8,991 matches
-
de Milescu s-ar datora lui Dosoftei, viitorul mitropolit al Moldovei (identificat ca autorul manuscrisului 45), căruia i-ar fi revenit o asemenea însărcinare încă înainte de 1671, în perioada episcopatului la Roman, și al cărui aport la desăvârșirea traducerii Vechiului Testament poate fi considerat ca apreciabil. S-a demonstrat că, ulterior, alcătuitorii ediției de la 1688, cărora nu li se poate atribui o nouă traducere integrală a Bibliei, au renunțat, în parte, la comparativismul erudit al predecesorilor și s-au îndreptat, contrar
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
cea dintâi scriere filosofică publicată în limba română, precedând cu un deceniu Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul (1698) al lui Dimitrie Cantemir. În același timp, actul însuși al editării Bibliei de la București, alăturând Vechiului Testament (tradus de Milescu și revăzut, cum s-a presupus, de Dosoftei) Noul Testament, tipărit în 1648 la Alba Iulia, apare îndoit motivat, la data respectivă, de temeiuri religioase, cât și de rațiuni politice. Înfăptuită sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, ediția de la
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
în numele domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir va adnota de asemenea în marginea unui exemplar din ediția din 1688, moștenită de la părintele său, domnitorul Constantin Cantemir. Ediții: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București, 1688; Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I. C. Chițimia, București, 1988; Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, I-V, Iași, 1988-1997, XI, Iași, 2003; Biblia 1688, I-II, îngr. Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Iași, 2001-2002. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. relig., 207-208; N. Iorga, În legătură cu „Biblia
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
mănăstirii Studion, centrul teologic al capitalei. Bogată va fi b. mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai, care la data redescoperirii de către cercetători încă avea peste 3 000 de manuscrise, printre ele aflându-se și cea mai veche versiune a Noului Testament. În sfârșit, sunt de amintit b. mănăstirești de la Athos, care au acumulat de-a lungul a 900 de ani scrieri și documente de mare preț. Dar pe la finele secolului al XII-lea un suflu nou răzbate în Europa de Apus
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
limbajul liric uneori violent, parcă îngroșat, căutând, în aceeași cheie nonconformistă, grotescul. Poemele erotice, animate unele de un elan studiat, reunesc gestul agresiv și delicatețea, spontaneitatea elementară și ironia, în madrigale de o disimulată solemnitate. Al doilea volum, și ultimul, Testament provizoriu (1974), e o confirmare a autenticității unui talent, ceea ce îl îndreptățește pe Al. Piru să-l ia în considerare într-o lucrare de sinteză. SCRIERI: Scara de apă, București, 1969; Testament provizoriu, București, 1974. Repere bibliografice: Dumitru Micu, George
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
o disimulată solemnitate. Al doilea volum, și ultimul, Testament provizoriu (1974), e o confirmare a autenticității unui talent, ceea ce îl îndreptățește pe Al. Piru să-l ia în considerare într-o lucrare de sinteză. SCRIERI: Scara de apă, București, 1969; Testament provizoriu, București, 1974. Repere bibliografice: Dumitru Micu, George Boitor, „Scara de apă”, RL, 1969, 40; Gheorghe Grigurcu, George Boitor, „Scara de apă”, F, 1969, 12; Dana Dumitriu, Două plachete de versuri, RL, 1975, 27; Anatol Ghermanschi, George Boitor, „Testament provizoriu
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
1969; Testament provizoriu, București, 1974. Repere bibliografice: Dumitru Micu, George Boitor, „Scara de apă”, RL, 1969, 40; Gheorghe Grigurcu, George Boitor, „Scara de apă”, F, 1969, 12; Dana Dumitriu, Două plachete de versuri, RL, 1975, 27; Anatol Ghermanschi, George Boitor, „Testament provizoriu”, AST, 1975, 1; Dumitru Mureșan, George Boitor, „Testament provizoriu”, VTRA, 1975, 4; Piru, Poezia, II, 336-339; Dicț. scriit. rom., I, 314-315; Mihai Olos, George Boitor, RL, 1998, 51-52; Ștefan Haiduc, George Boitor, un menestrel decapitat, Negrești-Oaș, 2000. C.H.
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
George Boitor, „Scara de apă”, RL, 1969, 40; Gheorghe Grigurcu, George Boitor, „Scara de apă”, F, 1969, 12; Dana Dumitriu, Două plachete de versuri, RL, 1975, 27; Anatol Ghermanschi, George Boitor, „Testament provizoriu”, AST, 1975, 1; Dumitru Mureșan, George Boitor, „Testament provizoriu”, VTRA, 1975, 4; Piru, Poezia, II, 336-339; Dicț. scriit. rom., I, 314-315; Mihai Olos, George Boitor, RL, 1998, 51-52; Ștefan Haiduc, George Boitor, un menestrel decapitat, Negrești-Oaș, 2000. C.H.
