3,641 matches
-
reglementează mișcare satelitului, a înclinat emisfera nordică spre Soare. Atunci când sezoanele se schimbă, este de așteptat ca etanul să înceapă să se condenseze deasupra Polului Sud. Modelele de cercetare care se potrivesc bine cu observațiile efectuate sugerează că norii de pe Titan se grupează la coordonatele preferate și că stratul de nori variază în funcție de distanța de la suprafață pe diferite părți ale satelitului. În regiunile polare (la peste 60 de grade latitudine) apar pe scară largă nori permanenți de etan și mai sus
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
apar nori de metan groși dar sporadici care par să se grupeze în jurul valorii de 40°. Observațiile la sol au evidențiat, de asemenea, variațiile sezoniere ale norilor. Pe parcursul orbitei de 30 de ani a lui Saturn, sistemele de nori de pe Titan par să se manifeste timp de 25 de ani și apoi dispar pentru patru-cinci ani înainte de a renaște din nou. Cassini a detectat și nori albi de mare altitudine de tip Cirrus în atmosfera superioară a lui Titan, probabil formați
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
nori de pe Titan par să se manifeste timp de 25 de ani și apoi dispar pentru patru-cinci ani înainte de a renaște din nou. Cassini a detectat și nori albi de mare altitudine de tip Cirrus în atmosfera superioară a lui Titan, probabil formați tot din metan. Deși nu există dovezi privind existența fulgererelor pe Titan, simulările pe computer sugerează ca norii din troposfera joasă a satelitului se pot acumula în cantități suficiente pentru a genera fulgere la o altitudine de aproximativ
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
dispar pentru patru-cinci ani înainte de a renaște din nou. Cassini a detectat și nori albi de mare altitudine de tip Cirrus în atmosfera superioară a lui Titan, probabil formați tot din metan. Deși nu există dovezi privind existența fulgererelor pe Titan, simulările pe computer sugerează ca norii din troposfera joasă a satelitului se pot acumula în cantități suficiente pentru a genera fulgere la o altitudine de aproximativ 20 km. Suprafața Titanului a fost descrisă ca fiind „complexă, transformată de fluide și
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
din metan. Deși nu există dovezi privind existența fulgererelor pe Titan, simulările pe computer sugerează ca norii din troposfera joasă a satelitului se pot acumula în cantități suficiente pentru a genera fulgere la o altitudine de aproximativ 20 km. Suprafața Titanului a fost descrisă ca fiind „complexă, transformată de fluide și geologic tânără.” Atmosfera este de două ori mai groasă decât cea a Pământului, ceea ce face ca instrumentelor astronomice să le fie dificil să capteze imagini de la suprafață în spectrul luminii
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
ceea ce face ca instrumentelor astronomice să le fie dificil să capteze imagini de la suprafață în spectrul luminii vizibile. Nava spațială "Cassini" a folosit instrumente în infraroșu, radar de altimetrie și radar cu deschidere sintetică pentru a realiza porțiuni din harta Titanului în timpul zborurilor sale pe deasupra satelitului. Primele imagini au relevat o geologie diversă, cu zone atât dure cât și netede. Există caracteristici care par a fi de origine vulcanică, care erup probabil apă amestecată cu amoniac. Există, de asemenea caracteristici vărgate
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
fost umplute, probabil de ploi de hidrocarburi sau de către vulcani. Altimetria radar sugerează că variația înălțimii este redusă, de obicei nu mai mult de 150 de metri. Au fost descoperite și schimbări ocazionale de elevație de 500 de metri și Titan are munți care ajung, uneori, de la mai multe sute de metri la mai mult de 1 kilometru în înălțime. Suprafața lui Titan este marcată de largi regiuni de teren luminoase și întunecate. Printre acestea se numără Xanadu, o uriașă zonă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
mult de 150 de metri. Au fost descoperite și schimbări ocazionale de elevație de 500 de metri și Titan are munți care ajung, uneori, de la mai multe sute de metri la mai mult de 1 kilometru în înălțime. Suprafața lui Titan este marcată de largi regiuni de teren luminoase și întunecate. Printre acestea se numără Xanadu, o uriașă zonă ecuatorială extrem de reflectorizantă care are o suprafață aproximativ de mărimea Australiei. A fost prima oară identificată în imaginile în infraroșu obținute de
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
