2,970 matches
-
va da o palmă, oferindu-mi astfel pretextul de care aveam nevoie; dar nu se întîmplă nimic. Laura se oprise din plâns și mă privea cu o tristețe adâncă, dureroasă, uscată, care m-a înduioșat, încît în loc să plec am devenit tandru. Am strîns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținînd-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai după ce și-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi vrut să continue această mascaradă. Uri, ascultă-mă, ți-am explicat... —Știu ce-ai spus, șopti el, punându-i un deget pe buze. Însă înainte ca ea să scoată un cuvânt, gurile lor se întâlniseră deja. Sărutul lui fu tandru la început, cum fusese și noaptea trecută, dar asta nu dură mult. Se transformă curând într-unul nerăbdător, impulsionat parcă de un curent electric ce venea dinspre ea. Îl sărută cu nesaț, buzele și limba ei căutându-i cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Putea oare să-l creadă? În ultimele două zile trăiseră și respiraseră împreună aproape oră de oră. Ea găsise cadavrul mamei lui. Îi povestise ce se întâmplase în Africa. Și cu câteva ore în urmă făcuseră dragoste într-o manieră tandră și în același timp extrem de pasională. Și totuși cine era el? Un veteran al securității israeliene care o lăsase inconștientă dintr-o singurtă lovitură, care furase o mașină și care cine știe ce mai făcuse la viața lui. Cum putea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din jurul magazinelor. În seara aceea s-au culcat mai devreme ca de obicei. — Rose, iubito, i-a șoptit Mustafa soției sale pe când Îi mângâia părul de un blond deschis. Netezimea, strălucirea, moliciunea părului soției sale Îl liniștiseră Întotdeauna, ocrotindu-l tandru de familia lui cu păr negru și de trecutul lui Întunecat. Se sprijinea de el cu trupul ei moale și cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem. Hai să luăm avionul spre casă mâine. — Ești nebun? Sunt Încă amețită din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doctrină pentru biserici. Se ridicase Împotriva ierarhiei catolice, luînd poziție În favoarea pilulei contraceptive, pe la mijlocul anilor șaizeci. Nu poți petrece atîtea ceasuri gîndindu-te la cineva fără să-l iubești, Își spunea François, care era la curent cu acea coexistență a sentimentelor tandre cu cele agresiv-ostile În inima oricui, și mai știa că nimeni nu a exorcizat cu totul străvechea și primitiva teamă față de răposații care devin dușmanii celor rămași În viață. Oare ce-ar fi gîndit tatăl lui, poetul căsătoriei creștine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu mă cunoștea propriu-zis, dar mi se adresase spunîndu-mi François! În gura ei, numele meu devenea o formulă incantatorie. Am descoperit În seara aceea că va fi suficient de acum Înainte ca o femeie să-mi rostească numele cu voce tandră pentru ca totul să se dea peste cap, iar eu să mă Îndrăgostesc instantaneu, chiar dacă mai apoi era nevoie să-mi ajustez tirul, condiția necesară rămînÎnd totuși ca femeia aceea să-mi placă. Numele meu În gura unei femei mă excită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mamă? Nu merit eu asta? Lilia scutură din cap, murmurând: ă Fie-ți milă! ă Nu-ți fie teamă, Lilia. Nu te teme! Este adevărat, vezi! Viața aceea s-a terminat! ă Numai ne vom înrăutăți viața! Zoia o mustră tandru și zâmbi arcuindu-și sprâncenele. Însă Lilia nu părea în stare de asemena amăgeli și era prea obosită pentru a se enerva. Trecu pe lângă Zoia, către locul unde se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
era teamă că nu-și va găsi cuvintele. — Nimic. Doar că... Se opri. — Ce? Îl privi În ochii mari, albaștri, și zise timid. — Mi-aș dori să mă adori și să respecți ceea ce abia am Început. Râse și o ridică tandru În brațe. Nu simți că te ador și te respect? — Ba da. Atunci care e problema? Mi-aș dori loialitatea ta unidirecționată, izbucni. El zâmbi și Înțelese. — Iubito, nu-ți pot oferi asta acum, zise el simplu. Trebuie să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai părea În regulă să se Întoarcă Împreună cu el la Mandarin Oriental. Se retrase puțin. El Îi luă mâna și ochii lui albaștri-cenușii se cufundară adânc Într-ai ei. — Iubito, nu scapi atât de ușor de mine, Îi zâmbi el tandru și ironic, ți-am mai spus asta. Plecară de la Brunos și luară un taxi. — La Mandarin Oriental, Îi zise el șoferului. — Nu, spuse Kitty, ar fi mai bine să mă duc acasă. Vom avea două opriri. Matthew o privi șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am avut o zi proastă, mâine vom gândi cu mai multă liniște, o să găsim o soluție pentru situația în care ne-au băgat, Da, o să vedem, da, o să ne gândim. Marta se apropie de tată și îi dădu un sărut tandru, Du-te la culcare, du-te, și dormi bine, odihnește-ți mintea. La ușa camerei, Cipriano Algor se opri, se întoarse, păru că ezită o clipă, dar, în cele din urmă, spuse, vrând parcă să se convingă singur, Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să le evit, Ce-aș putea, Nu știu, ți-aș aduce aminte, te-aș face să te simți prost, Adică imbecil și ridicol, Sunt vorbele tale, nu ale mele, Cu alte cuvinte, bătrânul văduv care face pe cocoșul, aruncând ocheade tandre unei văduve ca și el, dar din cele tinere, și uite că vine fata moșului să-i dea de veste că va fi bunic, ca și cum i-ar zice lasă-te de jocuri, vremea ta a trecut, mulțumește-te să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
