KorAP: Find »[drukola/base=tăia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...1236 >

30,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

Ce judecată poate încăpea între un împărat și un ticălos de bucătar?! Acel neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea. LIANA: Mai-marele peste bucătari, Ceaun, n-are nici o vină; eu i-am poruncit să aducă bucate deosebite pentru Măria Sa Pricină-Împărat. (rumoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
aducă bucate deosebite pentru Măria Sa Pricină-Împărat. (rumoare) Și să știi că acele bucate, care văd că lui nu-i plac cu niciun chip, sunt pregătite chiar de mâna mea. (rumoare) LIOARA: Ce spui tu acolo, fata mea?! PRICINĂ: Să-i taie capul! Cine îndrăznește a se purta necuviincios și a-și bate joc de-un împărat cată a fi scurtat fără întârziere! BRĂDUȚ: Iubiți părinți și luminați oaspeți, s-o ascultăm mai întâi și mai întâi pe soția mea. După cum o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
eu cred că i-ați căutat în coarne mai mult decât se cuvenea, și și-a luat nasul la purtare, așa cum fac toți cei pe care te apleci să-i ridici din ticăloșia lor! HULPAV: Până-ți hotărî cui îi tăiați capul și cui nu, s-ar mai putea găsi ceva de mâncat și de băut în casa asta? GRAS: Bun cuvânt! GÂND: Mâncarea și băutura stau pe loc până ne-om limpezi. S-o ascultăm pe nora noastră. LIANA: Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și că mai degrabă ar pofti la felurile pregătite cu sarea cea de puțin preț, încât o poate căpăta orice sărăntoc pe nimica toată. Aștept cu liniște judecata Măriilor Voastre, iară dacă mă veți găsi vinovată, atunci să mi se taie capul pentru necuviința mea. (rumoare) GÂND: Mai înainte de toate, îl rog pe Măria Sa Pricină-Împărat să ne arate dacă cele spuse de nora noastră sunt adevărate. PRICINĂ: Adevărate, până la ultima vorbă! GÂND: Atuncea, iubite cuscru al nostru, te rugăm pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
te rugăm pe tine să fii judecător, ca tată drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
unde s-ar afla, cum mă tot îndemna un sfetnic bătrân și posac de la curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea nu-l mai tai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea nu-l mai tai de data asta. Și să știi că după ce mă întorc acasă nu mă mai așez în jâlțul cel negru! Să-i deie foc și să mi se facă deîndată la loc jâlțul cel alb! Bine-mi pare c-ai găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
unui stog a căzut din cale. F3: În ce vară? F4: În ce an? B1: Anii trec ca apa... F2: El era drumeț sărman, muncitor cu sapa. B2: Oamenii l-au îngropat într-un loc, aiurea, unde drumul către sat taie-n lung pădurea. F1: Și de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

oră de funcționare, ca să se mai odihnească. Și oricum trebuia închis ca măsură de siguranță, ca să nu vină factura la curent prea mare. Un om dedicat ideii de a face economie. Voiam să văd ceva, vreo emisiune, și mi-o tăia scurt, încerca să mă convingă că mă uit la chestii de proastă calitate. Sau caca-maca, cum spunea el, mult mai expresiv. Oricum, la un moment dat, după ’90, avea două televizoare color, unul instalat în sufragerie, altul în dormitor. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

sămânță. Noi trebuie să ajungem neapărat la negustor, să vedem cum ne poate ajuta. Tu află ce cantitate de sămânță este necesară, stând de vorbă cu fiecare om. Totul trebuie făcut în cea mai mare taină, că altfel ne-am tăiat craca de sub picioare și adio sămânță. Ai patru zile pentru trebușoara asta. Ultimul la care te duci va fi moș Dumitru Carpen, pe care îl aduci la mine. Îi spui că am o vorbă cu el. Atât și nimic mai

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
dumneata de-o viață... Cum să fac să nu-mi pierd prietenii și nici pe mine și familia... Jupâne, dacă ai să faci asta pentru noi, ai să ne ai aproape oricând. Cum să fac, bade Dumitre? Cum să fac? Taie-mă și nu știu cum. Uite ce gândesc eu, jupâne Ștrul: noi... Când moș Dumitru a terminat de spus cum are de gând să ia sămânța, negustorul a apreciat: Știam eu că țăranul e deștept, dar matale, bade Dumitre, ești bun de

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
multe zile amare mi-o făcut mie piața asta când eram mic. Ședeam în coșul căruței câte o jumătate de zi, până ce se întorcea tata de la treburile lui Atunci, am toată nădejdea în tine. Pot pleca în liniște... Costăchel a tăiat-o de-a dreptul peste un maidan și peste câteva clipe se afla în ușa dughenii. Bună ziua, jupâne! Bine ați venit. Ce doriți? Întâi vreau să te întreb cum de ai scăpat cu prăvălia neatinsă? Am avut noroc. Sunt un

