4,773 matches
-
al copiilor, dreptul la concedii plătite, legea asigurărilor de sănătate). Majoritari în Viena, social-democrații întreprind realizări vaste, făcînd ca acest oraș să fie, cu siguranță, cel mai progresist din Europa interbelică: programe de urbanism, educație etc. Aceste rezultate, precum și prestigiul teoreticienilor austro-marxiști care, încă din ajunul Primului Război mondial au luat locul socialiștilor germani în cadrul Internaționalei, asigură socialismului austriac un loc privilegiat în ISM. UPSAI a existat în mare parte datorită acestuia. Influența sa este încă vizibilă în primul său deceniu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acestora... Punctul slab al analizei întreprinse de ISM constă poate mai întîi în nerecunoașterea speficicității fascismului 25, asemănat la Congresul de la Hamburg cu un simplu fenomen de reacție, rezultat din Primul Război mondial. Otto Bauer, care rămîne totuși unul din teoreticienii cei mai originali ai ISM, evocă în 1923 "tendințele dictatoriale" ale unor țări europene în primul rînd Italia și Ungaria. Cinci ani mai tîrziu, Vandervelde, reprezentînd o sensibilitate politică diferită, situată mai la dreapta în cadrul Internaționalei, reafirmă acest punct de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
expusă de către de Man nu este aceea de a distruge, ci mai degrabă de a "depăși" marxismul ortodox dominant din rîndul POB și ISM. El îl definește ca pe un determinism economic, criticînd credința sa în ineluctabilitatea Revoluției, ceea ce pentru teoreticianul belgian nu reprezintă decît o viziune prea optimistă a lucrurilor. După cum se vede, punctul de plecare este identic cu cel al lui Bernstein de acum trei decenii; este vorba despre o punere în discuție analogă discursului marxist, raționalist și pozitivist
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
psihologice subiective care o fac să adere la socialism: acest demers nu are nimic inevitabil, nu se bazează pe nici o certitudine, pe nici un determinism economic sau de altă natură, contrar a ceea ce pretinde, după părerea lui de Man, marxismul tradițional. Teoreticianul belgian îi reproșează acestuia economismul, schematismul generator al unui optimism mesianic care nu corespunde absolut deloc cu realitatea; asemenea fundamente lasă complet suspendată problema factorilor de mobilizare a maselor la socialism. Consecințele Primului Război mondial, forța naționalismului pe care acesta
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
n. tr.) * Fabian Society, mișcare socială din Marea Britanie care, prin educarea maselor, eliberarea femeii etc., intenționa să reformeze profund societatea modernă; printre membrii săi se număra G. B. Shaw și H. G. Wells. (n. tr.) ** Louis Auguste Blanqui, om politic și teoretician socialist francez. (n. tr.) * Parti ouvrier belge (POB) * Parti socialiste ouvrier révolutionnaire (PSOR) ** Parti ouvrier français (POF) * Risorgimento (în ital. resurecție): mișcare naționalistă, ideologică și politică care duce la formarea unității naționale italiene, 1859-1870. (n. tr.) * Organisation des Retraites ouvrières
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
unei societăți și mai ales regimul juridic al părților de interes, acțiunilor, părților sociale dobândite drept contraprestație a acestui aport au constituit subiect de controversă doctrinară și izvor al unei practici judecătorești neunitare. Situația dificilă în care s-au aflat teoreticienii și practicienii dreptului s-a datorat în mare măsură faptului că, anterior datei de 1 octombrie 2011, în legislația română nu exista nici o prevedere care să vizeze această problematică. Receptiv la dificultățile semnalate actualul legiuitor și-a propus ca prin
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
Byron, Sf. Augustin, Garibaldi și mulți alții. Acestor biografii, ce se bazează pe criteriul adevărului documentat, li se adaugă scrieri precum cele ale unui André Maurrois, bun specialist în literatura engleză ("Ariel ou la vie de Shelley") și nu numai, teoretician al "vieți romanțate", (a se vedea și "René ou la vie de Chateaubriand"). În Germania genul a fost ilustrat de Stefan Zweig, Emil Ludwig sau Thomas Mann. La rândul său, Romain Rolland oferă o "Vie de Michel-Ange". Biografia, iluminată de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Nicolae Balotă Urmuz sau estetica vidului Profesorul Nicolae Balotă (n. 1925, Cluj) ar fi trebuit să fie cel puțin președintele Academiei Române. Încoronare ce i s-ar fi cuvenit cu prisosință, nu numai pențru prodigioasa operă de eseist, critic, istoric și teoretician literar, ci și (dar mai ales) pentru extraordinara pildă de moralitate a vieții. Tânărul doctor în literatură universală și comparată este smuls în 1948 cu brutalitate de la catedra Universității din Clujul său natal și întemnițat sub acuzația a de deținere
