2,282 matches
-
apoi din prototipi elini și neogreci. Ele au un aspect foarte medieval, fiindcă le găsim în toate literaturile cu câteva secole mai înainte. Apocrifele religioase abundă cu privire la Vechiul și la Noul Testament. Din ele se putea afla că Adam a murit tânjind după măslinul sfânt, că Satana a furat veșmântul Domnului, că Moise copil a luat jăratic în gură și alte de acestea. S-au devorat viețile de sfinți (Gheorghe, Vasile cel Nou, Paraschiva, Sisoe), apocalipsele, tot ce cuprindea descinderi și ascensiuni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Zamfirescu a debutat printr-un "ceremonial", Madona cu trandafiri, care e un fel de grotesc mai degrabă decât roman. În schimb Maidanul cu dragoste și Sfânta mare nerușinare sunt din speța romanului ciclic. Mediul de lături și insalubritate, unde copiii tânjesc anemici, e acela din opera Sărmanului Klopștock, cu mai puțină pastă dar cu mai multă tehnică literară. În scopul de a ne oferi un mare tablou de umanitate, scriitorul ne înfățișează câteva nuclee adunate într-o curte și încadrate în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trebuie să fie „biodegradabile” sau chiar doar „degradabile”. Filosofia „ciclului economic” autentic al consumismului, „unicul care garantează cu adevărat funcționarea economiei, este aceasta: «cumpără, folosește, aruncă»”. În resimbolizarea consumistă, incoruptibilitatea nu mai e o valoare, nici ceva la care se tânjește. În același timp, pentru ca aceasta să devină plauzibilă sau posibilă, trebuie afirmată „comodificarea” generală a întregului, inclusiv a persoanei, așa cum de altfel face consumismul. Totul trebuie să fie tratat ca o marfă și deci cumpărat, folosit atât cât e nevoie
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
sale: postmodernismul este procesul de făurire a produsului; este absență în cadrul prezenței, este dispersatul care necesită o centrare pentru a fi dispersat, este idiolectul care dorește să fie, dar știe că nu poate, codul dominant; este imanență negând și totuși tânjind după transcendență. Cu alte cuvinte, Postmodernul împărtășește o logică a lui "atât/cât și", nu una a lui "ori/ori""189 (s. a.). Această viziune binară, ce privilegiază un termen dintre cei doi, este o strategie pe care și moderniștii o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Getico sermone țesând spune el elogiile lui Augustus, învățase limba getică, devenind până și poeta paene Getes 302: a fost asimilat treptat de populația inhumana a Geților, care îi provocase atâta teamă și dispreț, dar totuși, în străfundul sufletul său, tânjea cu disperare după Roma sa de neuitat. Dorim să adăugăm la acești destinatari, mai mult sau mai puțin siguri din punct de vedere critic și istoric, un alt prieten de-al lui Ovidiu, căruia tradiția literară consideră că i-au
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ce îndeamnă la exercițiul constant al criticii de întâmpinare, cu impact la publicul larg, a modelat în chip specific și literatura lovinesciană, pe care criticul și-a dorit-o cât mai accesibilă, mai puțin "elitistă". Ca atare, de va fi tânjit după succes, ca un veritabil scriitor profesionist, amfitrionul de la Sburătorul n-avea cum să disprețuiască literatura "de consum", și cu atât mai puțin melodrama, acestei specii desuete încercând să-i imprime deliberat nuanțele "intelectualiste" ale modernismului promovat teoretic. De aceea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sugestiv tocmai acest moment al pătrunderii reprezentanților clasei muncitoare În viața și mecanismul economic al țării, În primul rând În sectorul industriei de stat, și În special În siderurgie și mine. (Ă). Începutul trebuia făcut cu o Întreagă industrie care tânjea și pe care capitaliștii din conducerea ministerului o lăsaseră În paragină imediat după Încetarea războiului? o masă imensă de rugină și zgură: «Curtea Întreagă: paragină nesfârșităă Buruieni, buruieni și iar buruieni. (Ă)». Conducerea În uzină o au elementele reacționare, sabotoare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezia lui Vasile Iosif, Spre altă viață, din volumul Altfel de cântec, unde ni se vorbește de constituirea unei gospodării colective, chiaburii nu sunt uitați, dar ei sunt amintiți doar ca niște exploatatori Îngrădiți, neputincioși: «Pândesc turbați chiaburii după gard. Tânjesc să pună stăvili vieții noi. I-au Îngrădit și-acuma nu mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur ca fiind o treabă simplă. Dușmanul de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și „Victoria”. Prezența lor ne sugerează nevoia de destindere a locuitorilor, inerentă după patru ani și jumătate de război. De altfel, și în acest domeniu, comediile au fost la mare căutare. Spectatorii, în amintirea unor personaje precum Tontolini sau Cretinetti, tânjesc acum după ecranizările cu Charlie Chaplin sau cu Stan și Bran, „ei doresc să vadă acolo, (...) dilatate la proporții caricaturale, defectele, <<nebuniile>>, excesele semenilor”. La inițiativa Clotildei Averescu, în anul 1919 a început să funcționeze primul cinematograf public al Bacăului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
