suficient de surprinsă de ceea ce văzu, încât să se oprească și să privească. În toată cariera ei fusese cea mai tânără din cameră. La negocierile dintre bărbații de vârsta a doua, ea era noutatea: nu doar femeie, ci în plus una tânără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-o. —Și fără Damasc elementele subversive nu pot face nimic? Nu, domnule Al-Shafi. Pur și simplu nu au echipamentele, pregătirea, banii. Nimic. —Jihadul? — Ne-am gândit la Jihadul islamic. Dar avem o sursă foarte sigură acolo. Spune că sunt la fel de surprinși ca și noi. Dar scopul? — Ăsta e lucrul cel mai ciudat. Dacă s-ar fi urmărit omorârea cât mai multor oameni, s-ar fi întors de pe ogoarele kibbutzului și și-ar fi îndreptat atacul asupra clădirilor rezidențiale. Dar s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu o secundă sau două mai mult decât era necesar. El și Maggie coborâră scările nu doar purtând haine noi, ci, după ce, la insistențele lui, abandonaseră tot ce ar fi putut conține un microfon: pantofi, geantă, pixuri, totul. —Ai fi surprinsă să afli unde se poate pune un microfon sau o cameră în ziua de azi, zise el în timp ce se îndreptau spre mașină. În tubul de fixativ, în șapca de baseball, pe ochelarii de soare, pe tocul pantofului, la rever, oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a verifica pulsul. Imediat ce apăsă gâtul cu degetele, sări în spate, ca și cum ar fi fost respins de o sarcină electrică. În aceeași clipă, corpul tresări, astfel că atât Uri, cât și David Rosen săriră în picioare, fiecare din ei la fel de surprins. —Iisuse Hristoase, Uri, ce naiba faci aici? Cu părul cărunt și ochelari mari, demodați, Rosen era slab, cu brațe și picioare de păianjen. Brațele sale, care ieșeau de sub cămașa cu mâneci scurte, erau pline de pete. Pe când se ridica, Maggie văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și Arafat, de pe peluza din spatele Casei Albe, din 1993, cât de stângaci păruse atunci Rabin, toată partea superioară a corpului său exprimând respingerea. Presa făcuse mare caz de asta, dar cei din fraternitatea mondială a mediatorilor scuturaseră din cap deloc surprinși: vedeau tot timpul un limbaj al trupului la fel de constipat. —Îmi dau seama, începu Uri, că nici măcar nu-ți știu numele. —Sunt Mustafa. Iar tu ești... —Sunt Uri. Vorbeau distant unul cu celălalt. Agitația, decretă Maggie, și lipsa de familiaritate: israelienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
curvă. Da’ ramoliții ăștia vor să vadă o fecioară dulce și nevinovată dezbrăcată și insultată. Trebe să-ți folosești creierul, pentru numele lui Dumnezeu, Darlene. Trebe să fii pură. Vreau să arăți ca o fată drăguță și rafinată care rămâne surprinsă când pasărea-ncepe să-i smulgă hainele de pe dânsa. — Cine spune că nu-s rafinată? întrebă ofensată Darlene. — Foarte bine. Ești rafinată. Da’ atunci să fii rafinată și pe scena mea. Asta-i ceea ce dă alură de dramă unui număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Două extremități de nervi din mintea lui Ignatius intrară în contact și făcură o asociație imediată. Găsise poate mijlocul de a răspunde atacurilor și jignirilor pe care i le adusese Minkoff. — Conducătorii lumii, înnebuniți după putere, ar fi cu siguranță surprinși să descopere că șefii lor militari și trupele sunt doar sodomiți travestiți care abia așteaptă să întâlnească armatele de sodomiți travestiți ale celorlalte națiuni, pentru a organiza petreceri și baluri și a învăța niște pași străini de dans. — Nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suflând fum peste trupul inert. Bărbatul în costum negru și pălărie tare ieși din aleea unde se ascunsese văzându-l pe Ignatius intrând la bar. Plecarea lui Ignatius din Bucuria Nopții fusese atât de violentă și rapidă, încât omul, prea surprins, nu acționase până atunci. — Lăsați-mă să mă uit eu la el, spuse tare, aplecându-se și ascultând inima lui Ignatius. O bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]