2,401 matches
-
Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 prevedea unirea cu România a întregului Maramureș, dar diplomații români prezenți la Conferința de Pace de la Paris din 1919 s-au limitat la a susține, cu privire la hotarul de miazănoapte, frontiera pe Tisa (trasată în 1916) și, astfel, partea nordică a Maramureșului a fost atribuită Cehoslovaciei. Ca urmare a sprijinului acordat de armatea română Cehoslovaciei pentru blocarea ofensivei Ungariei bolșevice din anul 1919, înspre Slovacia, pentru o scurtă perioadă de timp, în întreg
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
o scurtă perioadă de timp, în întreg Maramureșul, la înțelegere cu autoritățile tânărului stat cehoslovac, a fost instalată administrația militară și civilă românească. Însă această înțelegere nu a mai fost ratificată și, în 1920, s-a revenit la frontiera de pe Tisa. Partea de nord a Maramureșului (6.873 km pătrați) a fost integrată în Rutenia carpatică din statul Cehoslovacia, teritoriu care, în 1939, a fost ocupat de Ungaria și, în 1944, de Uniunea Sovietică. Din 1991, nordul Maramureșului aparține Ucrainei. Partea
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
până în secolul XVIII cand va începe din nou să crească, ajungând în secolul XX la 350.000 de locuitori, cam 3.000 - 4.000 pentru un sat. Începând din secolul XIII în cnezatele de câmpie cu sol fertil din Valea Tisei se fac colonizări cu maghiari și sași, care vor dezvolta așezări cu caracter urban și cetăți de apărare ca acelea de la Visc (1299) și Hust (1329). Aceste așezări vor rămâne însă destul de izolate și vor avea o prea mică influență
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
stăpânirii Imperiului Habsburgic a urmat o perioadă grea din impozitelor și dărilor apăsătoare, precum și a rechizițiilor făcute de armată în timpul deselor războaie. În acest timp numărul rutenilor crescând, se slavizează și o parte din populația românească, astfel încât unele regiuni din dreapta Tisei ajung majoritar rutene. Populația a crescut mult în această epocă, iar suprafețele de teren s-au împărțit în loturi tot mai mici. În 1848 iobăgia a fost desființată definitiv, numărul mare al eliberaților din iobăgie și al imigranților târzii ducând
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
34.000 de ruteni locuiesc în Maramureșul românesc și 45.000 de români în Maramureșul de Nord, legăturile cu conaționalii fiind acum posibile pentru toți prin podul rutier Sighet-Ocna Slatina (Solotvino) și podurile feroviare de la Valea Vișeului și Cîmpulung la Tisa. Odată cu decăderea industriei miniere după 1989 și a industriilor de prelucrare a minereului și a construcțiilor de mașini care depindeau de aceasta, urmată de reducerea drastică a exploatărilor forestiere, maramureșenii au plecat la muncă în țară, dar și în țări
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
de dominație română, în cadrul „hotarelor invizibile ale Imperiului” (Theodor Mommsen), au determinat asimilarea de către carpi a culturii net superioare romanice, ca urmare a acestui proces carpii însușindu-și limba latină, favorizând unitatea etnico-lingvistică în întreg spațiul dintre Nistru, Dunăre și Tisa. Retragerea aureliană de la nordul Dunării din 275 a favorizat această sinteză. Greco-romanii au numit acești oameni "" sau "Carpiani." Probabil cea mai veche mențiune este sub numele de "Καρπιανοί (Carpiani" în latină) este în "Geographia" de geograful grec din secolul al
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
La fel cum a făcut peste șase decenii Incze Petrás, care era originar din mijlocul acelor comunități de ceangăi și a trăit toată viața între ei."" (Marius Diaconescu, ibid.) În unele dialecte maghiare (cel din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
lungime de . Coasta vestică este mai accidentată ca cea estică, cu numeroase insule, peninsule, capuri și golfuri. Înainte de sosirea primilor coloniști în Irlanda acum 9.000 de ani, teritoriul era acoperit mai ales de păduri de stejar, frasin, ulm, alun, tisă, și alți arbori indigeni. Apariția turbăriilor și defrișarea unor păduri pentru a facilita agricultura sunt considerate a fi principalele cauze ale despăduririi din secolele ce au urmat. Astăzi, circa 12% din suprafața Irlandei este împădurită, dintre care marea majoritate este
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
