2,825 matches
-
s-a schimbat, nici Într-un fel n-a rămas, Că aci e-nvăpăiat, Ș-aci rece Înghețat, mă-nfiorez ceas pe ceas. Simț un prea dulce leșin, toate vinele-mi slăbesc, Niște sfîrșituri Îmi vin, De nici nu poci să suspin pînă de tot amorțesc.” Erotocritul a fost sedus prin vedere, Areti este sedusă pin cîntec. Neștiutoarea fată ascultă șase seri la rînd cîntecele Întristatului Orfeu și se Înspăimîntă, somnul Îi piere. Insomnia este, știm bine, primul semn al dulcei maladii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
priviți, Și patima, mea-mpreună, Pretutindenea vestiți”... iar o Eho-vorbire nu-i decît un sirventis, o contestație a inflexibilei autorități paterne: „O, trăsnete! Cădeți peste Împăratul”... Există În roman mai multe planh-uri numite plîngeri, cu numeroase elemente mitologice: „Înspăimîntează-te, soare, suspină și tu, pămînt...” dar și cu un puternic sentiment de scîrbire de existență: „M-am săturat de viață, nu-mi trebuie să trăiesc, Mi-e scîrbă-n sfîrșit de lume, o las ș-o heretisesc.” Nu sînt, Încă o dată, ideile lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
au-dessus de toute pensée”, el produce „și gentiment du mal, sans éveiller mon ressentiment”, ceea ce În limbajul poeților români de la 1800-1830 se traduce prin „rabdă inimă și taci”. Adorația nu ține seama, s-a văzut, de timp și spațiu. Conachi suspină noaptea și ziua, iarna și primăvara. Perseverența și răbdarea Îl recomandă pentru categoria, restrînsă, a adevăraților amanți, așa cum o descrie În secolul al XII-lea Bernard Marti: nu este un adevărat amant cel care disprețuiește anumite luni ale anului, căci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea păru a deveni și mai solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând și devenind surprindere, zăpăceală, indignare. În ultimele rânduri și în afara Catedralei, lumea nu izbutea să se dumirească despre ce-ar fi putut
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întoarse și o luă pe prietena ei pe după umeri. — Cum poți să spui că pe tine nu te iubește nimeni ? Uite, mă ai pe mine... Și reuși, căci Papi nu păru dispusă să continue chestionarul, ba chiar îi puse capăt, suspinând : — Ei, fată, nu de tine era vorba... — Îl ai pe Efrem... Ochii lui Papi se umplură de lacrimi. Mi-a zis azi- dimineață că pleacă în Anglia. — Și ce-i rău în asta ? — A primit un contract pe trei ani
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă văd decât așa cum sunt. Nu poți să-i vezi întregi decât pe ceilalți, nu poți vedea rotundă decât lumea din jur. Adică trebuie o distanță, ca să faci loc unde lumea să se reîntregească. — Uită-te într-o oglindă... — Degeaba, suspină Coltuc. Oglinzile n-au ținere de minte... Hangiul le puse la mijloc cartonul cu cei șase mititei, muștarul, scobitorile și pâinea. Rămase în picioare până ce Costică se scobi în toate buzunarele, încropind suma cuvenită. — Ce te-oi fi încoțopenind așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că au o altă mașină în susul dealului, se neliniști de tot Ologu. Ne-au înconjurat ! — Da’ cine te crezi, ricană orbul, că, dacă ar vrea să te prindă, să trebuiască să te înconjoare ? — O să ne prindă Crăciunul frecând la podele, suspină Costică. Și nu e decât Sfântul Andrei, mâine e abia 1 De cembrie... Jandarmii roboteau împrejurul mașinii, de fapt un fel de camion. Dădură prelata la o parte, să coboare cei dinăuntru. Se vedeau, în remorcă, niște cazane care răspândeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sau peste rinichi ori bocancul putea să scrâșnească din blacheurile lui colțuroase. Și tocmai de aceea, când se încovrigase, cu mâinile peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei, auzi : „Ești drogată, ce-ai ?