dorit pentru o asemenea viață, dar Moartea nu-i decît un salt în lumea ciudată a Necunoscutului, nu-i decît un prim pas spre Depărtarea imensă, spre nețărmuritul și sălbaticul tărîm al apelor adînci; de aceea, pentru asemenea oameni care tînjesc după moarte și care mai au încă unele reticențe față de sinucidere, oceanul atotprimitor și generos le pune sub ochi imensa-i cîmpie ispititoare, plină de grozăvii inimaginabile, dar și de făgăduința unor noi și minunate aventuri; din pîntecele infinitelor Pacificuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
materialul folosit de poet este el însuși o lavă care s-a răcit și a devenit materie verbală, dobândind formele reliefului pe care îl „umple” („Te-năbușai în pâcla încinsei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!”), tânjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de aceea) după „o altă lume”, după „slava-ntrevăzută”. Cele două extreme, căutând, în virtutea unui principiu supraordonator, apropierea și identificarea, sunt în prima fază a creației barbiene oarecum „epurate”, abstractizate, prezentate, cvasididactic, în felul unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
nuvelistica lui Caragiale și în această Năpastă un izvor nesecat de interogații. Spectacolul deschidea o serie de întrebări. Mă gândesc de mult timp la spațiul filmic al acestei povești, în care creier și sânge, instinct și rațiune se hăituiesc reciproc tânjind după un echilibru, căutând cu încăpățânare armonia. Filmul Năpastei e șansa memoriei de a avea conștiință. Sub actualul deziderat, personajele nu se mai raportează la fabulă, la anecdotică, ci la un criteriu moral în care viața a dezgolit cu durere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
duce la disperare. Încerc să finisez... să rotunjesc... Drumul spre operă e mai important pentru mine decât soluționarea în operă. Lumea a început să mă judece ca profesionist, ceea ce mă îngrijorează. Sunt atât de neliniștit, încât îmi pot constata neliniștea. Tânjesc să fiu mai bun.... Mă bucur pentru o frântură de frază relațiile cu un om au devenit mai bune... Când eram mai tânăr credeam că războindu-mă sunt mai puternic. Acum am senzația că sunt mai puternic înțelegând. În ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
setea de st]pânire și mîndrie, egal în fericire și am]r]ciune... cel care nu depinde de nimic, este dezinteresat, f]r] griji... și cel care nici nu ur]ște, nici nu se bucur], nu jelește și nici nu tânjește, care renunț] atât la bine, cât și la r]u. (12.13-17) Dar Gita nu ofer] prea multe informații în ceea ce privește motivul pentru care o persoan] ar trebui s] urmeze aceste principii și ce ar trebui s] fac] în cazul în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Press, 1982) Smart, J.J.C. and Williams, B.: Utilitarism, For and Against (Cambridge: Cambridge University Press, 1973) 21 Teoria virtuții Greg Pence i. Introducere În opera să intitulat] Middlemarch, George Eliot scria despre personajul Dorothea Brooke: „Avea un spirit speculativ, care tânjea dup] o concepție nobil] asupra lumii, o lume din care s] fac] parte parohia din Tipton și care s] îi accepte felul ei de a fi; iubea intensitatea și m]reția lucrurilor și îmbr]tisa tot ceea ce i se înf
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și apoi, mai tîrziu Place Dauphine, unde ea, Sandra și Doamna Rognat luau ceaiul în timp ce eu, din colțul meu, le priveam și--mi spuneam că tot Juliette e cea mai delicioasă". Mondenitățile picante, primele expoziții, hoinărelile pe continent, da! Dar pictorul tînjește, subteran, după sursele unei energii primitive și, drept urmare, încă din anii studiilor, dar și mai tîrziu, cînd se maturizează, găsește remediul în retragerile la Bucium, lîngă Iași, unde sînt cele două case alăturate, una "pentru dormit", alta "pentru luat masa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e cucurigul picturii lui Mărinică. Sinaia. Într-un cotlon al