KorAP: Find »[drukola/base=tavă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...169 >

4,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

și după aranjarea mâncării, și amețeala, și așteptarea Întoarcerii ei ca să pot mânca și eu, aflu că ea mâncase deja? — Ăă, nu, nu ne-a sunat deloc. Păi, ăă, Înseamnă că nu vrei asta? am Întrebat și am arătat spre tavă. M-a privit de parcă i-aș fi sugerat să-și mănânce una din gemene. — Ce crezi că Înseamnă asta, Emily? La naiba! Și În ultima vreme se descurcase atât de bine cu numele meu. Cred că, ăă, că nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Și acum, ia toate astea de aici. Și vezi să nu se mai Întâmple. Asta e tot. M-a străfulgerat o scurtă viziune - una În care, ca În filme, se făcea că Întindeam mâna și trimiteam În zbor tot conținutul tăvii până În capătul celălalt al Încăperii. Și se făcea că ea privea asta șocată, după care, cuprinsă de remușcări, Își cerea din suflet iertare pentru că Îmi vorbise pe un asemenea ton. Dar țăcănitul unghiilor ei În masă m-a readus rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
făcea că ea privea asta șocată, după care, cuprinsă de remușcări, Își cerea din suflet iertare pentru că Îmi vorbise pe un asemenea ton. Dar țăcănitul unghiilor ei În masă m-a readus rapid la realitate, așa că am ridicat În grabă tava și am ieșit cu grijă din birou. — Ahn-dre-ah, Închide ușa! Am nevoie de puțină liniște! a strigat ea. De bună seamă, faptul că pe biroul ei Își făcuse apariția un prânz Îmbelșugat pe care ea nu avusese chef să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
măcar un gram de grăsime, măcar o uncie de zahăr. Ea a pus pachetul pe biroul meu tocmai când Miranda zbiera și s-a repezit să Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de care dăduse dovadă. Nu știu cum rezistase În postul ăsta atât de mult. Mi-a trecut prin minte să mănânc chiar eu friptura, dar ideea că fusese pe biroul Mirandei cu câteva clipe mai devreme mi-a provocat repulsie. Am dus tava la bucătărie și am Înclinat-o În așa fel Încât tot ce se găsea pe ea a alunecat direct În coșul de gunoi - toată mâncarea gătită și condimentată cu grijă, farfuria de porțelan, bolul metalic cu unt, cutiuța cu sare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Miranda. 19 — Un cappuccino mare cu vanilie, vă rog, am cerut unei vânzătoare pe care nu o recunoșteam, la cafeneaua Starbucks de pe 57 Street. Trecuseră aproape cinci luni de când fusesem aici ultima oară și mă căznisem să țin În echilibru tava cu cafele și snack‑uri ca să mă Întorc la Miranda Înainte să mă dea afară pentru că Îndrăzneam să respir. Dacă mă gândeam bine, fusese mult mai bine că mă dăduse afară pentru că strigasem la ea să se ducă dracului decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
lui apropiere era o fată Înaltă și slăbănoagă, cu păr negru ca smoala și ochi verzi, care purta o pereche trăsnet de pantaloni strânși pe corp și un top care‑i lăsa stomacul la vedere. Purta În mâini o mică tavă cu trei cafele Starbucks, o sacoșă enormă cu ziare și reviste, trei umerașe cu câte un costum complet pe fiecare și o sacoșă cu monograma „MP“ pe ea. Celularul ei a sunat exact În momentul În care mi‑am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva. Era o conservă cu șuncă. Poftim! zise el, rostind cuvîntul pe tonul acela drăgăstos, tachinînd-o, ca atunci cînd spusese doamna secretară elegantă, iar cînd domnul Mundy intră șchiopătînd, aducînd tava cu ceai, o ridică fălindu-se cu ea: Uite, unchiule Horace! Uite ce ne-a adus Viv. Pe tavă era deja o bucată de carne de vită. O adusese data trecută. — Drace! exclamă domnul Mundy. Ne-am ajuns, nu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rostind cuvîntul pe tonul acela drăgăstos, tachinînd-o, ca atunci cînd spusese doamna secretară elegantă, iar cînd domnul Mundy intră șchiopătînd, aducînd tava cu ceai, o ridică fălindu-se cu ea: Uite, unchiule Horace! Uite ce ne-a adus Viv. Pe tavă era deja o bucată de carne de vită. O adusese data trecută. — Drace! exclamă domnul Mundy. Ne-am ajuns, nu crezi? Traseră tăbliile mesei și aranjară farfuriile și ceștile, senvișurile cu roșii, miezul de lăptucă și biscuiții cu smîntînă. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nimic. Helen o privi o secundă, apoi luă formularul și completă datele femeii, datîndu-le cu o lună Înainte; și În spațiul care cerea data și numărul de identificare al evaluatorului scrise niște cifre plauzibile, dar ilizibile. Puse formularul Într-o tavă pe care scria Aprobat, gata pentru a fi trimisă la domnișoaraSteadman de la primul etaj; capsase o notă pe care scrisese că e urgent. Dar nu mai făcu același lucru pentru următoarea persoană sau pentru cei care au urmat. Fusese șocată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
a plăcut, zise Fraser cu amărăciune. Vocea i se auzi aproape o clipă. Apoi reveni sub pătură. Ți-a plăcut, poponarul naibii! 4 — Dumnezeule, zise Helen, deschizînd ochii. Dar ce-i asta? — La mulți ani, iubito, spuse Kay, punînd o tavă pe marginea patului și aplecîndu-se s-o sărute. Fața lui Helen era uscată, caldă și moale, frumoasă, Într-un cuvînt; părul Îi era puțin electrizat, ca la un copil adormit. Stătu Întinsă puțin, clipind, apoi se săltă mai sus În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
destul de devreme, și lucrase În noaptea de dinainte; dar se sculase În urmă cu o oră și era deja Îmbrăcată Într-o pereche de pantaloni croiți cu stil și un jerseu. N-am mai putut aștepta. Uită-te aici. Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie, și cutia roz cu funda de mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o aduse la nas. De unde-ai făcut rost de ea? — O, zise Kay nedeslușit. I-am dat o măciucă În cap unui copilaș În timpul camuflajului. Turnă cafea. Deschide-ți cadoul. — Imediat, zise Helen. Trebuie să fac pipi mai Întîi. Ține tava, vrei? Dădu la o parte păturile cu lovituri ușoare și alergă la baie. Kay trase cuverturile la loc astfel Încît salteaua să rămînă caldă. Patul degaja căldură - o degaja palpabil și-i atingea fața ca un abur sau un fum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la o parte păturile cu lovituri ușoare și alergă la baie. Kay trase cuverturile la loc astfel Încît salteaua să rămînă caldă. Patul degaja căldură - o degaja palpabil și-i atingea fața ca un abur sau un fum. Rămase cu tava În poală și rearanjă florile, admiră portocala, Încă enervîndu-se din cauza „L“-ului strîmb. — În ce hal eram! zise Helen rîzÎnd, cînd se Întoarse. Ca Struwwelpeter. Se spălase pe față și pe dinți, și Încercase să-și aranjeze norul de păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Helen nu dădu semne că vrea să răspundă, Îi spuse: Dar Îți place? — Iubito, desigur. Dar... nu o merit. — Nu o meriți? Ce tot vorbești? Helen clătină capul și rîse, deschizîndu-și ochii. Nimic. SÎnt prostuță, asta-i tot. Kay luă tava cu cești, farfurii și hîrtie. — Ia Încearc-o, zise ea. — N-ar trebui. Nu Înainte de a face o baie. — O, prostii. Îmbrac-o. Vreau s-o văd pe tine! Așa că Helen se dădu Încet jos din pat, Își scoase cămașa ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două, sunetul călcîielor care se frecau de emailul căzii. Kay duse cafetiera lîngă focul din salon, punînd-o alături de grătar. Se Întoarse În dormitor, degajă tava, făcu patul și Împături hîrtia de Împachetat ruptă. Florile le puse În vază, pe măsuța din salon, lîngă felicitările pe care Helen le primise deja, cu poșta de ieri, de la familia ei din Worthing. Mută un scaun. Pe locul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
scaunul stomatologic. Apoi văzu că, după scaun, se afla o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o găleată de zinc lîngă ea. Totul arăta odios: lumina mare metalică proiectată asupra lui și tăvile cu instrumente În jur, mașinăriile ciudate, frezele și sticluțele de anestezic. Simți cum i se urcă un val sufocant de lacrimi În piept și-n gît și, pentru prima oară spuse Nu pot! — Așa, deci, doamnă Harrison, spuse domnul Imrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