cele trei Principate locuite de români ca „Țări Românești”. Termenul de „România” în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea. Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia” și „România”, precum și endonimul „rumâni” alături de „români”, forma scrisă cu „u” fiind predominantă. Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor limbi europene
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
zonei montane(brad, molid și larice), la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
era în antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de state și ocupau un teritoriu cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea Neagră (est), Dunăre (sud) și Carpații Păduroși (nord). În anumite părți chiar depășeau aceste hotare: spre est peste Nistru, "înaintând până spre Bug", iar spre vest, "ajunseră până la Dunărea panonică". Grecii le spuneau dacilor geți, iar
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
cristalizarea primelor formațiuni politice în zona Țării Făgărașului și Țării Bârsei. Astfel, la 1003, ducatul lui Kean, care se întindea și asupra acestor teritorii, este cucerit de către regele ungar Ștefan. Ducatul lui Kean (strămoșul lui Salanus) era între Dunăre și Tisa. El trebuie raportat, desigur, la dominația Primului Țarat Bulgar în zonă, dominație care, fără să aibă amploarea susținută de unii istorici, a fost, totuși, o realitate. Se pare totuși că, vreme de două secole, regalitatea maghiară nu și-a putut
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
extensiune în Câmpia Petesburg, până la latitudinea orașului Kiev. Stepa, alcătuită din vegetație ierboasă xerofilă, este specifică Europei de Est, teritoriile situate la nord de Marea Neagră și Marea Caspică și a unor porțiuni restrânse din estul Câmpiei Române, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei și Peninsula Iberică. A fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale și plante tehnice. Silvostepa - o fâșie îngustă, situată între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
litoralul arctic, sunt prezentate solurile de tundră; în partea de mijloc, reprezentând cea mai mare suprafață, sunt prezentate podzolurile și solurile cenușii podzolice, tipice pădurii de conifere; spre sud, în Câmpia Română, Podișul Dobrogei, sudul Europei de est și, insular, în Câmpia Tisei, predomină cernoziomurile, legate de formațiunile de stepă și silvostepă. Acestea sunt cele mai fertile soluri din Europa. În zona stepelor caspice, pe porțiuni restrânse, se formează soluri de semideșert, cu o concentrație mare de săruri. Lanțurile montane înalte prezintă o
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
Crișana) are graniță cu Ungaria. La nord, se învecinează cu Ucraina (regiunile Transcarpatia - care cuprinde partea de nord a Maramureșului istoric - și Ivano-Frankivsk). Platoul cu înălțimi între 305 și 488 de metri este irigat de râurile Mureș, Someș, afluenți ai Tisei, și de râul Olt, afluent al Dunării. Pe teritoriul Transilvaniei propriu-zise se află nouă județe: Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu. Părți din teritoriul Transilvaniei propriu-zise se află în județele Bacău (comuna Ghimeș-Făget), Caraș-Severin (comuna Băuțar
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
podișuri și piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci și terase) restul de 27% din suprafața județului. Principalele unități montane sunt: Munții Rodnei (cei mai înalți), Munții Maramureșului și lanțul vulcanic Igniș-Gutâi-Țibleș. Rețeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vișeu, Iza, Lăpuș și Someș. Vegetația și fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în functie de altitudine, unele avand caracter endemic munților Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniș de cocoșul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoșul de munte, ursul brun, cerbul carpatin și altele. In râurile de munte, Tisa, Vișeu, Ruscova și Vaser, alături de păstrav și lipan trăiește cea mai valoroasa specie de salmonide, lostrița. Datorită acestor bogății naturale, în judetul Maramureș au fost declarate prin Decretul 204/1997 și H.C.J 37/1994, 20 de obiective naturale-rezervații naturale
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
