3,370 matches
-
și bătrâni cu tineri. Și mamele au rămas fără copii și copiii se făceau orfani și într-un cuvânt din toate vârstele erau luați pradă amărâtă, de la oameni până la vite, mulțime fără număr. Și a fost atunci multă plângere și suspin și vaiet al Moldovei” 563. în Ardeal, turcii și tătarii le chinuiau și le ucideau pe femei. Târgul Aiud a suferit astfel de consecințe ale năvalei din 1658 564. Pribegia părea a fi singura soluție, dar și căile de scăpare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Delille, Gentil-Bernard au ecouri numeroase în lirica lui galantă, manieristă ca și modelele sale, dispusă să sacrifice adevărul sentimentului sau vigoarea senzațiilor convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală” sunt „mărturisiri că inimi n-avem reci!” Arta însăși, „zbor” al „duhului”, stă sub puterea lui Amor
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
în care se vede otrăvindu-se cu bună știință; în cele din urmă hotarul între vis și realitate, supus repetatelor violentări, cedează, iar Pavel înghite întregul conținut al flaconului. Cea mai izbutită scriere în proză a lui V. este Paradisul suspinelor (1930), microroman poematic construit prin suprapunerea mai multor discursuri narative, inaugurând procesul de reconfigurare avangardistă a literaturii. Amestec de jurnal intim cu accente onirice suprarealiste și poem în proză postsimbolist, sincopat de intervențiile unui narator care, sub inițialele I. V.
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
procesul de reconfigurare avangardistă a literaturii. Amestec de jurnal intim cu accente onirice suprarealiste și poem în proză postsimbolist, sincopat de intervențiile unui narator care, sub inițialele I. V., încearcă fără succes să manevreze mecanismul defect al „obiectivității” auctoriale, Paradisul suspinelor este un bildungsroman à rebours. De altminteri, lectorul este avertizat că mărturia protagonistului „s-a lăsat condusă mai mult de acuitatea impresiilor conținute decât de ordinea cronologică și logica expunerii”, lipsa de unitate compozițională a tramei nefiind decât imaginea retorică
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
a încrezut exclusiv în luciditate. Cu toată această alcătuire intelectualistă, I. Vinea configurează în poezia noastră zisă „de avangardă” talentul cel mai reprezentativ și o poziție de centru, care face dintr-însul un clasic al mișcării literare. ȘERBAN CIOCULESCU Paradisul suspinelor este confesiunea unui nevropat, un ins purtând povara unei vechi obsesii erotice nedezlegate, după schemele psihanalizei, scriind când în numele său, când la persoana a treia, uneori intercalând mărturii străine, deplasându-se în diferite niveluri ale duratei, înaintând sau revenind în
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
care se devoră mereu pe ea însăși. Răspunzând parcă peste secol lui Eminescu, Vinea arată că nici în „cercul strâmt” al existenței omenești „norocul” nu-l „petrece” pe om. ELENA ZAHARIA-FILIPAȘ SCRIERI: Descântecul și Flori de lampă, București, 1925; Paradisul suspinelor, cu gravuri de Marcel Iancu, București, 1930; Ora fântânilor, pref. Mihail Petroveanu, București, 1964; ed. pref. Matei Călinescu, București, 1967; Lunatecii, I-II, București, 1965; ed. pref. Magdalena Popescu, București, 1971; Poeme, îngr. și pref. Vasile Nicolescu, București, 1969; Opere
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
codru de stafii”, el cere Domnului să trimită „un pâlc de îngeri, în spate cu securi”, iar altcândva îngerul lovește în pereții sufletului cu „securea durerii”. Apartenența la tagma angelică poate fi doar aspirație, „îngerețe”: „Coborând pe line aripi de suspine, / La un loc cu viermii, lin, să nu-i deștepte. / Se întoarce-n carne, alte vremi s-aștepte, / Alba îngerețe închegată-n tine!” (Înger amânat). V. mai rescrie capitole din Evanghelie, precum acelea referitoare la umblarea pe ape și la
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
