33,332 matches
-
Gabriela Melinescu Muzeul de Artă Modernă din Stockholm prezintă, din colecția sa bogată, Expoziția Zece istorii - pictură suedeză dintre 1910-1945. Zece artiști cu o impetuoasă putere de a povesti din prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea expun tablouri cu teme diferite - istorii care se întind de la povestiri personale colorate până la dezbateri politice la zi sau pure fantezii ale creației plastice. Ar fi interesant de știut cum percepe fiecare vizitator aceste istorii în timpul nostru, de ce unii stau mai mult
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
teme diferite - istorii care se întind de la povestiri personale colorate până la dezbateri politice la zi sau pure fantezii ale creației plastice. Ar fi interesant de știut cum percepe fiecare vizitator aceste istorii în timpul nostru, de ce unii stau mai mult în fața tablourilor în care trecutul parcă ar rezona cu prezentul. Cel mai des întâlnim imagini din călătoriile artiștilor, noutăți în spiritul acelui timp, ecouri neliniștitoare amenințând pacea lumii, dar și povestea iubirii pasionante dintre doi creatori: Sigrid Hjerten și Isaac Grunewald, care
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
artiștilor, noutăți în spiritul acelui timp, ecouri neliniștitoare amenințând pacea lumii, dar și povestea iubirii pasionante dintre doi creatori: Sigrid Hjerten și Isaac Grunewald, care s-a sfârșit tragic, precum și sclipiri cu umbre din viața excentricului Nils von Dardel, autorul tabloului Muribundul dandy. Expoziția mai cuprinde și sculpturi, desene și fotografii ale pictorilor Sven X-et Erixon, Siri Derkert, Albin Amelin, Vera Nilsson, Ivan Agueli, Tora Vega Holmström și alții. Cecilia Widenheim a organizat expoziția scoțând din uitare zece pictori cu istorii
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
un timp lung de sterilitate poetică. Apoi fusese invitat la castelul Borgeby, în Scania, de către Ernst Norlind, cunoscut pictor de berze. Acolo, la castel, o întâlnise pe Tora Vega Holmström și devenise interesat de arta ei, de tema exilului, de tabloul magnific Străinii - imaginea unei mame italiene care emigrase cu copilul ei. în una din scrisorile lui către Tora Vega Holmström, din 1914, el scria: "Dragă prietenă, există ceva măreț în tabloul Străinii pe care îl am de ieri în fața mea
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
devenise interesat de arta ei, de tema exilului, de tabloul magnific Străinii - imaginea unei mame italiene care emigrase cu copilul ei. în una din scrisorile lui către Tora Vega Holmström, din 1914, el scria: "Dragă prietenă, există ceva măreț în tabloul Străinii pe care îl am de ieri în fața mea, trăind în imagine, înțelegând tragismul acestei ființe care nu numai că-și suportă propriul destin, ci întreaga lume care trebuie să existe în jurul lor. Asta îi dă femeii o pondere și
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
abținut de la idealul antic al artistului plurivalent. Sunt multe de spus și despre scriitorul de limbă germană Peter Weiss, care s-a exilat în Suedia, în anul 1939, atunci când nenorocirile lumii au culminat cu holocaustul. Peter Weiss a pictat poate tabloul cel mai vizionar al expoziției Teatrul lumii în care un timp fără centru a explodat creând un teatru apocaliptic. Ca și cum existența ar avea nevoie să ia foc pentru a continua apoi să se ridice din distrugeri, plină de răni. Tablourile
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
tabloul cel mai vizionar al expoziției Teatrul lumii în care un timp fără centru a explodat creând un teatru apocaliptic. Ca și cum existența ar avea nevoie să ia foc pentru a continua apoi să se ridice din distrugeri, plină de răni. Tablourile povestitoare intră în ochii celor care le privesc întărindu-le memoria. Zece pictori cu darul magnific al narațiunii ne ajută să ne orientăm în prezentul complicat în care conflictele și traumele trecutului n-au dispărut de tot.
