6,687 matches
-
El refuză invitația cu un gest incredibil de lent, ca al unui animal preistoric readus la viață recent. Annabelle rămase neclintită În fața lui preț de cinci-zece secunde, apoi se răsuci pe călcâie și reveni la grup. David o luă de talie și o trase la piept, hotărât. Ea Îi puse mâinile pe umeri. Bruno Îl privi din nou pe Michel; avu impresia că pe chipul lui plutea un surâs; Își lăsă privirea În jos. Când și-o ridică, Michel dispăruse. Annabelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pic vrăjitoare, dar și, În egală măsură, o femeie la modă; ceea ce, În mod normal, ar fi trebuit s-o orienteze spre un post de conducere În comerț. — Hmm..., făcu Bruno. În acel moment, apăru Christiane, cu un prosop În jurul taliei. Catherine tăcu, vizibil crispată. Apoi bătu rapid În retragere, pretextând un atelier de Meditație zen și tangou argentinian. Credeam că faci Tantra și contabilitate..., Îi susură Christiane În timp ce Catherine pleca În grabă. — O cunoști? — A, da, o știu pe idioata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era simbolul regăsirii, al destinului lor Întrerupt. Fu Însă minunat după aceea, când o luă pe Annabelle În brațe iar ea se Întoarse cu spatele ca să doarmă. Trupul ei era suplu și delicat, călduț și nespus de catifelat; avea o talie foarte fină, șolduri largi, sâni mici și tari. Michel Își strecură un picior Între picioarele ei, Își puse palmele pe pântecul și pe sânii ei; era pace, era cald, se simțea la Începutul lumii. Adormi aproape instantaneu. Mai Întâi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înviat, atunci credința noastră e vană.” Cristos n-a Înviat; a pierdut lupta cu moartea. Am scris un scenariu de film paradiziac pe tema noului Ierusalim. Acțiunea se petrece pe o insulă populată exclusiv cu femei goale și câini de talie mică. În urma unei catastrofe ecologice, bărbații au dispărut, ca și cvasitotalitatea speciilor animale. Timpul s-a oprit, clima e blândă și constantă; arborii dau fructe tot anul. Femeile sunt veșnic nubile și proaspete, cățeii sunt veșnic vioi și veseli. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tranchilizante În doze destul de puternice. Oricum, dormea mult, iar visele Îi erau fericite și liniștite; puterea spiritului este imensă, cât timp rămâne În domeniul său propriu. Michel era Întins În pat lângă ea; punându-i o mână mai sus de talie, simțea cum coastele i se ridică și coboară cu regularitate. Psihiatrul venea s-o vadă regulat, se alarma, mormăia, vorbea de „pierderea aderenței la realitate”. Annabelle devenise foarte blândă, puțin bizară, și adesea râdea fără motiv; de asemeni, uneori, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în care îmi bag cheia în broască, ușa apartamentului de vizavi se crapă ușor. — Samantha ? Îmi stă inima. Ca și cum nu mi-ar fi ajuns pe ziua de azi. E doamna Farley, vecina mea. Are păr argintiu și trei căței de talie mică și o curiozitate insațiabilă pentru viața mea. Însă e foarte amabilă și îmi cazează la ea pachetele care vin când nu sunt acasă, așa că n-am ce face și o las să-și bage nasul și coada cât vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de ani. Samantha ! Am auzit atâtea despre tine ! Are vocea aspră și gura încrețită de la fumat la greu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mi-l prinde în păr. Vezi cum îți scoate în evidentă smaraldul culoarea ochilor ? Mă privesc amuțită. Nu pot să ies din casă cu un cărăbuș strălucitor în cap. — Iar ăsta e foarte la modă ! Acum tocmai îmi înconjoară talia cu un lanț auriu. Stai numai puțin să-ți dau și ceva care să-ți poarte noroc... Să-mi poarte noroc ? — Doamnă Geiger... încep, fâstâcită, în clipa în care Eddie iese din biroul său. — Tocmai am primit prețul estimativ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îi fusese dăruit În Japonia, când ținuse acolo niște prelegeri cu un an În urmă. Kimonoul, potrivit pentru un shogun, trebuie să fi fost confecționat la comandă. Ravelstein era foarte Înalt. Și nu deosebit de grațios. Kimonoul era legat neglijent În talie și mai mult de jumătate desfăcut. Picioarele lui Ravelstein erau neobișnuit de lungi și de nearătoase. Chiloții nu Îi erau bine trași În talie. - Chelnerul mi‑a spus că Michael Jackson refuză să mănânce la „Crillon”. Bucătarul lui personal Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
