5,613 matches
-
că zeița Maya îmi joacă feste sub înfățișare feminină, că realul e aici, la un buton distanță de pupitrul pe care scriu, că imaginea captată de CCD-ul aparatului foto exprimă mai mult decât arată pixelii saturați, că pe hârtia tipărită cerneala e neagră și... Da, desigur, e trecătoare, se șterge cu o gumă specială, se mânjește la contactul cu apa, se ia pe buricele degetelor când întorci pagina, chiar și o foaie de lux păstrează amprenta, mai ales dacă e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
textului scris și va fi apropiat de definițiile empirice care se găseau în 1882 la Littré: "Reuniune a mai multor foi servind drept suport unui text manuscris sau tipărit"; în 1931, în Art du livre de Malo-Renault: "reunire de caiete tipărite, cusute împreună și așezate sub aceeași copertă"; în 1962, în Grand Larousse encyclopédique: "Ansamblu de foi tipărite și reunite într-un volum broșat sau legat". Aceste definiții sînt prea actuale și prea limitate; cartea a cunoscut și alte forme decît
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a mai multor foi servind drept suport unui text manuscris sau tipărit"; în 1931, în Art du livre de Malo-Renault: "reunire de caiete tipărite, cusute împreună și așezate sub aceeași copertă"; în 1962, în Grand Larousse encyclopédique: "Ansamblu de foi tipărite și reunite într-un volum broșat sau legat". Aceste definiții sînt prea actuale și prea limitate; cartea a cunoscut și alte forme decît codex-ul, iar descoperirea lui Gutenberg nu este decît o etapă în lunga ei istorie. Pentru a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
trebuie să recurgem la trei noțiuni a căror îmbinare este necesară: suportul scrierii, difuzarea și păstrarea textului, ușurința în mînuire. Cartea este mai întîi suportul scrierii; astfel, tăblițele de argilă sumeriene, papirusurile egiptene, sulurile Romei antice, manuscrisele medievale, textele noastre tipărite și microfilmele pot fi considerate cărți în ciuda marii varietăți de suporturi și forme. Ideea de carte este asociată și celei de editare, adică voinței de difuzare a unui text și dorinței de păstrare a acestuia; astfel, cartea se distinge de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
textelor în serie; se păstrează imagini din secolele al VIII-lea și al IX-lea imprimate astfel. Cel mai vechi text cunoscut ar fi cele șapte file din Kai Yüan Tsa Bao (între anii 713 și 742), iar prima carte tipărită păstrată integral este Soutra de Diamant (868 sau puțin după aceea), sul format din mai multe foi xilografiate, lipite una de cealaltă. Dezvoltarea acestui procedeu a permis celei mai mari părți a literaturii existente să fie reprodusă în cursul secolului
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Apocalipsa, Ars moriendi (Arta de a muri cum se cuvine), Biblia pauperum (Biblia săracilor) și Speculum humanae salvationis (Oglinda salvării umane). Cele mai vechi cărțulii xilografice pot fi anterioare anului 1450, iar cele mai recente sînt contemporane cu primele cărți tipărite și combină cele două tehnici. Textul, gravat mai întîi pe același lemn cu imaginea, este apoi gravat în blocuri diferite, astfel încît s-a ajuns la cărțulii xilografice care nu aveau decît text, așa cum sînt micile tratate ale gramaticianului latin
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
nu aveau decît text, așa cum sînt micile tratate ale gramaticianului latin Donatus. Dezvoltarea tipografiei a dus la dispariția acestor mici cărți, dar cariera xilografiei nu s-a oprit aici, deoarece gravarea pe lemn a servit multă vreme la ilustrarea cărții tipărite. II. Nașterea tipografiei Xilografia a marcat un progres sigur, dar cerea o muncă îndelungată și delicată, iar utilizarea ei era lipsită de flexibilitate. Textele trebuiau gravate pagină cu pagină, iar caracterele unul cîte unul; clișeele se uzau repede și nu
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cu caracterele sale de metal, în mod riguros identice, deoarece orice diferență, oricît de mică, ar fi împiedicat succesul întreprinderii. Fără îndoială că punerea la punct a acestui procedeu i-a luat mult timp și energie lui Gutenberg; cîteva probe tipărite, cu rînduri neregulate și cu caractere șchioape, permit urmărirea etapelor pe care le-a parcurs. Procedeul constă în gravarea pe o patriță de metal foarte dur a fiecărui semn tipografic, după care se pune în relief această patriță într-o