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
grele (negrul, vișiniul). Imaginea va reveni de mai multe ori de-a lungul romanului, căci ea este semnul originar sub care se desfășoară povestea de dragoste. Reverberațiile ei produc un simfonism al amintirii, cu leitmotive muzicale și dezvoltări plastice. Același "tablou" îl vom avea după multe pagini, în capitolul XIII, privit de astă dată din perspectiva Dorei: "Peste foarte puțin timp surpriza o opri în loc, în fața comodei de marmură cenușie, în mână cu fotografia tatălui lui Jean Albu, întâlnind în oglindă
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
ale lui Vollard însuși, lucrări datorate numeroșilor pictori pe care i-a promovat, pe care i-a ajutat, pe care i-a stimulat în drumul lor artistic. Sunt adunate aici numai lucrări care i-au trecut prin galerie, sute de tablouri care au fost aduse în expoziție din cele mai diferite, din cele mai valoroase și mai îndepărtate colecții particulare și de stat răspândite prin lume, pe marile meridiane actale ale culturii, ale artei. Am aflat, spre exemplu, cu acest prilej
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
capitala Franței. La Primăria Parisului, sub genericul "Armenie mon amie", poate fi văzută în continuare o expoziție de pictură din Armenia anilor 1830-1930. Anul acesta, în întregime, Franța îl dedică valorilor spirituale ale acestei țări prietene de autentică vocație europeană. Tablourile celebrului pictor Martirios Saryan se află la loc de cinste. în adevăr ai ce vedea în aceste zile la Paris. Merită să baladezi prin pădurile, prin câmpiile Franței. Merită să faci un tur al câtorva festivaluri de sezon. Nu le
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
Însă performanța sa nu stă nici în generozitatea memoriei și nici în capacitatea prefigurării. Ea se regăsește,în primul rînd, în reflexivitatea sa analitică. Nu ,,alegorii manieriste relativ simple" face Arcimboldo, cum prea grăbit afirmă Hocke, și nici nu realizeză ,,tablouri metonimice" cum spune Mario Praz. Demersul său nu este unul strict declamativ, al unui alegorist sau al unui retor, ci unul reflexiv și hermeneutic. El operează, concomitent, o decriptare a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Capellmann) trece în fața familiei, al cărei sistem de obligații și chiar de indiscreții e plicticos și obositor. Totuși, familia, implicată în marile evenimente ale influențelor transilvane, în contra lui Șaguna, rămîne în cărți, iar pe fundalul întîmplărilor din casă sînt mici tablouri de țară. De pildă, pensionarea tatei e pusă în legătură cu uneltirile mitropolitului, și cu relațiile lui la curtea vieneză. De asemenea, performanțele școlare scrise pe hîrtie - nesemnificative, declarativ, pentru ambițiosul, dar și dezamăgitul Maiorescu - sînt rîvnite, în primul rînd, pentru cei
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
prințul Manuc pare să dețină principalele chei menite să lege și să dezlege firele epice ale tramei românești țesute și depănate de autoare, fundalul fiind cel al păcii de la București și al războaielor napoleoniene. Fresca istorică include și un amplu tablou de moravuri al societății românești cu epicentrul în Capitală. Nu lipsesc culisele diplomației internaționale, populate de iscoadele în travesti ale cancelariilor celor trei Imperii și nici vodevilul de alcov cu intrigi amoroase extraconjugale ca la carte, jucat într-o impecabilă
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
distribuției și dozării episoadelor și secvențelor, eclerează figura uitată și, de ce să nu recunoaștem, de plan secund, a prințului Manuc (rămas în memoria noastră colectivă doar datorită hanului cu același nume, care tocmai și-a găsit proprietarii), interiorizând nuanțele unui tablou estompat de fumul veacurilor, împreunând relatări istorice cu viziunile apocrife ale unor personaje din anturajul imediat, tip Marioritza sau Dante Negro, actor și narator, spion și artist, fascinat el însuși de personalitatea iluminatului bei armean, lăsându-se deturnat de la misiunea
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
mereu în evidență. În acest sens, chiar dacă privirea le este îndreptată spre lume și nu spre propriul eu, artiștii atașați mișcării Neue Sachlich-keit au produs lucrări care sunt la fel de subiective ca și cele expresioniste. Diferența este doar una de manieră. Tablourile incluse în Strălucire și ruină nu sunt pictate în culori țipătoare, cu lovituri largi de penel. Grotescul cotidian este redat cu meticulozitate clinică, cu o delicatețe și transparență a straturilor de culoare ce amintește de arta maeștrilor de odinioară, de la
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de obicei anii Republicii de la Weimar sunt caricaturile în care Georg Grosz a opus lumea îmbogățiților împietriți în filistinism și cea a schilodiților de război sau doar de sărăcie. Cele două tablouri de mari dimensiuni incluse în expoziție - Stâlpii societății și Eclipsa solară - sunt mai puțin incisive decât desenele, dar reprezintă aceeași lume: ofițeri-marionete, profitori fără scrupule, politicieni lipsiți de coloană vertebrală. În ce măsură arta transcende critica socială în opera lui Grosz este