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fie, / În prezent le-avem pe toate", pare a ne demonstra eseistul, recitindu-l pe Urmuz sub hiperspecializata sa lentilă comparatistă. Maria-Ana Tupan Literatura română, între Râm, Bizanț și diferențialele divine Maria-Ana Tupan (n. 1949, jud Buzău) este istoric și teoretician literar, profesor de istoria literaturii engleze la Facultatea de limbi și literaturi străine din cadrul Universității București. A fost bursier Fulbright (1994 - 1995). A tradus din literatura americană și britanică. Iată câteva titluri semnificative pentru parabola cercetărilor literare ale scriitoarei, distinse
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
știrea poetului, echivalentă cu un prohod "ce-l va dizloca definitiv din sistemul ziaristicii". Volumul va conține ... exact 64 de "poesii" care, prin "aranjarea" lor după criteriile unei morți anunțate, schimbă "cursul veții lui Eminescu", făcând "din cel mai mare teoretician" un poet desprins de cele lumești, bântuit de fantasma iubirii, a sinuciderii și a unui trecut mitic. Cuvintele faimoase ,, Și mai potoliți-l pe Eminescu" aparțin filogermanului P. P. Carp, care a contribuit la regia izolării poetului de arena politică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
că "agăța femei pe stradă, la Iași", apoi la stabilimentul doctorului Șuțu din București), de chete publice făcute cu sila, de ediția maioresciană ce-l cobora "în infern", totul făcând "imposibilă reintrarea lui Eminescu în presă, ca ziarist angajat, polemist, teoretician". N. Georgescu nu insistă asupra motivelor medicale ce au dus la decesul poetului, ci asupra crizei publice din viața acestuia, ce s-a declanșat la 28 iunie 1883. Eminescu a suferit de boala propriei lumi, implicându-se total, ieșindu-și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
violente și suculente accente antimaghiare". Pătruns doar de o culpabilitate metafizică, fără însă a-și revendica o vină de ordin moral, moralistul de la Rășinari nu pregetă să-și sancționeze frații negativi de la Paris, tip Celan sau Lucien Goldmann (sociologul și teoreticianul literar marxist născut în România). Știind că este informat asupra trecutului său prolegionar, Cioran i s-a împotrivit printr-o "campanie sistematică". Insomniacul, evazionistul, depresivul, fantasmaticul Cioran, minat de infantilismul său funciar, își va disimula bibliografia în limba română prin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
trăsăturile distinctive și limitele obiective ale "romanescului" literar (ceea ce poate părea pleonastic își are motivația în aceea că un "romanesc" al vieții de zi cu zi poate fi invocat oricînd, dar atunci ieșim din convenția și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez, romanescul poate "îmbrăca toate formele ficționale", fiind unul din obiectele majore ale literaturii. Este, de asemenea, unul din "arhetipurile modalizării ficționale", ceea ce înseamnă că însăși invenția literară s-a identificat, cîndva, cu maniera "romanescului". Iată cîteva din particularitățile trecute
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Scriitorul edifică un parcurs al unui personaj pe cale de inițiere. Tot ce e neautentic în ființa lui va înfrunta dureros proba de foc a experienței și a întîlnirii cu moartea. În situații obișnuite, poate că Bologa ar fi fost un "teoretician" redutabil, mizînd inflexibil pe principii demne de stimă. Roman "ideologic" în accepția dată de Philippe Hamon, Pădurea spînzuraților oferă un spațiu extins tocmai acestui discurs cu care personajul se "prezintă" lumii și care îl înfățișează în imaturitatea grea de consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fonograf, invizibile pe pînza cinematografică) caracterizează analiza în discursul romanesc. Proporția în care cele două modalități sînt dispuse în sînul operei este, se înțelege, răspunzătoare pentru tipul de roman născut: de acțiune sau de analiză, masculin sau feminin, după alți teoreticieni, doric sau ionic etc. Concluzia este cunoscută: "Creația e superioară analizei. Artă literară fără analiză poate să existe. Fără creație, nu." Ibrăileanu e cîștigat de romancierul care, creator și nu eseist (fiindcă "romanul actual este mai mult eseu decît operă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
micul romantism (Delavrancea, Brătescu-Voinești, Coșbuc). G. Călinescu scoate notele caracteristice din analiza scriitorilor, insistă asupra mișcărilor literare: semănătorismul, poporanismul, simbolismul. Epoca 1920-1940 (perioada interbelică) este strălucit reprezentată de romancierii și nuveliștii: Rebreanu, H.P. Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Ionel Teodoreanu, teoreticienii modernismului (E. Lovinescu), poeții și prozatorii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir. Urmează intimiștii (Bucuța, Perpessicius), tradiționaliștii (Pillat, Fundoianu, Voronca), ortodoxiștii (Crainic, Voiculescu, Blaga), avangarda cu dadaiștii, suprarealiștii, ermeticii (Tzara, Urmuz, Ion Barbu, Vinea, Matei Caragiale). În ultimele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