confecționat la comandă. Ravelstein era foarte Înalt. Și nu deosebit de grațios. Kimonoul era legat neglijent În talie și mai mult de jumătate desfăcut. Picioarele lui Ravelstein erau neobișnuit de lungi și de nearătoase. Chiloții nu Îi erau bine trași În talie. - Chelnerul mi‑a spus că Michael Jackson refuză să mănânce la „Crillon”. Bucătarul lui personal Îl Însoțește pretutindeni, În avionul lui personal. Oricum, șeful bucătar de la „Crillon” strâmbă din nas. Mâncărurile gătite de el au fost bune pentru Richard Nixon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
verifica arareori conturile. Din când În când, Nikki, care nu avea datoria de a o face, le mai controla. Singurul lui țel era acela de a‑l proteja pe Abe. Și datorită lui Nikki a fost descoperit un escroc de talie mare la Singapore. Cineva de acolo folosise cartea de credit a lui Abe pentru a Încasa un cec de 30.000 de dolari. - Semnătura era evident falsificată, comentase Abe, nu prea afectat de Întâmplare: Azi sunt la modă escrocii internaționali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
absolut nimic - decât să se lase văzuți În toată gloria narcisismului lor Împuțit. Nici nu te poți gândi cum ar arăta asemenea sacou pe un om inteligent și lipsit de grație. Cu pieptul bulbucat sau cu rulouri de grăsime În talie. L‑am sfătuit pe Ravelstein să cumpere sacoul Lanvin. Prețul era de 4500 de dolari, dar și‑a trecut‑o pe cartea de credit americană pentru că nu era sigur cât mai avea În contul de la Crédit Lyonnais. Cărțile de credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
petrecut oriunde În lume nu e cu adevărat un eveniment atâta timp cât nu e Înregistrat, apreciat și certificat de Paris. Totuși, frumoasele zile de altădată apuseseră. Țarinele și regii nu‑și mai importau poeții sau filozofii de la Paris. Când străini de talia lui Ravelstein conferențiau În fața unei audiențe franceze despre Rousseau, aula universitară era Înțesată. S‑ar fi spus că geniul era Încă bine primit În Franța. Dar foarte puțini intelectuali francezi se bucurau de aprecierea lui Ravelstein. El nu se sinchisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei, reputația de care se bucura În ramura ei de fizică, salariul gras cu care era plătită, inimitabila ei vrajă amețitoare constituiau prea multe atuuri pentru ca vreo femeie să cuteze a competiționa cu ea. Rosamund spunea: - Ce femeie frumoasă - ce talie, ce picioare, totul! - Adevărat. Dar toate astea au un dram de artificialitate. E un fel de stratagemă. Și o lipsă de afectivitate. - Chiar după o căsătorie atât de lungă? Eu sperasem ca mariajul meu cu Vela o să funcționeze, pentru că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
istoriei recente sunt prea puțin racordate la discuțiile internaționale și sunt, ca mai toate discuțiile publice de la noi, rudimentare și diletante. Astfel, pentru a nu mă opri decât la cel mai Înalt nivel al polemicilor autohtone, câțiva intelectuali români de talie au reușit gafe monumentale: Gabriel Liiceanu, Într-un eseu patetic și de o căldură genuină, a vorbit „vertiginos” de tribulațiil sale din vremea regimului comunist și de privațiunile la care fusese supus Mihail Sebastian sub un regim represiv de dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când am intrat în lift. Obișnuita babă care stătea pe scaun și cosea goblenuri, apăsând butoanele, dispăruse. Cușca de fier s-a pus în mișcare. Acum puteam s-o sărut. Am întins o mână și am vrut să-i cuprind talia dar/chiar în acea clipă, telefonul pe care voia să-l pună în poșetă i-a sunat. Nu-mi văzuse mâna și mă gândesc că, dacă ar fi văzut-o cu siguranță că n-ar mai fi răspuns. A dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă gândesc că, dacă ar fi văzut-o cu siguranță că n-ar mai fi răspuns. A dus telefonul la ureche. În semiobscuritatea liftului displayul albastru îi aureola capul. - Alo? Am continuat mișcarea și când i-am atins, în sfârșit, talia, a zâmbit și nu s-a retras. Am tras-o spre mine. Voiam să-i sărut gâtul încordat, în care mărul lui Adam vibra într-un mormăit ușor de satisfacție. Faptul că vorbea la telefon mă excita. Mi-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