intrinsec. Este, în fond, o activitate ludică. Munca ordinară este heterotelică și motivată extrinsec. În procesul muncii ordinare, creierul „se prostituează și suferă” (Hegel, Marx), omul se înstrăinează de esența sa. Suferința este resimțită de creier, care o convertește în „suspinul zilnic al celui înrobit” (Hugo). Numim nefericire acest suspin care părea că va rămâne pururi fără ecou și fără leac. În creație, dimpotrivă, creierul jubilează, căci ființa se autentifică, își recapătă esența demiurgică, adică își procură satisfacțiile spirituale cu care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este heterotelică și motivată extrinsec. În procesul muncii ordinare, creierul „se prostituează și suferă” (Hegel, Marx), omul se înstrăinează de esența sa. Suferința este resimțită de creier, care o convertește în „suspinul zilnic al celui înrobit” (Hugo). Numim nefericire acest suspin care părea că va rămâne pururi fără ecou și fără leac. În creație, dimpotrivă, creierul jubilează, căci ființa se autentifică, își recapătă esența demiurgică, adică își procură satisfacțiile spirituale cu care se hrănește și se bucură - pe scurt, creierul se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
grațiile unui bulgar respingător, șef al iridentei din Cadrilater. Și în Statuia care arde, același conflict între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare cogitații sau de bruște scăpătări în sentimentalitate (suspinuri, leșinuri, frecvente izbucniri în plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
poet. Printre colaboratorii „Convorbirilor literare” se număra și focșăneanul P., primar al orașului între 1881 și 1884, căruia i-au apărut versuri încă în primele numere, din 1867, ale revistei și apoi în 1880-1881. El este autorul a două volume, Suspinele primăverei (1868) și Poezii (1887), cuprinzând stanțe tipărite inițial în gazetele vremii: „Originea” și „Curierul de Iași”, „Oltul”, „Revista literară și științifică”, „Timpul”, „Pressa”, „Amicul familiei”, „Album macedo-român”. La „Literatorul”, care i-a publicat o epistolă în 1881, era considerat
PRUNCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289055_a_290384]
-
o poezie de atitudini byroniene - contraste tari, senzații puternice și gesticulație patetică, traducându-i disperarea de proscris al sorții. Nereușita este totală, prin lipsa fiorului liric și platitudinea limbajului. Eronat, lui P. i s-a atribuit pseudonimul Gr. Gellianu. SCRIERI: Suspinele primăverei, Focșani, 1868; Poezii, pref. Alexandru Mavrocordat, Focșani, 1887. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 58-59; Rodica Florea, Poeți convorbiriști în perioada 1867-1895, SIL, 165-166; Dicț. lit. 1900, 713-714. S.C.
PRUNCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289055_a_290384]
-
Sahia. Pe coperta fiecărui număr se reproduce o fotografie sau o caricatură a unor scriitori ca Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Elena Farago, cărora li se consacră și articole de prezentare. Numa Cartianu recenzează Roxana de Gala Galaction, Paradisul suspinelor de Ion Vinea, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Poarta neagră de Tudor Arghezi. Aici Mihail Avramescu (Ionathan X. Uranus) scrie despre el însuși și semnează un Manifest către hingheri ori figurează sub alt pseudonim
RADICAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289088_a_290417]
-
picioare/ în vremea veselă a vieții mele”) monologhează interogativ în numele însumării actoricești care îi compune existența: „Ce suntem? ce suntem? Un fel de fantomă a fugii/ un fel de formă a popasului/ cu sufletul continuând să fugă/ un fel de suspin al febrilității”. Cum spune Lucian Raicu, „poezie torturată de neliniști lucide, nutrită însă de zonele mai adânci, halucinante, ale reprezentării. O conștiință sensibilă, în stare de continuă pândă și tensiune interogativă.” Acest teribil „simț al fragilității lucrurilor”, observat de Eugen
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
Culegătorul notează numai localitățile, fără nici o indicație asupra informatorilor, și face adesea confuzii între specii. Din bogatul material cules, P. a publicat în Lira Bihorului (1894) doar balade. A scris și proză, strânsă în volumele Cu vârful penei (1894) și Suspin și zâmbire (1899). SCRIERI: Cu vârful penei, Gherla, 1894; Suspin și zâmbire, Gherla, 1899. Culegeri: Lira Bihorului, Gherla, 1894. Repere bibliografice: G. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul”, 1940, 2; Dicț. lit. 1900, 663. L.Bd.