reprezintă o nouă viziune asupra universului uman, asupra dramei intelectualului, o viziune de tip autenticist și un apel la tehnicile de analiză psihologică. În romanele sale încearcă o sincronizare a literaturii noastre cu literatura occidentală. A fost și un serios teoretician al teatrului, încercând o descriere istorică și o definire a specificității reprezentației dramatice. Susținea "regia autentică" și "regia sintetică" o integrare a tuturor elementelor reprezentației într-o viziune echilibrată. ELEMENTE DE ESTETICĂ A ROMANULUI Camil Petrescu aspira către autenticitate, "momente
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Paleologu, Al., Alchimia existenței, Editura Cartea Românească, București, 1983; Paleologu, Al., Spiritul și litera, Editura Eminescu, București, 1970; Papu, E., Din clasicii noștri, Editura Eminescu, București, 1977; Petrescu, Aurel, Opera lui Camil Petrescu, E.D.P., București, 1972; Piru Al., Camil Petrescu, teoretician literar, în Viața românească, nr. 4, 1967; Popa, Marian, Camil Petrescu, Editura Albatros, București, 1972; Streinu, Vl., Pagini de critică literară, vol. I, E.P.L., București, 1968; Ungureanu, C., Contextul operei, Editura Cartea Românească, București. 1978; Zaciu, M., Glose, Editura Dacia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Popovici, V., Marin Preda timpul dialogului, Editura Cartea Românească, București, 1983. Protopopescu, Al., Volumul și esența, Editura Eminescu, București, 1972. Piru, Al., Liviu Rebreanu, Editura tineretului, București, 1965. Piru, Al., C. Negruzzi, Editura tineretului, București, 1966. Piru, Al., Camil Petrescu, teoretician literar, în Viața românească, nr. 4, 1967 Piru, Al., G. Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1971. Piru, Al., Varia (vol. I, II), Editura Eminescu, București, 1972-1973. Piru, Al., Analize și sinteze critice, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1973. Piru, Al., Istoria literaturii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi liber-cugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili.“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 343) Totuși, afirmarea scriitorului în plan literar reprezintă o sursă de necazuri. Inteligența lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
rând și de un ambițios fără scrupule, care se folosește de gazetărie ca de un instrument de șantaj. Deși nu are încă un caracter bine definit, ca Nae Cațavencu, Rică este în plină formație. Entuziasmul pe care îl etalează ca teoretician politic încă de pe băncile facultății promite mai mult decât și-a imaginat însuși Caragiale. În studiul despre Numele proprii în opera comică a lui Caragiale, G. Ibrăileanu observă cu finețe puterea de sugestie a onomasticii caragialiene, relația dintre nume și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mai umbla cu mofturi. Venturiano își regăsește dezinvoltura despre care vorbește Ibrăileanu în studiul său. Până la lămurirea confuziei, Rică îl numește pe Dumitrache mitocanul de cumnatu-tău. Disprețul, în acest caz, este de ordin intelectual și monden. Rică, poet, student, publicist, teoretician politic și, numai de nevoie, arhivar, desconsideră un simplu negustor, fără nici un orizont cultural și fără maniere. Rică este de fapt un semidoct, un incoerent, un exaltat nesincer, care a văzut poate în Zița o văduvă cu dare de mână
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lumi fundamentale. Ultimele replici din Conu Leonida fac parte din finalurile de efect pe care Caragiale le-a preferat și căutat. Când coana Efimița sancționează ironic absurditatea fabricantului de ficțiune care este consortul ei, Leonida se demonstrează încă o dată un teoretician perfect, reușind să iasă din acest impas în care l-ar fi înfundat consoarta și, odată cu el, cea de-a doua comedie a lui Caragiale: „Ei, vezi? Tot vorba mea, domnule! Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
necesară. Consiliul ecleziastic s-a adaptat și el foarte repede, mai ales că iertarea și clemența sunt atribute esențiale ale justiției creștine. Spre deosebire de sistemul de încarcerare francez, descris de M. Foucault, cel românesc nu are în spate o ideologie, nici teoreticieni, dar starea închisorilor este practic aceeași. Lipsa fondurilor necesare întreținerii sau construirii altora reprezintă justificarea principală a puterii. Pedeapsa-dezonoare Pedepsele sunt percepute de unii bărbați ca dezonorante. Expunerea în piața publică cu strigarea faptei săvârșite atrage disprețul comunității masculine. Acest
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
eboșa imperfecta a acestuia), prelungit într-un și mai periculos joc cu alteritatea reprezentată de Ordeanu, și-a cerut tributul. Firește că această istorie în fond previzibilă articulata pe tiparul glisării între real și oniric nu a stârnit decât interesul teoreticienilor genului fantastic românesc. În special Sergiu Pavel Dan îi acordă câteva paragrafe mai mult decat binevoitoare, în care observa atuurile acestui text tocmai prin raportare la specificitatea genului: "Înregistrăm astfel, odată mai mult, interesul lui Cezar Petrescu pentru pânzele freatice
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]