două pe gard, altele și altele, și toate spunând până la urmă un singur lucru, Nu vreau ce nu pot, nu pot ce nu vreau. Marta se apropie de tatăl ei, îi trecu mâna peste obraz cu o mângâiere îndelungată și tandră, aproape maternă, Așa e mai bine, dacă asta îți dorești cu adevărat, murmură, nu arătă mai multă mulțumire decât erau în stare să comunice aceste cuvinte, atât de sărace, atât de obișnuite, dar era sigură că tatăl ei va înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca și cum ar fi fost ființa pe care o iubea cel mai mult pe lume. Sunt momente speciale, nu e nevoie să amintim că ființa pe care Marçal o iubește cel mai mult este soția lui, care așteaptă cu un zâmbet tandru să fie îmbrățișată, dar așa cum sunt momente când o simplă mână pusă pe umăr aproape că ne face să izbucnim în lacrimi, la fel se poate întâmpla ca bucuria dezinteresată a unui câine să ne împace pentru o clipă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu mă lăsa nici să citesc, „iertați-mă, îmi bate lumina în ochi”, și începea teroarea din fiecare noapte. Din pricina lui cunosc toate felurile de zgomote pe care le face marea lovindu-se de țărm, rare, sacadate, mângâioase, aproape șoptite, tandre, lenevoase, ori, dimpotrivă, surde, furioase, anxioase, amenințătoare. Nopți întregi n-am făcut decât asta, să le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atârnându-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit, bolborosind vorbe tandre, și o lua de la început. Refăcea cu răbdare manechinul, îi dădea câinelui să miroasă fularul și asmuțea fiara din nou. Nu intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-acolo. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
privirea și atunci părea îmbătrânită; avea obrajii ușor căzuți și îi apărea o cută adâncă pe frunte; doar părul roșu, viu, arzând ca o flacără în lumină, rămânea ca înainte. În asemenea situații o luam de mână și mă arătam tandru. Uneori mă grăbeam să plec, culmea, ca să beau o cafea proastă lângă pescarii cufundați în tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scandalos pentru o înmormântare. Păstram o aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitându-mă la marea care strălucea și la valurile care se spărgeau foarte aproape de noi, îmbietoare și sfâșietor de tandre. Eu mă mai puteam bucura de toate astea! Simțeam și în rândul bătrânilor un freamăt de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu o piatră funerară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
va da o palmă, oferindu-mi astfel pretextul de care aveam nevoie; dar nu se întâmplă nimic. Laura se oprise din plâns și mă privea cu o tristețe adâncă, dureroasă, uscată, care m-a înduioșat, încât în loc să plec am devenit tandru. Am strâns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținând-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Fran după ce scosese cu grijă dopul, era să cureți țevile de scurgere. Gândindu-se la Jack, se trezi zâmbind fără să vrea. Stevie avea dreptate - o fi fost el infidel și flușturatic, dar avea stil. Amintirea chipului său, plin de tandră îngrijorare când îi adusese ceașca de ceai, avea să-i rămână mult timp în minte. Când țârâitul telefonului o trezi din visare, se întrebă chiar dacă nu cumva era el. Însă era Ronnie Newlands, unul din partenerii principali de la Newlands, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a o alina, se simțea infinit mai bine. O iubea cu adevărat. De ce naiba simțea nevoia să-i ascundă existența copilului? — Laurence, cred că ar trebui să-ți mărturisesc ceva. — Serios? Zâmbi văzând aerul ei grav. Întâlni privirea lui netulburată, tandră, plină de dragoste și preocupare față de ea. — Da. Știi, tocmai am descoperit că suntă Un zgomot asurzitor venind din bucătărie îi făcu să se desprindă unul de altul și să alerge să vadă ce se întâmplase. Ralph stătea în mijlocul încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
greșit o simplă confuzie, dar își dădu seama că maică-sii nu-i păsa dacă acțiunea soțului ei fusese premeditată sau nu. După ce Francesca își încheie povestea, Laurence o luă de mână. Fața lui frumoasă avea un aer grav și tandru. Se gândi din nou că era un om bun, care dedicase atât de mult din propria viață dorinței de a-i ajuta pe alții. — Uite ce e, Francesca, draga mea - acest „draga mea“ alăturat pronunțării atât de formale a numelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
hotărîse încă pentru pseudonimul care urma să-l facă celebru. Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan Ruia, ales pentru un proiectat volum de versuri, Hamlet, dar într-un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eliot sau Apollinaire, poemele lui Vinea sînt, prin excelență, niște poeme ale scindării melancolice: sentimentul rupturii eului este însoțit de neliniște sau nostalgie ironic-dezabuzată, în vreme ce textele lui Tzara sînt mult mai combinatorii, mai agresive, mai dinamice și mai extravertite, compasiunea tandră fiind depășită înspre un histrionism subversiv și iconoclast, dominat de voința rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să văd rochiile de seară strălucitoare, fără a fi observată. La Început, era minunată cînd era beată. — Nu sînt beată, rîdea ea, doar puțin amețită. Dar personalitatea ei devenea mai intensă atunci cînd bea, fericirea Îi era amplificată, era mai tandră, mai vibrantă, era pur și simplu „mai mult“. Dar, pe măsură ce trecea timpul, iar problema devenea mai serioasă, lucrurile s-au schimbat. Fericirea i s-a preschimbat În dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de tine și știi că nu vreau să fiu prins Între tine și mama. Dacă ești așa de supărată, de ce nu te duci să discuți mîine cu ea? Mă uit la el uimită. Cum de-am putut fi așa de tandri și de iubitori acum cîteva clipe și cum de-a reușit acum să mă Înfurie În halul ăsta? — Ești incredibil, Îi arunc eu În față. Tu chiar nu-mi iei niciodată apărarea, fir-ar să fie? Nu spui decît că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]