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
citită de scriitorul belgian Jan Mysjkin), Magda Cârneci ("Privirea balcanică: între mizerabilism și grija pentru suflet"), Mircea Iorgulescu ("Estul între necunoaștere și recunoaștere"), scriitoarea estoniană Doris Kareva ("From Harem to Brothel"), scriitorul basarabean Vitalie Ciobanu ("Europa în călimară sau despre tabloul din casa bunicii") și Nicoleta Sălcudeanu ("Literatura între spaimă și speranță"). După-amiaza, moderatorul întîlnirii a fost Nicolae Manolescu, iar protagoniștii s-au numit: Adam Michnik, cu o necruțătoare diatribă îndreptată împotriva situației politice din Polonia de astăzi, Bogdan Ghiu ("L
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
este una dintre scriitoarele foarte interesante, lansate în anii '80, cu un destin oarecum ciudat. Toată lumea îi recunoaște valoarea și talentul atunci când numele său apare într-o conversație, dar puțini sunt cei care să o plaseze din proprie inițiativă în tabloul prozei sau al poeziei actuale. Existența sa literară se află într-un fel de con de umbră care nu are nici o legătură cu valoarea, general recunoscută, a poemelor și povestirilor sale. Cu siguranță, este unul dintre autorii de azi al
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
din nou". Mergînd înainte ca o poveste. Köln, și pe urmă acasă, frîngînd brusc cercul unei călătorii. Un drum cu trenul la mare, printre amintiri și cîntece germane de șagă. Încă unul, pe ploaie. În fine, Flori la mare, un tablou în proză care completează cele cîteva ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate prin carte. Flori ciudate, "crizanteme de mare", unele sprințare, altele obosite, unele mari, altele mici, într-o țesătură care era acolo de pe vremea bunicii. "Nu știu cum m-a cuprins
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
când Tolea avea 12-13 ani, tatăl său a primit o scrisoare de amenințare, probabil din partea unui legionar, scrisoare pe care exista o reprezentare tricefală, preluată inexplicabil din tradiția egipteană și înrudită cu tripla ipostază a vârstelor unui bărbat într-un tablou de Tizian, Alegoria prudenței: "leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator" (p. 352). Se concentrează aici simbolismul cultural al romanului
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
la proliferarea măștilor și a înlocuitorilor, ca un semn al falsității generalizate: "Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273), constată dezgustat și obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
sensibilă, captată în uluitoarea ei fenomenalitate, printr-un hiperrealism ce poate vira paginile în fantastic. Există însă un arierplan sub această derutantă suprafață mișcătoare, un mehanism ce transformă imanența postmodernă în simplu ambalaj. În spatele dagherotipurilor care se tot succed, dincolo de tablourile alternate și montate cu dexteritate îl întrezărim pe Demiurgul romantic, fie el și îmbrăcat în blugi de producător postmodern. Aspirația către un Centru, căutarea unui miez de stabilitate ontologică, într-o lume destructurată, fac din Mircea Cărtărescu un postromantic, evidențiat
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Patul, ridicat pe cîteva trepte, își ondula scheletul de trandafir, Ťsub valurile unui polog de Bruxelles ce-l înfășura ca într-un nor diafanť. Abanos, fir de argint, vas de porțelan, oglinzi de Veneția, pervazuri de argint, cadre de bronz, tablouri celebre, parfumuri îmbătătoare, vis-a-vis de lampa cu plăci de sidef și lănțișoare de argint, ce împrăștiau o lumină lunară, ori de Ťorologiul cu lapislazuliť, așezat pe o mescioară de jasp". Interior dominat de celebrul tron al Maestrului, ornat cu picturi
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
banală. O utopie dulceagă, și greu de suportat, se anunță în locul deznădejdii, care i-a îngăduit literaturii să facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă tablouri delicate, de suprarealism la vîrsta coaptă, dau farmec unei cărți de frumoasă remiză cu viața și cu aleanul, oricare ar fi fost intențiile ei. Întîi, un bărbat iubește o femeie. Amintirea ei încearcă s-o cuprindă, neștiutor de toate compensațiile
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
vezi. Probabil, punînd laolaltă niște poze - ca acelea, portrete, de Milița Pătrașcu, de Brauner, de Voronca însuși, de Chagall, un Voronca Tour Eiffel, fotografii, chitanțe de la cărți nevîndute - pe scurt, o lume care stă la fotograf, se poate obține un tablou zilnic în rețeta căruia intră și fericire. Nu neapărat bucurie, care e intensă, și care te-aștepți să se plătească cu suferință și de semn contrar. Fericirea e anestezică și aseptică. Ai încercat-o, nu mai mori. Dar, curățat de
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]