“. „Nu sunt drogată“, suspinase, răspunzând pentru a nu știu câta oară la întrebarea ce venea din ziduri, din zăbrele, din luminile orbitoare, din zăngănitul cătușelor sau din lovi turile de tot felul, căzând din toate părțile. „Zi atunci de ce-ți lucesc ochii și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e chiar Vinerea Mare ! Iese lumea cu prohodu’ din bise rică... Am întârziat cu slujba ! — Ce slujbă ? se întoarse Pârnaie. — Epitafu’... răspunse Isaia, suspinând din tot trăscăul pe care-l băuse. — Cine ? nu înțelese Pârnaie. Mierlă porni să cânte ascuțit ca pițigoiul, gata să-și bage unghia-n gât. Calu îl apucă de guler și-l scutură, încât Mierlă renunță la gândul sinuciderii, spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umărul popii și îi șopti : — Asta venea de trei ori... Isaia făcu o cruce largă. Noi suntem din ăia necăjiți, spuse, cu ochii la cer. Dumnezeu ne înțelege din prima... Puțică își clătinară prapurii, Iadeș dădu rotocoale cu cădelnița, „Amin“, suspină cercul, pe mai multe voci, dintre care mai rămase, câteva clipe, suspendat ciripitul lui Mierlă. Isaia își aminti : Să zică unu’ Tatăl nostru... Cortegiul răspunse cu o tăcere încurcată. Magdalena se împiedică, Lucică o strânse tare după umeri, sprijinind-o. Ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu palmele spre pământ. Nu înțeleseră de la început, dar, în cele din urmă, după pilda călugărului fără schit, îngenuncheară. La fel făcură și purtătorii de epitaf. Calu redeveni centaur și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vă plimbați mortu’ ? fornăi Calu, care avea, pentru fiecare jumătate a sa, o percepție diferită asupra morții. Iaca mortu’ ! — Nu pare a fi un loc cu verdeață și odihnă, se aplecă Isaia, cercetând îndeaproape mâna desfăcută. — Parcă e pe vrutelea ? suspină Lucică, mângâind gâtul lung al Magdalenei. Marchiza, care se lecuise de sila față de orice atingere, îngenunche și-și puse palma stângă peste cea încolțită dintre gunoaie. — E de bărbat, socoti. Mâna dreaptă. — Cine-o fi ? întrebă Chisăliță. — N-auzi... veni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de el, Mierlă ugui, întinzând brațele și rotindu-se. — Păi, dăm un telefon... încercă Iadeș. Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse Pârnaie, trăgându-i o scatoalcă peste țeasta deja pregătită. Iadeș... suspină, tardiv și înfrânt, cheliosul. Calu, care nu știa de monologurile lor telefonice, se trase îndărăt, pentru a nu lăsa urme de potcoave pe pământul afânat. — Și, dacă chemi Poliția, ce-i spui ? Ce-i arăți mai întâi și mai întâi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu cutia în mână : Vezi, de-aia nu cântă Dumnezeu... Înainte de a trece dincolo de grilaj, Jenică se mai uită o dată în jur și fu mulțumit. Oricât de îngăduitor ai fi fost, nu era acolo nimic care să-ți facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să fiu nebun. Dintre toate lucrurile pe care le-am făcut, ăsta mi-a plăcut cel mai mult. De unde știi că ești nebun ? întrebă Tili. — Citesc asta pe fețele celorlalți. — Aș vrea și eu să fiu nebun, dar nu pot, suspină Jenică. — Nu te lasă mama, zâmbi Tili. — E simplu, spuse Maca. Vino să-ți arăt. Tili îi opri în prag cu un gest, apoi încercă ușa din nou, să se convingă că e bine închisă. — În Valea Plângerii nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umflat ești la tâmple... cum ți se zbat vinele... Popa căută din priviri și începu iarăși, fără prea multă convingere : — Să se topească pe tine carnea ca lumânarea... Să deschizi cu tălpile ușa la biserică... Brusc, se posomorî. — Nu pot, suspină, dacă beau singur... Nu-mi vine... Dacă nu bei cu mine, cum să te afurisesc ? Și nu mai așteptă, puse cele două pahare în rând și le umplu, dar, văzând patru pahare, zăbovi ceva mai mult. Pe mușama se întinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
direcția întunecată. Maca își iți capul de după coloanele intrării în parc. — Mergeți voi înainte. Eu vin din spate, cu motocicleta. Încă mai e lume pe stradă. Nu vă grăbiți, să nu care cumva să-l ajungeți. Asta, mai târziu. — Doamne-ajută, suspină Jenică. — Chiar că ar fi interesant de știut ce zice Dumnezeu de chestia asta, spuse Maca, cu gândul la catapeteasma de pe care coborâse, cu capul în palmă. Ce ciudat ! își potrivi Jenică pasul după Tili. El de câte ori ne-o fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu e lipsa de sens, ci sensul cu semnul minus, sensul de pe partea cealaltă a axei. Adică memoria. Ai memorie, ai și sens. Lipsa de memorie și lipsa de sens înseamnă unul și același lucru. Am mai vorbit despre asta, suspină Jenică. Atunci mai întreabă-mă o dată ce sens are... Nu te mai întreb... șopti Jenică. Aș vrea, doar, să-l privesc în ochi... Când se apropie de casă, le explicase Maca, vă așezați de o parte și de alta. Nu-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