la nord cu județul Suceava. Descoperirile arheologice ne arată că teritoriul județului Harghita a fost locuit încă din paleolitic, trecând apoi la neolitic zona aparținea arealului "culturii liniare", "culturii Boian" și "Precucuteni". În eneolitic pe teritoriul județului pătrund comunitățile "culturilor Tisa, Bodrogkeresztúr" și apoi "culturile amforelor sferice", iar trecerea la epoca bronzului îi aparține "culturii Ciomortan", suprapusă de "cultura Wietenberg". La începutul perioadei târzii a epocii bronzului pe teritoriul județului Harghita pătrund purtătorii "culturii Noua". Prima vârstă a fierului este epoca
Județul Harghita () [Corola-website/Science/296662_a_297991]
-
orientale, ci a urmărit întemeierea unui stat cu structuri omogene din punct de vedere etnic. Amenințarea celtică era cea mai apropiată de leagănul statului dac, considerând că boiii și tauriscii ajunseseră încă de prin secolul al III-lea î.Hr. până la Tisa, extinzându-se tot mai mult peste teritoriile locuite în vechime de geto-daci. Astfel, eliminarea pericolului celtic a fost cel întâi obiectiv vizat de Burebista, iar în acest sens a întreprins o serie de acțiuni ofensive împotriva acestora, în jurul anului 60
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
ungurești din Atelkuzu (Etelköz). Lipsiți de apărare, ungurii și grupuri de populații asociate, printre care și trei triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre în 896 spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre care Germania, Italia, Franța și Spania. În anii 900/901 când triburile ungurești s-au reîntors, nu au mai revenit la
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
au lansat timp de câțiva ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre care Germania, Italia, Franța și Spania. În anii 900/901 când triburile ungurești s-au reîntors, nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au așezat în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea lacului Balaton. Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă. Oștile ungurești, conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) și Lél
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
între cele două tabere. În 1541, sultanul Soliman Magnificul a intervenit direct în problema succesiunii pe tronul Ungariei, i-a arestat pe fruntașii nobilimii la Buda și a impus divizarea Ungariei în patru părți. Transilvania și câteva comitate din estul Tisei, inclusiv cetățile Oradea și Casovia au rămas sub stăpânirea lui Ioan Sigismund II Zapolya. Banatul a fost oferit unui nobil maghiar, Petru Petrovici, centrul și sudul Ungariei transofrmate în pașalâc turcesc, iar restul Ungariei, partea de nord, a rămas sub
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Sebeșul Săsesc, au prestat jurământul de credință față de Ioan II Sigismund Zapolya și reginei Isabela. Habsburgii au pierdut bătălia și teritoriile și cetățile din Ungaria. Ioan II Sigismund Zapolya a devenit regele Ungariei, cuprinzând Transilvania, Oradea și comitatele nordice din Tisa Superioară. Nobilii nu puteau să se supună austriecilor, determinați de reformele administrative tipic germane și au preferat stăpânirea otomană decât să plătească tribut. Între timp, generalul Giovanni Battista Castaldo, comandatul austriac din Transilvania, cunoscând istoria Daciei și cuceririi române, a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
strigoaicelor, dar și pentru a nu se transforma în aceste făpturi. Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi și i se citește rânduiala de către preoți și i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înțeapă cu un cui sau un cuțit, pentru a rămâne legat de sicriu și a nu putea ieși pentru a face răutăți. În anul 2002 în comuna Dobrun din județul Olt s-a întâmplat un caz
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
rutiere, având și aeroport. În privința religiei ortodoxe orașul Arad este reședința scaunului Arhiepiscopal al Aradului. În perioada interbelică a fost reședința județului Arad (interbelic). Municipiul Arad este așezat în extremitatea vestică a României, în nordul Banatului, în șesul întins al Tisei, la 46°11' lat. N și 21°19' long. E, în câmpia aluvionară a Aradului, parte a Câmpiei de Vest. Este primul oraș important din România la intrarea dinspre Europa Centrală, fiind situat pe malul râului Mureș, în apropierea ieșirii
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]