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a intra în discuțiile specialiștilor, care îi iau sau îi restituie în mod periodic tipărirea anumitor lucrări, modificînd datele admise, semnalăm numai că aceste atribuiri oscilează de la probabil la îndoielnic. Cea care a fost considerată în mod tradițional prima carte tipărită este o Biblie numită cu 42 de rînduri (pe pagină), pentru a o distinge de alte biblii de la începuturile tiparului. Dintre acestea au mai rămas 49 de exemplare și mai multe fragmente (ceea ce reprezintă un procentaj mare de conservare pentru
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
care au permis punerea la punct a tipografiei. De altfel, Gutenberg nu încerca să fabrice și să multiplice xilografii, în care imaginea era dominantă, ci manuscrise care curpindeau în primul rînd text, așa cum o dovedește alegerea și prezentarea primelor lucrări tipărite. În măsura în care orice text literar (în sens larg) aspiră, în esență, la o comunicare și o difuzare dintre cele mai ample posibile, puteau spune că inventarea tiparului a adus cărții o împlinire și o desăvîrșire. Dar nu trebuie confundate cauzele și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
avansată din punct de vedere intelectual, Italia. Ori tiparul s-a născut într-un oraș de pe Rin cu numai 3 000 de locuitori, care nu era deloc un centru intelectual, într-un mediu încă medieval, așa cum o dovedesc primele texte tipărite. Nu izvorăște dintr-un impuls intelectual, ci dintr-o stare avansată a unei tehnici, cea a metalului. Dezvoltarea ulterioară a tiparului nu trebuie să ne facă să uităm condițiile originii sale. Gutenberg nu se gîndea decît să descopere un procedeu
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tipografi parizieni au trebuit să părăsească Sorbona după trei ani și să se instaleze pe strada Saint-Jacques, unde au publicat, cu caractere gotice, cărți pentru un public mai larg. De fapt, principalele centre de producție și de difuzare a cărții tipărite au fost mai întîi marile piețe comerciale: Strasbourg, Veneția, Florența, Lyon, Anvers, Rouen, Frankfurt, iar în aceeași calitate trebuie să li se alăture Paris, Köln, Basel și Leipzig, și nu din cauza universităților. Aceste mari orașe negustorești ofereau tipografiei trei condiții
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de modelul său inițial și, după o evoluție de aproape un secol, a ajuns în jurul anilor 1530-1550 la forma de prezentare pe care o cunoaștem și astăzi, cu excepția cîtorva detalii. Se cuvine să insistăm asupra acestui prim secol al cărții tipărite. Se obișnuiește ca primele cărți tipărite, pînă în 1500 inclusiv, să fie numite incunabule (din latină, incunabula: leagăn). Cu toate că această separare este comodă, ea nu e mai puțin artificială: cărțile secolului al XV-lea au deja un aspect foarte modern
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o evoluție de aproape un secol, a ajuns în jurul anilor 1530-1550 la forma de prezentare pe care o cunoaștem și astăzi, cu excepția cîtorva detalii. Se cuvine să insistăm asupra acestui prim secol al cărții tipărite. Se obișnuiește ca primele cărți tipărite, pînă în 1500 inclusiv, să fie numite incunabule (din latină, incunabula: leagăn). Cu toate că această separare este comodă, ea nu e mai puțin artificială: cărțile secolului al XV-lea au deja un aspect foarte modern, în timp ce cu mult înaintea secolului al
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în limba populară (edițiile Mansion la Bruges, Vérard la Paris). Caracterele romane reînviau minuscula carolingiană; ele au fost actualizate de umaniștii care redescoperiseră clasicii în manuscrise ale epocii lui Carol cel Mare. Au apărut încă din 1465 într-o carte tipărită, în același timp la Subiaco și la Strasbourg. Limitate mai întîi la textele latine clasice și la operele umaniștilor, ele nu au înlocuit caracterele gotice decît în anul 1540, întîlnind o puternică rezistență în lucrările juridice și liturgice. Totuși, în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
munca de compoziție. Astfel, abrevierile și ligaturile au dispărut progresiv din textele tipărite în cursul secolului al XVI-lea. Din aceleași motive, tipografii au introdus simplificări în grafia cuvintelor și au influențat astfel evoluția ortografiei. 2. Textul. Textul primelor lucrări tipărite era foarte dens, ca cel al manuscriselor. Nu era întrerupt decît de cîteva litere ornate și de "picioare de muscă" indicînd paragrafele și se prezenta adesea pe două coloane. Adesea era glosat, textul principal, în caractere groase, fiind complet înconjurat