intrările. Te pomenești că sunteți amestecați în drăciile studențești de care tot aud! Trăiesc pe altă lume, dar am să mă cobor din ea ca să vă apăr. Tu, o fată așa de fină, să te ții de fleacuri!... Cum Pica suspina mereu și șoptea: "N-am făcut nimic rău, tată, nu sunt vinovată de nimic", evitând alte lămuriri, Ioanide, fără a-i turbura conștiința prin inchiziție, continuă argumentația. - Dar mă prind că nu pe voi vă filează indivizii, ci pealtcineva. - Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Siguranță și nu prea, mai bine e aici, acolo e burzuluialămare printre muncitorii din port. Armatorii se tem. Unii au lichidat, s-au dus în Egipt, ba unul a plecat în Rhodezia. . - Unde e asta? . - Dracu știe, prin Africa de sud. Manigomian suspina și învîrtea globul. Întâmplarea făcu ca un tânăr armean să-i scrie de la Capetown, trimițîndu-i și un jurnal Cape Times, în care era încercuită cu roșu reclama firmei respectivului. Scria că-i merge foarte bine. . - S-a mărit lumea, zicea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
improvizată fără un motiv precis, numai spre a se face curte lui Gavrilcea, așa cum altădată se făcuse lui Pomponescu, Hagienuș puse întrebarea: - Ce-o mai fi făcând Pomponescu? Nu l-am mai văzut demult. Gaittany ridică ochii spre cer și suspină încet, ca să nu răspundă. - Poate că trebuia invitat! Își dădu Gulimănescu părerea. Atunci Gaittany semnală în ușă un personaj și zicând "pardon" se îndreptă cu brațele deschise spre el. Și în alte împrejurări directorul Casei de Artă se făcea a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care adoptă o asemenea atitudine arată (limbaj nonverbal): • privește în colț; pleacă ochii; capul lăsat, tonus muscular slab; mâini ascunse; atitudine de repliere, de protecție; • așteaptă, se retrage sistematic, lipsă de acțiune, gesturi puține; pleacă ochii atunci când dă mâna; cască, suspină; nu își privește partenerul. Atitudinea de supunere activă. Ca și cea de supunere pasivă, acest tip de supunere de caracterizează prin faptul că subiectul încearcă să fie în siguranță. El intră într-o dinamică de evitare activă. (Își) Găsește scuze
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
concurența mecanică. Căci ce alt mijloc poate exista pentru a opri o înclinație naturală tuturor oamenilor decât să le fie luată libertatea? În multe țări, este adevărat, legislatorul nu lovește decât una din cele două concurențe și se mărginește să suspine în privința celeilalte. Aceasta nu dovedește decât un lucru, și anume că, în această țară, legislatorul este inconsecvent. Acest lucru nu trebuie să ne surprindă. Pe o cale falsă suntem întodeauna inconsecvenți, altfel am nimici umanitatea. Nu s-a văzut și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dormise câteva ore și că, brusc, s-a trezit. ".. .și atunci a început chinul. M-am gândit la dumneavoastră și la tot ce ar fi putut fi joi noapte..., dacă nu v-ați fi împotrivit cu atâta înverșunare. Vă auzeam suspinând și plângând. Mai bine de o oră prin mintea mea s-au perindat cele mai intime scene și totul cu o asemenea precizie încît a trebuit să mă scol din pat ca să nu-mi pierd mințile. Pentru că stătuserăm prea mult
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vezi transportat Și desfătat Ca un credincios de frunte în poala lui Mohamed Cu tată-tău de 'mpreună de hurii încunjurat, Zi și noapte dezmierdat De melodioase sazuri lângă marele Profet. - Toate bune, maică dragă, sunt acestea care spui, Zice suspinând băiatul, și nu am nici o 'ndoială C-o să văd lucruri cerești Dar vrun havadiș ceva De cele de prin cetate, dacă tata m - a 'ntreba, Nu-mi spui ce ză 'i zic și lui? - Ciok seleam, spune-i din parte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]