marii peluze a Peleșului, în calea cohortelor de vizitatori, un ghitarist și bascul lui pentru bani. Rămîn un timp lîngă băiatul delicat, care, într-o scurtă pauză, îmi mărturisește că tînjește după intrarea la Conservator și se și pregătește pentru asta. Motivațiile lui mai mult îngînate îl fac să încerce, alternativ, stări de jenă și de amuzament: ce să fac, acasă-i greu, sîntem mulți, trebuie să mă... produc! Reia nesfîrșitul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-al strălucirii noastre. Sigur însă voi fi în preajma blînd-fabulosului nonagenar Barbu Brezianu, exegetul lui Brâncuși și prietenul lui Noica, Eliade, Ionescu, Cioran, care-mi va onora vernisajul cu nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La revedere. 22 mai Cu, pardon, creionul prin București. Pardon, ca să evit cacofonia, nerenunțînd însă la eufonia argheziană, cea cu bastonul, care l-a logodit pe patriarhul literelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd sublimități
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unde își conturează, dramatic, unicitatea. Gauguin, răzvrătitul pe condiția sa prosperă, pe care o părăsește în 1883 și-și începe hălăduirea: Bretania, Panama și Martinica, insulele Dominique din arhipelagul Marchizelor și, finalmente, Tahiti. Aici, unde își trăiește "barbaria" după care tînjise. De fapt: "Am mers mult îndărăt, dincolo de caii Partenonului, pînă la căluțul copilăriei, bunul meu căluț de lemn". Pentru ce să bați pămîntul! Pentru regăsirea căluțului de lemn! Metafora hoinarului însă numește exact "reîntinerirea". O dată, a personajului. Încă o dată, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin agresivitate și deriziune. Altele deveniseră armele orgoliului. Se produsese, în fond, o nivelare a societății postbelice, artiștii nu mai percepeau propria marginalizare ca efect al coalizării micilor burghezi, prosperi și suficienți, împotriva originalității lor oricum stridente. "Democratizarea" după care tînjiseră aproape un secol, chiar în coloratură de stînga, nu mai avea nevoie de țap ispășitor. Totul trebuia regîndit. Progresiv, pînă spre sfîrșitul secolului XX, dar și mai sofisticat la începutul acestuia, soluțiile infatuării au cunoscut rezolvări din ce în ce mai realiste. În stare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
personaj cheie atunci, sprijinit acum în baston, după ce-l uitaseși (timp în care trecuse prin ceva procese și chiar puțin prin pușcărie), te îndeamnă la milă creștinească și la iertare. Totul consumîndu-se adică într-o normalitate (după care atît am tînjit cu toții). Iar dacă din întinsul interviu decupezi secvența în care, întrebat fiind de reporter de ce nu a făcut mai de mult aceste mărturisiri crude despre Timișoara, fostul geal ceaușist mărturisește, sotto voce, că n-a vrut să... deranjeze, țara fiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Romanul occidental reflectă exact starea de spirit a omului esențialmente liber, priceput doar în a-și administra maximal propria-i viață, propria-i intimitate. De unde și acest tip de roman excepțional. Necondiționat. Liber inspirat. De unde și propriu-mi... pedantism, ca tînjind după un model ce pare, vai, de neatins. În țara Chiriței. 23 septembrie Dacă Ghiță Dej sub comanda Moscovei rămînea pînă la urmă un rigid, un criminal anchilozat, făcînd pe față să dispară elitele țării, în fapt România profundă, Ceaușescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei ce se apropiau de el." Reproșurile îndurerate ale Marinei: "Cînd puteam să ne strecurăm în viața lui, iresponsabilitatea unui tată, a unei mame, dar și a unei soții posesive ne-au deposedat de afecțiunea după care eu și Pablito tînjeam." " Ar fi fost suficient ca Picasso să coboare cîteva minute din Olimpul său și să devină, atît cît durează o mîngîiere, un bunic ca toți ceilalți." Da, dar n-ar mai fi fost Picasso, zicem noi în cinică notă picassiană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai bucura de lumina binefăcătoare a soarelui. Păsările, stând la înălțime, pe crengile copacilor, sunt primele care o zăresc venind din depărtare pe vestita Doamnă-Toamna. Vrăbiile, gureșe cum sunt, încep a face o zarvă menită să trezească toată suflarea. Copacii tânjesc după razele călduroase ale soarelui, după cântecul păsărilor, după verdele din jur și de pretutindeni. Frunzele amorțite de frig plâng cu jale după zilele însorite ; tremurând, se desprind din copaci și cad pe pământ neînsuflețite, uscate, pierzându-și culoarea verde
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]