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de capitole sau de paragrafe. 3. Structura. Forma actuală a cărți este încă cea a codex-ului de la sfîrșitul Antichității. În Evul Mediu, cartea era deja formată din caiete, adică foi de pergament pliate și strînse la un loc. Cartea tipărită a folosit hîrtia în același mod, iar formatul său depindea de numărul de pliuri ale foii de hîrtie fălțuite pentru a crea fiecare caiet. Într-un in folio, foaia este împăturită o dată și fiecare caiet are două file, într-un
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și fiecare caiet are două file, într-un in quarto e pliată de două ori și fiecare caiet are patru file, într-un in octavo, de trei ori și fiecare caiet are opt file etc. Ca și manuscrisele, primele texte tipărite nu erau nici numerotate, nici paginate, ci erau compuse din numeroase foi trase în sute de exemplare; deci trebuiau inventate repere pentru a conduce munca legătorilor; așa s-au născut registrele, signaturile și reclamele. Registrul era o listă a primelor
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
XVI-lea. Începînd din secolul al XV-lea, s-a tipărit și pe marginea superioară a fiecărei pagini, titlul prescurtat al lucrării sau al capitolului în curs; este titlul comun, care se folosește și astăzi. Ca și manuscrisele, primele texte tipărite nu aveau titlu. Ele erau desemnate prin primele cuvinte ale textului, incipit; această absență a "stării civile" face delicată datarea și localizarea multor incunabule. S-a luat repede obiceiul plasării la sfîrșitul volumului a unei formule care indica în cîteva
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
nu se va generaliza decît în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Colophonul a putut atunci să se reducă și adesea să dispară; totuși actuala noastră casetă tipografică este urmașa colophonului. II. Ilustrarea cărții Primele decorări ale cărții tipărite au fost cele ale manuscrisului. La început, tipografii au lăsat în grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
casetă tipografică este urmașa colophonului. II. Ilustrarea cărții Primele decorări ale cărții tipărite au fost cele ale manuscrisului. La început, tipografii au lăsat în grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai interveneau uneori pentru a da strălucire lemnului. 1. Gravura în lemn. De fapt, multe incunabule
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
La început, tipografii au lăsat în grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai interveneau uneori pentru a da strălucire lemnului. 1. Gravura în lemn. De fapt, multe incunabule au scăpat ilustratorilor și au rămas fără decorație; astfel, tipografii au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
gravat. Fiind în relief, acestea se asamblau cu ușurință în formă, alături de caracterele tipografice; astfel, textul și imaginile puteau fi tipărite în același timp. Chiar din 1460, Albert Pfister, tipograf la Bamberg, practica această îmbinare în edițiile sale. Astfel, decorarea tipărită se extinde progresiv la diversele părți ale cărții, care erau înfrumusețate înainte de către ilustratori: litere ornate, ancadramente de pagină, ilustrații la începutul lucrărilor și în părțile cele mai importante, viniete presărînd textul. Introdusă în Germania înainte de descoperiea tiparului, gravura în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ale cărții, care erau înfrumusețate înainte de către ilustratori: litere ornate, ancadramente de pagină, ilustrații la începutul lucrărilor și în părțile cele mai importante, viniete presărînd textul. Introdusă în Germania înainte de descoperiea tiparului, gravura în lemn a pătruns repede în cartea tipărită. Erhard Ratdolt, tipograf la Veneția începînd din 1476, apoi în orașul său natal, Augsbourg, pînă în 1522, a fost un pionier în acest domeniu. Ilustrarea cărții germane a beneficiat atunci de intervenția unor artiști remarcabili, în aceeași măsură pictori și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
specific fabricanților de cărți de joc este evident în Meditationes de Torquemada (Roma, 1473); îl regăsim în cartea lioneză (Abusé en court, Quatre fils Aymon, 1480) ale cărei lucrături în lemn rudimentare nu sînt lipsite de savoare. La Paris, ilustrația tipărită se răspîndește mai tîrziu, poate datorită vitalității pe care o păstrau atelierele ilustratorilor. Lucrările în lemn, mult mai suple și desprinse de influențele străine, au apărut în cărțile tipărite de Jean Dupré, Guy Marchant (Danse macabre, 1485), Pierre Le Rouge
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]