KorAP: Find »[drukola/base=taxi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...587 >

14,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

a cedat și, în cădere, mi-a brăzdat adânc fața, iar portiera mi-a smuls două unghii. Dar nu am murit. Șoferul nostru a scăpat fără o zgârietură. Când mișcarea de rotație s-a încheiat în sfârșit, a coborât din taxi și s-a uitat la noi prin gaura care rămăsese în locul ferestrei, apoi s-a dat înapoi și s-a aplecat. Mă întrebam ce face. Se uită la cauciucuri? Apoi, după sunetul pe care îl făcea, mi-am dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
că ar fi fost mai bine să fi murit și eu, pentru că îmi era prea rușine să continui să trăiesc după moartea lui. Aveam întruna fantezii cum că era încă viu. Că undeva, într-un univers paralel, nu murise - că taxiul nu intrase în noi în ziua aceea, că viețile noastre își urmau cursul lin și că ne trăiam netulburați cei patruzeci de ani sau cât ne mai rămăseseră împreună, fără să știm că scăpaserăm ca prin minune, fără a bănui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ca icoana unui sfânt; aripi pe care le pui în spatele canapelei, pentru a arăta ca un înger dacă te așezi unde trebuie sau unele roșii de neon pe care scrie „Alegeți barul“, în caz că îți doreai să locuiești în Williamsburg 2. Taxiul m-a lăsat de cealaltă parte a străzii și, în timp ce așteptam la trecerea de pietoni, am văzut un bărbat pe care-l cunoșteam și l-am salutat mecanic. Apoi mi-am dat seama că nu reușeam să-mi amintesc de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
nu eram în formă, n-am reușit să mă implic îndeajuns încât să negociez ferm condițiile cu dl Lămpi de Fițe și am plecat fără a ne fi pus de acord. Ieșind în stradă, mergeam agale, căutând din priviri un taxi când un tip mi-a înmânat un fluturaș. De obicei, le arunc pe loc în primul coș de gunoi deoarece întotdeauna promovează solduri la produse de firmă pentru a-i atrage pe turiști. Dar ceva m-a făcut să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Spumegam de furie față de Morna și față de mine însămi pentru că fusesem atât de proastă și față de Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi și am mers pe jos tot drumul până la Central Park, ațâțată de o furie oarbă, amară, intrând în alți pietoni (cel puțin în cei scunzi) fără a-mi cere scuze și, în general, făcând New Yorkul de rușine. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ne părea deloc rău că eram departe de ea. Peste marea înspumată. De obicei nu prea rimau, dar erau așa de nostime. Cel puțin pentru noi. Capitolul 6tc " Capitolul 6" În față la Diego, Leon și Dana coborau dintr-un taxi în timp ce eu plăteam un altul. Sincronizare perfectă. Asta obișnuia să se întâmple frecvent când eram cu Aidan și ne întâlneam toți patru. Păreau să aibă o discuție cu șoferul. De obicei aveau. Frumos mai conduci, amice, a zis Dana foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
lacrimile mele au întins cerneala de pe eticheta cu adresa revistei Femme, n-am produs nici o altă pagubă. Când am terminat, era deja miezul nopții. Dar toate cele o sută cincizeci de pachete erau gata să fie trimise dimineață. Șoferul de taxi care m-a dus acasă era bun și diliu. Avea o mustață enormă și păr lung cârlionțat, despre care vorbea încontinuu. Spunea că este ca Samson: puterea lui stătea în podoaba capilară și toate „femeile“ lui încercau să-l convingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
păr lung cârlionțat, despre care vorbea încontinuu. Spunea că este ca Samson: puterea lui stătea în podoaba capilară și toate „femeile“ lui încercau să-l convingă să se tundă pentru că „vor să fiu lipsit de putere“. În clasamentul șoferilor de taxi nebuni, se încadra cu ușurință la șapte-din-zece, poate chiar la șapte și jumătate, și am simțit că fusese trimis anume de Aidan: era târziu în noapte, lucrasem șaisprezece ore în cap și voia să mă înveselească. Capitolul 15tc "Capitolul 15