amintesc acel sentiment că sunt foarte mică În pădurea de pantaloni și mirosul de pălării de fetru udate de ploaie. Ani mai târziu, În facultate, Îi priveam pe tații din clasa de mijloc tropăind Între salonul familiei și grădină, cărând tăvi cu tot ce trebuie pentru ceai, cu ceainice și seturi de căni de porțelan agățate În pini, și tânjeam după Îmbrățișarea lor de oameni obișnuiți. Într-o iarnă, trebuie că era prin ’75 sau’ 76, tata ne-a dus să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

canapelele Knole sunt ultimul răcnet în Upper East Side, mai ales dacă poți să faci rost de una cu tapițerii înflorate din secolul al XVIII-lea, ceea ce, evident, e aproape imposibil.) O servitoare în uniformă ne aduse ceai pe o tavă de argint. Având în vedere că nu mai era mult până la petrecere, Muffy era la fel de hiperactivă ca un turist japonez într-un magazin care vinde articole Louis Vuitton la preț redus. Își tot făcea de lucru cu ciucurii de la pernițele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
că n-au mâncare aici? Te poți sătura doar admirând priveliștea. Dintr-odată, fostul logodnic cu noua lui logodnică păreau să nu mai conteze așa mult. S-a auzit o bătaie în ușă și a intrat un picolo. Aducea o tavă de argint plină cu franzeluțe și suc de portocale. În vârful ei era rezemată o carte de vizită: Am întâlniri toată ziua. Distracție plăcută la piscină. Vin să te iau la petrecerea amfAR la 7 seara. Mă bucur că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
fete care nu mâncau nimic și de bărbați care nu le băgau în seamă, că de-abia te puteai mișca prin mulțime. Julie înșfăcă două pahare de saketini (o băutură la modă - o corcitură între sake și martini) de pe o tavă și ne-am așezat într-un separeu. — Hei, drăguțo, făcu ea, îmi pare rău că ai văzut fotografia aia cu Adriana și Zach. —Mulțumesc, am spus sec. —Oricum, ai dovada că-i complet nestatornic. Slavă Domnului că nu te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
rog să deschideți cărțile la pagina 165. Începu să citească: „Când, în a treia săptămână, tâmplarul balenierei muri, un membru al echipajului le propuse să mănânce din cadavrul tovarășului lor...“ —Vrei niște creveți, Henry? îl întrerupse Jolene oferindu-i o tavă cu delicatese. Nu, nu. Mulțumesc. Să continuu? — Ah, da, șopti Jolene. Scuze. Scuze. E fascinant. Henry urmă: „Inițial, căpitanului Dean propunerea îi păru «cumplită și șocantă». Apoi, în timp ce stăteau aplecați asupra cadavrului tâmplarului, se înfiripă o discuție. «După îndelungată chibzuială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
rigidă. Dumnezeule, poate cei de la hotel au greșit, iar Calvin Klein încă nu plecase. Va trebui să cobor în hol. M-am întors și am văzut că vine cineva. Când s-a apropiat, am văzut că are în mână o tavă de argint. Ceaiul meu! Slavă Domnului! — Camera 607? mă întrebă. —Mda. Dar nu pot să intru. Poți să-mi deschizi, te rog? —Desigur. Și-a scos propria cheie, a trecut-o prin fantă și a apăsat pe clanță. Nici o mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
trecut-o prin fantă și a apăsat pe clanță. Nici o mișcare. S-a încruntat, și mi-a spus: — Îmi pare rău. Nu pot s-o deschid. Trebuie să chem pe cineva de la pază. Mă întorc în cinci minute. A lăsat tava pe o măsuță de pe hol și a plecat. M-am uitat la ceas. Ora două. Obosită și slăbită, m-am prăbușit pe podea. Mi-am turnat o ceașcă de ceai ca să-mi omor timpul. Am luat o înghițitură. Grețos! Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
fii singură cu o ceașcă de ceai rece, într-o liniște de mormânt, pe un coridor de hotel. Unde erau băieții de la pază? Va trebui să cobor la parter, să dau singură de urma lor. Am pus ceașca înapoi pe tavă și m-am ridicat cu greutate. Buf! S-a auzit un zăngănit înfiorător de porțelan spart când tava, cu tot ce era pe ea, s-a izbit de podea. Am auzit un zgomot înăbușit venind din spatele ușii cu numărul 606

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]