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
din Rugăciunea lui Mânase“. <footnote Mark U. Edwards, Jr Luther`s Last Battles, Politics and Polemics 1531-46, Cornell University Press, Londra, 1983. footnote> Cel care a reușit în încercarea să de a publica prima colecție de texte apocrife ale Vechiului Testament, a fost Johann Albert Fabricius. Culegerea conținea texte grecești și latine, fiind editata între anii 1722-1723. Fabricius, preluând termenul de „pseudoepigrafe" din limbajul scriitorilor ecleziastici, la introdus și în colecția să. Dorim să menționam, ca la acea dată nu fuseseră
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
footnote A. M. Ceriani, Apocalypsis Baruch, olim de graeco în syriacum, et nunc de syriaco în latinum translata în Monumenta sacra et profana Mediolani, 1866 footnote>. În 1904 Edgar Hennecke publică prima traducere în limba germană a scrierilor apocrife ale Noului Testament, cu titlul Neutestamentaliche Apokryphen indeutcher Uebersetzung și, în același an, apare lucrarea Handbuch zu den Neutestamentlichen Apokryphen. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, când au fost descoperite manuscrisele de la Qumran, ia naștere un curent științific al studierii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Cu toate că de-a lungul timpului au fost numite fie „apocrife", „pseudo epigrafe", „literatura extra canonica" sau „literatura inter-testamentară" și chiar dacă Biserică nu le-a acceptat în întregime, toate aceste scrieri ne oferă informații prețioase asupra perioadei între încheierea povestirilor Vechiului Testament și apariția Noului Testament. După aceasta sumara prezentare a evoluției studiului literaturii apocrife de-a lungul secolelor, nu putem să nu remarcam aplecarea cercetătorilor mai mult asupra lucrărilor apocrife cu un conținut religios și mult mai puțin asupra celor care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
timpului au fost numite fie „apocrife", „pseudo epigrafe", „literatura extra canonica" sau „literatura inter-testamentară" și chiar dacă Biserică nu le-a acceptat în întregime, toate aceste scrieri ne oferă informații prețioase asupra perioadei între încheierea povestirilor Vechiului Testament și apariția Noului Testament. După aceasta sumara prezentare a evoluției studiului literaturii apocrife de-a lungul secolelor, nu putem să nu remarcam aplecarea cercetătorilor mai mult asupra lucrărilor apocrife cu un conținut religios și mult mai puțin asupra celor care tratează problemele politice, relațiile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ani și-a făcut prima apariție publică în Parlament. Așezat pe mai multe perne puse una peste alta - avea numai patru ani nu putea ajunge până la tăblia mesei- a solicitat o întrevedere cu avocații Parlamentului parizian, pentru a cere modificarea testamentului tatălui său. Cu o privire speriată și nesigură, privind țintă la regina mama, a reușit să recite o frază repetată de zeci de ori înainte:"Domnilor, am venit să vă văd pentru a-mi exprimă afecțiunea și bunăvoință pentru Parlamentul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s-a ținut de cuvînt și și-a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și-a aplicat-o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s-a văzut nevoit să-i pună el punctul. Testamentul Pentru Marianne Véron și Herbert Lottman Pentru Laura și Thierry de Montalembert Pentru Jean-Christophe „(...) cu o plăcere copilărească și cu o profundă emoție, neputându-i pomeni pe atâția alții care au însemnat la fel de mult și prin care a dăinuit Franța
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m-a anunțat la telefon, pe un ton aproape jovial: - Știți, mi s-a dat un pachețel pentru dumneavoastră. Este din partea... nu știu cine era, în sfârșit, ruda dumneavoastră a decedat... În Rusia. Erați probabil deja la curent. Da, v-a transmis testamentul dumneavoastră, hi, hi... Voise să spună, glumind, „moștenirea dumneavoastră”. Din greșeală, printr-o „scăpare verbală” pe care o constatam adesea la „rușii noi”, cărora engleza le devenea principala limbă folosită, a vorbit despre „testament”. L-am așteptat îndelung în holul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la curent. Da, v-a transmis testamentul dumneavoastră, hi, hi... Voise să spună, glumind, „moștenirea dumneavoastră”. Din greșeală, printr-o „scăpare verbală” pe care o constatam adesea la „rușii noi”, cărora engleza le devenea principala limbă folosită, a vorbit despre „testament”. L-am așteptat îndelung în holul unuia dintre cele mai bune hoteluri pariziene. Vidul înghețat al oglinzilor, de ambele părți ale fotoliilor, corespundea perfect neantului care îmi împânzea privirea, gândirea. Necunoscutul a ieșit din ascensor poftind-o înainte pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Antim. Turburare și fierbere. Candidatura. Arbore *** fala * în *** dreptate. Eu sânt stăpân aci, nu voi! Eu sânt cânele păzitor. Iată un bătrân, un mort de metropolit. Antim - un spectru. Sânt viu, fraților. Dar nu mai *** ca nerozii *** pe băț. Citește testamentul. Toți se prosternează la pământ. Deodată se deschide sala. Intră un băiat îmbrăcat țărănește. Primește coroana... Marie... (se zice că Maria * a murit. - Ostaticii - Un ostatic recunoaște pe Maria) Tu ești, chiar tu... (cade Cortina) ACTUL AL PATRULEA PERSONAJE DIN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