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Ceea ce e ca și cum ai spune că mai degrabă ai trăi în iad.) A înțeles imediat. La fel de încet, mi-a răspuns: — Am înțeles, să trăiți. Deja camera se golise. Singurii oameni care rămăseseră eram noi și agentul. Ceilalți alergau disperați după taxiuri sau goneau pe treptele de la metrou, gata să sară peste aparatele de taxat, sau fugeau - efectiv fugeau - de-a lungul celor 47 de străzi. — Ieși încee-eet, i-am zis lui Aidan. — Recepționat. Agentul ne-a observat pasul leneș. Și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
maiou roz, pantaloni scurți de plasă și balerini brodați cu flori), dar, dat fiind că ținuta mea de serviciu aducea mai mult a ținută de petrecere decât aduceau hainele de petrecere ale altora, am decretat că merge și-așa. În timp ce taxiul înainta prin traficul de vineri seară, mă gândeam: Sunt în drum spre tine. O să fii acolo, vei fi venit direct de la serviciu. O să porți costumul tău albastru și îți vei fi scos cravata și, când vom intra eu și Jacqui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
o undă electrică ar fi străbătut camera. Exista un viorrr, un viorrr de necontestat, între Jacqui și Joey. —Fără scrabble în seara asta, a zis Rachel, dezamorsând atmosfera. Eu am nevoie de somn. Eu și Jacqui am luat amândouă un taxi spre casă. În cele din urmă, a zis: —Hai. Știu că vrei să spui ceva. —Pot să te întreb ceva? Mama zice că i-ai băgat mâna în chiloți lui Joey ca să-ți recuperezi piesa de scrabble... —Tulai Doamne! - Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cineva foarte bine și tocmai v-ați luat rămas-bun foarte afectuos, poate chiar v-ați sărutat, și apoi, pe neașteptate, dai peste el după câteva minute, în stația de autobuz sau de metrou pe aceeași stradă, încercând să chemi un taxi. Nu știu de ce, dar e întotdeauna extrem de stânjenitor și conversația plăcută, relaxată, pe care ați avut-o doar cu câteva minute în urmă s-a risipit cu totul, iar atmosfera e tensionată, încordată. Te uiți la șine și te rogi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pe care ați avut-o doar cu câteva minute în urmă s-a risipit cu totul, iar atmosfera e tensionată, încordată. Te uiți la șine și te rogi, „Vino, metroule, ce mama naibii, vino odată.“ Apoi, când vine metroul sau taxiul sau autobuzul, vă luați rămas-bun din nou și încerci să faci haz de toată treaba, spunând pe un ton vesel, „La revedere, din nou!“, dar nu e nici pe departe la fel de plăcut ca prima dată și te întrebi dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
zece minute. Mi-am impus să număr până la șaizeci, apoi mi-am zis că pot să mă risc. Pe stradă, am aruncat câteva priviri pe furiș de jur-împrejur și nu era nici urmă de el pe nicăieri. Am chemat un taxi și, când am ajuns acasă, mă simțeam destul de bine. Cu asta îmi ocupasem aproape toată duminica. Capitolul 27tc " Capitolul 27" Înainte de a mă duce la birou, am făcut o incursiune la toaletă și am dat peste o persoană aplecată deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
fost de la Jacqui. Sunt îndrăgostită de Joey Ciufutul. —Și Joey Ciufutul ce părere are despre asta? —Joey Ciufutul e îndrăgostit de mine. Mi-ar plăcea să văd cu ochii mei. Putem să ieșim undeva într-o seară? Toate companiile de taxiuri din Manhattan fuseseră luate cu asalt și am ajuns ciuciulete de la metrou până acasă; punga pe care mi-o pusesem pe cap nu mă apărase câtuși de puțin de ploaie. Nu că mi-ar fi păsat, pluteam. M-am învârtit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
facă să cadă „ceva“ în fața mea. OK. Orice ar fi. Nu doar un ghiveci. Dar n-a căzut nimic pe sau lângă mine și îmi era cald și obosisem și în cele din urmă am făcut cu mâna după un taxi. Șoferul, un tânăr indian, vorbea la celular. I-am dat adresa și m-am cufundat în scaun și deodată am auzit: —Ești un bărbat pervers, nerușinat, și o să te pedepsesc. Era șoferul, care vorbea la telefon. M-am ridicat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ai fost așa rău. Da, o să te bat, răule, răule ce ești. O să te bat la fund cu bastonul. La fund cu bastonul. Pentru că ești rău, rău, nerușinat și rău! Oh, Aidan, mi-ai dat un semn. Un șofer de taxi cu nouă-din-zece! Deci nu ești supărat din cauza lui Mitch! —Tare, tare o să te bat. Apleacă-te