m-am distrat cum nu mă distrasem de ani buni. Am vorbit chiar foarte amical cu Fiona, o cercetătoare de treizeci de ani care credea orice baliverne îi spuneam despre naziști și comori. A fost un moment (o prindeam de talie și o ajutam să coboare în apă ) în care privirile ni s-au încrucișat și mi-a zâmbit așa cum zâmbea Lotte Kreuz când aștepta să o dezbrac. Am ajuns lângă Mallina și au început cercetările pentru localizarea precisă a epavei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe îndelete. Televizorul, gresia albastră, biroul, niște postere pe pereți, un acvariu. Și ele. Ele. Erau trei. Prima era îmbrăcată într-un capot roșu, a doua într-un trening gri, a treia avea un pulover alb și niște pantaloni cu talie joasă. De la stânga la dreapta: o femeie cu față ridată, ochi albaștri râzători, proaspăt ieșită din duș. Părul șaten dat pe spate, firele strânse în mănunchiuri curbe și groase de pe care picura apa. Își strecura o mână în păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
draperii vechi, nu? Ce-aș mai vrea să văd camera din care le-ai luat. —Șnurul, idiotule. Neavând-o pe Mammy 1 să tragă de mine și eu să mă agăț de stâlpul patului, nu-mi prea ieșise chiar o talie de viespe, dar mă strânsesem destul de mult. Și sânii, cărora nu le lipsea substanța, în vremurile mele bune, se odihneau acum într-un echilibru fragil chiar deasupra corsetului de piele, împinși în sus, pare-mi-se, de o mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
coregraf? Excelent. Vreau să fac multe tumbe și el se pricepe de minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a scăpat și ea dintr-o pădure în stilul lui Dali. Purta o vestă pescărească micuță și niște pantaloni de armată exagerat de largi; vesta țipa pe ea, în ciuda faptului că avea corpul foarte mic, iar pantalonii îi atârnau sub talie și abia dacă stăteau pe șoldurile ei înguste. Era o imagine bazată pe jocul proporțiilor, care scotea în evidență faptul că era foarte subțire: priviți, trebuie să fiu extrem de slabă ca să pot purta acești pantaloni grotesc de largi! — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zdravănă din cana ei cu cafea. —Scuze, dar iau niște antihistaminice pentru guturai și dacă nu beau cafea tot timpul, mă lasă lată de tot. — Măcar nu-mi strănuți în nas, zise Violet pe un ton resemnat. —Mamă, Vi, ce talie mică ai, spuse Sophie cu invidie. N-o s-o mai aibă mult timp dacă-i tot dă înainte cu biscuiți, remarcă Hugo. Îl mănânc pe ultimul, Vi, ca să-ți salvez talia. —Ești nașpa. Voiam să-l păstrez pe ăla. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise Violet pe un ton resemnat. —Mamă, Vi, ce talie mică ai, spuse Sophie cu invidie. N-o s-o mai aibă mult timp dacă-i tot dă înainte cu biscuiți, remarcă Hugo. Îl mănânc pe ultimul, Vi, ca să-ți salvez talia. —Ești nașpa. Voiam să-l păstrez pe ăla. Oricum, sunt imună la biscuiți. Aplecându-se în direcția lui Sophie: Știu o dietă miraculoasă, dragă. O să-ți povestesc eu despre ea cândva, între patru ochi. Îi trase o privire prefăcut furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
O’ Connor. Când te tunzi de tot îți scoți în evidență toate trăsăturile, și ochii lui Sophie, care erau deja mari, păreau acum de-a dreptul imenși, ca aceia ai unei eroine dintr-un desen animat japonez. Purta blugi cu talie joasă, o bluză minusculă și, da, una din acele perechi îngrozitoare de teniși. Am oftat. Începu să vorbească cu o răbufnire de sticlă de apă minerală agitată. —Sam? Lurch mi-a zis că ești aici cu Violet. Unde e Margery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]