care au fost observate de la sol și de "Cassini". S-a speculat că acestea sunt mări de metan sau de etan, dar observațiile realizate de Cassini par să indice altceva (vezi mai jos). Posibilitatea existenței unor mări de hidrocarburi pe Titan a fost sugerată pentru prima oară pe baza datelor obținute de "Voyager 1" și "2" care au arătat că Titanul ar avea o atmosferă groasă cu aproximativ o temperatură corectă și cu o compoziție necesare pentru existența acestor mări de
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
etan, dar observațiile realizate de Cassini par să indice altceva (vezi mai jos). Posibilitatea existenței unor mări de hidrocarburi pe Titan a fost sugerată pentru prima oară pe baza datelor obținute de "Voyager 1" și "2" care au arătat că Titanul ar avea o atmosferă groasă cu aproximativ o temperatură corectă și cu o compoziție necesare pentru existența acestor mări de hidrocarburi. Dovezi directe nu au fost obținute până în 1995, atunci când datele de la Hubble și alte observații au sugerat existența metanului
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
o atmosferă groasă cu aproximativ o temperatură corectă și cu o compoziție necesare pentru existența acestor mări de hidrocarburi. Dovezi directe nu au fost obținute până în 1995, atunci când datele de la Hubble și alte observații au sugerat existența metanului lichid pe Titan, fie în buzunare deconectate sau la scară generală sub forma unor oceanele similare celor de apă de pe Pământ. Misunea "Cassini" a confirmat această ipoteză, deși nu imediat. Atunci când sonda a ajuns în sistemul saturnian în 2004, s-a sperat că
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
iernii), mai multe pete netede de mari dimensiuni au fost observate punctând suprafața din apropierea polului. Pe baza observațiilor, oamenii de știință au anunțat în ianuarie 2007 că există „dovezi definitive ale lacurilor pline cu gaz metan pe luna lui Saturn, Titan” . Echipa "Cassini-Huygens" a concluzionat că aceste caracteristici sunt aproape sigur lacurile de hidrocarburi de mult timp căutate, primele caracteristici stabile de lichid găsite în afara suprafeței Pământului. Unele dintre acestea par să aibă canale cu lichid asociate și se află în
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Pământului. Unele dintre acestea par să aibă canale cu lichid asociate și se află în depresiuni topografice. În general, observațiile radar "Cassini" au arătat că lacurile acoperă doar câteva procente din suprafața sa și sunt concentrate în apropierea polilor, făcând Titanul mult mai uscat decât Pământul. În iunie 2008, spectometrul de cartografiere vizuală și în infraroșu de pe "Cassini" a confirmat prezența etanului lichid dincolo de orice îndoială în Ontario Lacus. La 21 decembrie 2008, "Cassini" a trecut direct pe deasupra lui Ontario Lacus
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
4 m. În contrast, emisfera nordică a caracteristicii Ligeia Mare are adâncimi de peste 8 m, acesta fiind maximul măsurabil al instrumentelor radar. Radarul, SAR și imaginile pe baza datelor de la "Cassini" au descoperit câteva cratere de impact pe suprafața satelitului Titan, sugerând că acest corp ceresc este relativ tânăr. Puținele cratere de impact descoperite includ un bazin de două inele de 440 km numit Menrva văzut de instrumentul ISS de pe "Cassini" ca un model luminos-întunecat concentric. De asemenea, au mai fost
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
de sedimente întunecate care au fost suflate de vânt. Alte caracteristici similare au fost observate în regiunile întunecate Shangri-La si Aaru. Prin intermediul radarului s-au observat mai multe caracteristici circulare, care pot fi cratere, în regiunea luminosă Xanadu, în timpul survolului Titanului de către "Cassins" la 30 aprilie 2006. Multe dintre craterele sau posibilele cratere prezintă dovezi ale unei eroziuni extinse și toate arată că au suferit unele modificări. Majoritatea craterelor de mari dimensiuni s-au încălecat între ele sau au margini incomplete
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Multe dintre craterele sau posibilele cratere prezintă dovezi ale unei eroziuni extinse și toate arată că au suferit unele modificări. Majoritatea craterelor de mari dimensiuni s-au încălecat între ele sau au margini incomplete, în ciuda faptului că unele cratere de pe Titan au marginile relativ mai masive decât oriunde în altă parte din Sistemul Solar. Cu toate acestea, există puține dovezi de formare a prin relaxarea crustelor vâscoelastice spre deosebire de pe alte sateliții mari de gheață. Majoritatea craterelor le lipsesc vârfurile centrale și
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