și eu o să număr loviturile. Trosc, unu! Trosc, doi! Trosc, trei! Trosc, patru! Trosc, cinci! Trosc, ȘASE! Șase a părut să pună capac: s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Cu plăcere, domnule. Vă mai așteptăm. A închis și, chinuită de curiozitate, am întrebat: Care era treaba? Lucrez în industria sexului, a zis, destul de mândru. —Zău? — Da. Bărbații mă plătesc pentru a le vorbi murdar. Dar trebuie să și conduc taxiul. Am o familie mare în Punjab. Le trimit... A fost întrerupt de ciripitul telefonului; s-a uitat la numele celui care suna și a răspuns, puțin plictisit: — Ziua bună, conașule Thomas. Ce ai mai făcut? Ai fost obraznic? Cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Tu rămâi pe poziții. M-am oprit în stradă și mi-am dat seama că nu aveam unde să mă duc decât la lucru. Mă durea în cot de prezentare dar, cum se întâmplă de obicei, am luat imediat un taxi, străzile erau aproape pustii și am prins verde la toate semafoarele. Nu ajunsesem în viața mea așa de repede la serviciu. Am mers agale de la lift la birou, unde avea loc o confruntare între Franklin, Teenie și Lauryn. —...împrăștiata dracului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
A ieșit din dormitor. Nu puteam să mă uit decât la picioarele lui și nu mai sus de genunchi. Când s-a întors eram îmbrăcată. Mi-a întins o ceașcă de cafea și a zis: —Lasă-mă să chem un taxi. —În regulă. Tot nu puteam să-l privesc. Ziua dinainte îmi revenea în minte, cu toată încărcătura ei de oroare. Mi-am amintit cum îmi smulgeam hainele și îi strigam: —Trage-mi-o, trage-mi-o. Ce îți pasă? Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
trebuie să fii implicat emoțional. Doar trage-mi-o! Mă trântisem, goală, pe patul lui și zbierasem: Haide! Voiam să îmi alunge furia, golul, deznădejdea. Voiam să alunge umbra soțului meu mort spre a nu mai simți durerea. —A venit taxiul. Răsărea soarele și totul era cufundat în liniștea zorilor în timp ce parcurgeam drumul spre casă. Deși nu băusem un strop în ziua dinainte, mă simțeam de parcă aș fi avut cea mai cruntă mahmureală din viața mea. Am intrat în apartamentul tăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ne întâlnim? — Unde stai? —La Benjamin. —Du-te direct la hotel. Ne vedem acolo. Deci nu era scris să fie nici Mitch, nici Nicholas, nici Angelo. Era scris să fie Kevin. Ei bine, cine-ar fi zis? Am chemat un taxi și am urcat. —La hotelul Benjamin. Pe strada 50 Est. Apoi am scos iar plicul și am examinat fotografia care fusese făcută cu doar patru zile în urmă. Am încercat să îmi dau seama cum se desfășuraseră lucrurile. Când îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
la o cafea? — Unde ești acum? —Acasă. Pe strada 16, între 3 și 4. M-am uitat pe geam, am reușit să mă concentrez îndeajuns asupra numărului străzii ca să-mi dau seama că eram pe strada 14. — Sunt într-un taxi, la două străzi distanță, am zis. Pot să trec pe la tine? Nu era scris să fie Kevin, era scris să fie Angelo. Capitolul 2tc " Capitolul 2" M-a trezit soneria - fiecare celulă mi-a tresărit așa de tare încât am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Ciufuțica, mănâncă-ți morcovii“, și iarăși ne pufnea râsul. Nu puteam să-mi amintesc ultima dată când râsesem cu atâta poftă și îmi dădea o senzație minunată, de parcă mi se ridicaseră de pe umeri două greutăți de zece kile fiecare. În taxi, în drum spre casă, am spus: — Și dacă Rachel și Luke mă întreabă de rezultatul ecografiei? —Cum adică - oh, vrei să spui că ar putea să-i zică lui Joey? —Îhm. S-a gândit, apoi a zis, aproape exasperată: Bănuiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
prânz mi-a ajuns. Am inventat o scuză, am plecat de la lucru, m-am întors acasă și am început un priveghi, numărând minutele și secundele până la ora exactă la care murise Aidan. Mă întrebam dacă, la momentul impactului cu celălalt taxi, aveam s-o simt din nou: un fel de reluare la nivel psihic. Dar momentul a venit și a trecut și nu s-a întâmplat nimic și asta părea nefiresc. Mă așteptasem la ceva. Fusese prea grav, prea copleșitor, prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]