soare de argint; Era o stea regală, un înger drag, plăpând, Cu sufletul în ceriuri, cu corpul pe pământ. Și-am cunoscut atuncea că steaua cea de fală E steaua României, iubită și regală. Prezentul ține-n ochii-mi un testament deschis; Eu văd ce el într-însul cu grai de foc a scris, Eu văd că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genezei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină, Ca să domnească lumea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tronului și urmaș pe fiul său, de nouă ani numai, Ioan, dar magnații împărăției nu puseră epitropi și purtători trebilor împărăției pe cei doi bărbați, George Muzalos și Arsenie patriarhul, pe care-i însemnase împăratul cu limbă de moarte prin testament, ci rânduiră în locul acestora numai pe Mihail Paleolog, care covârșea pe ceilalți prin înalta sa nobilitate și prin simțul său de om de stat. Acest bărbat ambițios trecu cu vederea după patru luni deja pe epitropisitul său, singur în drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mezilor - Vera (Strabon, Geografia, XI, 13, 3) și ung. varos = „oraș, cetate”. 13. Mircea Eliade, Patterns in Comparative Religion, New American Library, New York, 1974. 14. Louis Réau, Iconographie de l’art chrétien, tom II (Iconographie de la Bible), vol. 1 (Ancien Testament), Paris, 1956, p. 109. 15. Tot Sf. Augustin a susținut că dimensiunile arcei lui Noe (300/50/30 de coți ; cf. Geneza, VI, 15) respectă aceleași proporții ca și cele ale corpului uman : lungimea este de șase ori lățimea și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pp. 25-69 și, respectiv, pp. 70-100. 29. Al.I Amzulescu, Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, Editura Academiei, București, 1981. 30. Oskar Dähnhardt, Natursagen. Eine Sammlung naturdeutender Sagen, Märchen, Fabeln und Legenden, vol. I (Sagen zum Alten Testament), Leipzig și Berlin, 1907. 31. Anca Pop-Bratu, Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice, Editura Meridiane, București, 1982, pp. 58, 69, figura XXII. 32. Victor Brătulescu, „Biserici din lemn din Maramureș”, în Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, an 34, 1941
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legilor fizicii. 80. Și în unele legende populare ale potopului, timpul destinat construirii arcei este exagerat de mare : 9 ani (23, p. 20) sau 99 de ani (3, p. 125). 81. Émile Turdeanu, Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, E.J. Brill, Leiden, 1981. 82. Să mai amintesc două legende care par a fi înrudite cu cele comentate mai sus. Eroul grec Erysichthon, printr-un act nelegiuit, a tăiat (nu ni se spune în ce scop) un stejar sfânt, consacrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sa fluierul (buciumul) sau gluga (sarica) să fie atârnate într-un paltin (45 ; 46), sau crucea să-i fie „de păltinaș” (45, p. 706). Să mai amintesc faptul că unica motivație a acestor dezide- rate - în fond mesajul mito-poetic al „testamentului” - este în mod explicit formulată : ciobanul vrea să rămână „viu”, în mijlocul naturii înconjurătoare. Dorințele ciobanului, lăsate cu limbă de moarte, de a-și vedea și auzi în continuare animalele („oi ca să-mi privesc/ dor să-mi potolesc”, „în dosul stânii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
45, p. 796), precum și de a fi privit și auzit de acestea („Cân din fluier oi sufla/ Toate uăile-or cânta” ; cf. 47, p. 117) nu trebuie înțelese cu mentalitatea omului modern, ca fiind simple imagini poetice. Pentru mentalitatea omului arhaic, testamentul ciobanului exprimă dorința și relevă credința acestuia într-o postexistență efectivă. Revenind, am să trec în revistă aspectele care decurg din felul în care ciobanul cere să fie înmormântat : învelirea trupului cu gluga (bundița, șuba, guba, sumanul), expunerea deasupra pămân-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
episodului în discuție. Înainte de a mă interesa originea motivului, mă interesează semnificația sa. Motivul „blestemarea/binecuvântarea unor copaci” este vechi și răspândit în mito-folclorul european și asiatic (14, II, p. 40). El se regăsește, de exemplu, și în textul Noului Testament, unde Isus blestemă smochinul care nu i-a astâmpărat foamea (Marcu, XI, 12-21). Oskar Dähnhardt a tratat pe larg motivul, relevându-l în zeci de ipostaze în folclorul mitic și în textele religioase ale Eurasiei, din vestul Europei până în estul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]