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
pornit să treacă în revistă trupa... Vocea lui Petrache a căpătat pe dată un tremur nefiresc, iar ochii o strălucire aparte. Dar a continuat: Când a ajuns în fața lui Costăchel - martor mi-i Dumnezeu - am simțit că mi s-au tăiat picioarele. Nu-mi venea să cred. Mi se părea că am vedenii... ”Doamne ține-mă!” - mi-am zis ... În fața noastră, falnic ca un stejar, se afla cine nici nu visați!... Se afla dragul nostru comandant de tun - sergentul apoi plutonierul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
baracă. Apoi, cu un pic de noroc, am prins și priciuri alăturate... A doua zi, omătul era mare și ningea, da’ nu ca pe la noi. Acolo ningea cu spor, nu șagă. De a doua zi am început munca de ocnași... Tăiam pădurea. O zi întreagă umblam prin omătul până la brâu, pe un ger de îngheța și sufletul din noi. De mâncare să nu mă întrebați. Nu ar fi mâncat-o nici porcii... Paiele în schimb erau la mare căutare. Unui prizonier

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
pentru că îți sunt prieten. De aceea am vrut să te feresc de o nouă lovitură. Și... Și m-ai lăsat să nu știu pe ce lume-s. Ia spune! Mai trăiește invalidul cela de la târg, care vindea tiutiun și jurnale? Taie-mă, da’ nu ți-oi putea spune. Poate. Cine știe? Dacă am avea măcar un jurnal... Tu crezi că aiștia spun adevărul? - a întrebat Petrache neîncrezător. Da! Sigur că da! Adevărul lor. Dacă citești printre rânduri, poate înțelegi ceva. Altfel

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nici ochii bolovăniți ai delegatului, nici amenințările milițianului, nici gesturile disperate ale lui Chersân... Ce facem, tovarășu’ delegat? Dumneavostră poate știți mai bine. Acolo la raion vă spune mai multe despre cum se face întovărășala asta. Pe mine nu mă taie capul. Întâi! De ce n-ai instruit - cum ți-am spus - câțiva oameni de nădejde, care să împânzească adunarea și să țină ordine? Am instruit, tovarășu’! Pe cine? Pe tovarășu’ Daurel. Atâta?! ... Al doilea! Ți-am spus de atâtea ori că

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

asta a noastră trebuia să ne prevină. Hai să mâncăm ceva, că trebuie să mă reîntorc la spital. A apărut iar o gardă neprevăzută. Luară masa, dar parcă nici friptura nu mai avea gustul de altădată. ,,Cum poate să-ți taie apetitul o întâmplare care ar trebui de fapt trecută cu vederea", gândi doctorul. Era vădită starea de irascibilitate din cauza prezenței insolite a profesoarei de engleză. În timp ce fiecare dintre ei căuta să paseze evenimentul în uitare, sună telefonul. Beatrice îl rugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
gânduri, gânduri...! Ajunse la concluzia că e damnată. Niciodată nu va fi iubită de nimeni. Ce sentiment poate fi mai ucigător pentru o femeie care își simte sufletul învăluit în aceste veșminte cernite. Era aproape ora unsprezece noaptea. Aștepta.Timpul tăia nemilos felii de noapte urcând spre zi. Acum nu mai număra orele, nici minutele, ci secundele... Când toate speranțele ei se spulberaseră, ușa se deschise și în spatele unui zâmbet, apăru doctorul. Deci scăpăm de spital, de medicamente, de singurătate?... formulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit ea. Bag seama că nu mai are nici nume. Am șters-o din inimă, vreau s-o șterg și din ogradă. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Trei luni în șir purtă Costache Deleanu gipsul greu și incomod. Făcu mai multe controale. Osul bătrân se lipea greu. Doctorul care îl îngrijea îl iscodi: Te văd om în vârstă și înțelept, așa îmi pare, ce-ți veni să tai un copac înainte de a-i cădea frunza? Îmi stătea în cale dom' doctor, ș-apoi începuse să facă fructe viermănoase... Nu-i putea spune doctorului tot oful său. Urma acum să scoată și rădăcinile cireșului. Tot amâna ziua aceea până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
au reușit să înmulțească populația orașului, și iar un ropot de râs. Englezoaică, tu? Ei, o profesoară, dar așa îi zic toți, așa îi zic și eu... Pot fi vorbe în vânt, tu! Ce vorbe dragă, că odrasla seamănă bucățică tăiată cu tatăl... Și soția doctorului ce zice? Ce să zică!? Poate știe, poate nu știe... Cunoști proverbul: ,,Știe tot satul...", în cazul acesta e vorba de nevastă... Doina începu să se agite sub cască. Coafeza intuind o schimbare în starea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
ochii lumii, ci mai ales în proprii mei ochii care nu au știut să privească dincolo de pragul ușii. Doina invoca tragicul accident petrecut cu un an în urmă când veneau într-o seară cu mașina, pe o ceață s-o tai cu cuțitul, de la o petrecere a prietenului lor, doctorul Tismăreanu, și când fuseseră acroșați de un TIR, din care ea s-a ales cu o gravă fractură la piciorul stâng. Vinovat era șoferul tirului, dar ce folos, ea rămăsese nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]