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
face adesea confuzii între specii. Din bogatul material cules, P. a publicat în Lira Bihorului (1894) doar balade. A scris și proză, strânsă în volumele Cu vârful penei (1894) și Suspin și zâmbire (1899). SCRIERI: Cu vârful penei, Gherla, 1894; Suspin și zâmbire, Gherla, 1899. Culegeri: Lira Bihorului, Gherla, 1894. Repere bibliografice: G. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul”, 1940, 2; Dicț. lit. 1900, 663. L.Bd.
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
spătar. Preocuparea pentru poezie a lui M. a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. Ele anticipă totuși - dacă nu cumva îi vor fi servit chiar de model - lirica erotică a lui Costache Conachi. Tânguitoare, întretăiate de suspinuri și de oftaturi grele, aceste stihuri se resimt de înrâurirea manierei anacreontice, cum și de aceea a liricii galante franceze. M. citea și pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
unde nu-ți închipuiești, în pâcla sufletului tău, în bezna păcatelor tale, vei vedea scurgându-se din ochii tăi lacrimi. Când îți deschizi pleoapele, ele curg atât de firesc, atât de simplu, atât de îmbelșugat, încât ochii revarsă lacrimi.” Prin suspine se naște în noi o rugăciune izbăvitoare; germenii îndreptării au prins rădăcini în tainițele inimii noastre. Mai ager sau mai opintit, ceva se schimbă în fondul ființei omului. Harul lui Dumnezeu împlinește neputințele ascezei. Când simți apropierea lui Dumnezeu, te
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cinstită de răsăriteni face saltul în universalitate. Lipsită de orice interes față de hematologia morții lui Iisus, reprezentarea Patimii Domnului pe Cruce este, de fapt, o hermeneutică a unei drame cu reverberații cosmice. Prin redarea unor evenimente invizibile naratorului istoric (e.g., suspinul îngerilor sau osuarul adamic), icoana încearcă imposibilul. În fapt, orice poetică a Patimii are sarcina de a zugrăvi episoade inaccesibile cronicarului, cum sunt cuvintele rugăciunii din Ghetsimani, plânsul creației din Vinerea Mare sau coborârea în iad. Punctul maxim al acestui avans
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice într-un simplu comentariu antropologic, suspin domestic sau fragment de jurnal nu reprezintă oare o abdicare de la vocația profetică a creștinismului tradițional? Ne putem aminti aici că începutul creștinismului coincide cu refuzul privatizării credinței. Fără să asume o formă de colectivism agresiv și militant - după modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tîrziu, cerînd prin semne să fie dus înapoi în hamac. Dar înainte de asta, Pip, care se tot învîrtise pe-acolo, veni lîngă Queequeg, cu tamburina într-o mînă și-i spuse, apucîndu-l de braț cu cealaltă mînă și scoțînd un suspin înăbușit: Ă Sărmane pribeag, n-o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro pornești acum? Dar dacă te va duce curentul spre Antilele acelea, a căror plajă dulce e bătută doar de nuferi, ai să-mi faci un mic servici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
curgă, pe sub pălărie, o lacrimă în mare: pacificul nu primise nicicînd o comoară mai prețioasă decît această picătură minusculă. Starbuck îl văzu pe bătrîn cum se pleacă, greoi, peste bord și păru că aude în propria-i inimă cinstită imensul suspin izbucnit din miezul acelei seninătăți depline. Avînd grijă să nu-l tulbure și să nu fie observat de Ahab, se apropie totuși de el și rămase acolo. Ahab se întoarse. Ă Starbuck! Ă Da, domnule. Ă O, Starbuck, vîntul e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de o turmă de elefanți. Din străfundurile sufletului său urcau gemete nearticulate aidoma suspinelor deznădăjduite care urcă dintr-o prăpastie. Dar tocmai din pricina intensității ei, această stare de leșin fu de scurtă durată. La oamenii cu suflet mare o singură clipă de durere adîncă poate fi expresia concentrată a tuturor durerilor superficiale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
geamuri sparte, turtiți de volan sau zdrobiți sub roțile automobilelor sau camioanelor. Erau oameni bătuți, jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate aceste împrejurări explică de ce „conștiința socială” a lui Marlowe e în profundă suferință: ce fel
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
geamuri sparte, turtiți de volan sau zdrobiți sub roțile automobilelor sau camioanelor. Erau oameni bătuți, jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate depind de locul unde te afli și de palmaresul personal. Eu unul nu aveam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]