de impact rămâne lichidă în crater. Acesta poate persista timp de secole sau chiar mai mult sub formă de lichid, timp suficient pentru „sinteza unor molecule simple precursoare originii vieții.” Oamenii de știință au speculat faptul că aceste condiții de pe Titan se aseamănă cu cele inițiale de pe Pământ, deși la o temperatură mult mai mică. Detectarea în 2004 a izotopului de argon 40 în atmosferă a indicat faptul că vulcanii au generat efluenți de „lavă” compusă din apă și amoniac. Hărțile
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Cassini" a mai detectat un element neobișnuit de luminos (numit Tortola Facula), care a fost interpretat ca un dom criovulcanic. Alte caracteristici similare nu au mai fost identificate până în 2010. În decembrie 2008, astronomii au anunțat descoperirea în atmosfera lui Titan a două „pete luminoase” tranzitorii, având o durată neobișnuit de lungă și care par prea persistente pentru a fi explicate prin tiparele simple ale vremii, sugerând ca acestea au fost rezultatul a unor episoade extinse criovulcanice. În martie 2009 s-
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Sotra Facula, acesta este unul dintr-un lanț de cel puțin trei munți, fiecare având între 1000 și 1500 m înălțime, unii având cratere mari. Solul din jurul acestora par a fi acoperite de scurgeri de lavă înghețată. Dacă vulcanismul pe Titan există cu adevărat, ipoteza este că acesta este determinat de energia eliberată din dezintegrarea elementelor radioactive în mantă, așa cum este pe Pământ. Magma pe Pământ este formată din rocă lichidă, care este mai puțin densă decât crusta stâncoasă solidă prin
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
dezintegrarea elementelor radioactive în mantă, așa cum este pe Pământ. Magma pe Pământ este formată din rocă lichidă, care este mai puțin densă decât crusta stâncoasă solidă prin care erupe. Deoarece gheața este mai puțin densă decât apa, magma apoasă de pe Titan ar fi mai densă decât sa crusta din gheață solidă. Asta înseamnă că criovulcanismul de pe Titan ar necesita o cantitate mare de energie suplimentară pentru a funcționa, eventual prin deformarea mareică cauzată de apropierea planetei Saturn. În primele imagini de la
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
lichidă, care este mai puțin densă decât crusta stâncoasă solidă prin care erupe. Deoarece gheața este mai puțin densă decât apa, magma apoasă de pe Titan ar fi mai densă decât sa crusta din gheață solidă. Asta înseamnă că criovulcanismul de pe Titan ar necesita o cantitate mare de energie suplimentară pentru a funcționa, eventual prin deformarea mareică cauzată de apropierea planetei Saturn. În primele imagini de la începutul anilor 2000 ale suprafeței lui Titan luate de telescoapele aflate pe Pământ s-au observat
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
crusta din gheață solidă. Asta înseamnă că criovulcanismul de pe Titan ar necesita o cantitate mare de energie suplimentară pentru a funcționa, eventual prin deformarea mareică cauzată de apropierea planetei Saturn. În primele imagini de la începutul anilor 2000 ale suprafeței lui Titan luate de telescoapele aflate pe Pământ s-au observat regiuni mari de teren întunecat întinzându-se de-a lungul ecuatorului Titanului. Înainte de sosirea sondei "Cassini" s-a considerat că aceste regiuni ar conține mări de materii organice, cum ar fi
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
eventual prin deformarea mareică cauzată de apropierea planetei Saturn. În primele imagini de la începutul anilor 2000 ale suprafeței lui Titan luate de telescoapele aflate pe Pământ s-au observat regiuni mari de teren întunecat întinzându-se de-a lungul ecuatorului Titanului. Înainte de sosirea sondei "Cassini" s-a considerat că aceste regiuni ar conține mări de materii organice, cum ar fi gudron sau hidrocarburi lichide. Imaginile radar captate de sonda "Cassini" au arătat că aceste regiuni sunt câmpii întinse acoperite de dune
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Se crede că dunele longitudinale (sau liniare) sunt formate de vânturi moderate variabile care bat fie într-o direcție sau alternativ din două direcții diferite. Dunele de acest tip sunt întotdeauna aliniate după direcția medie a vântului. În cazul satelitului Titan, vânturile stabile zonale (spre est) se combină cu vânturile variabile mareice (de aproximativ 0,5 metri pe secundă). Vânturile mareice sunt rezultatul forțelor de atracție ale planetei Saturn asupra atmosferei lui Titan, forțe ce sunt de 400 de ori mai
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
după direcția medie a vântului. În cazul satelitului Titan, vânturile stabile zonale (spre est) se combină cu vânturile variabile mareice (de aproximativ 0,5 metri pe secundă). Vânturile mareice sunt rezultatul forțelor de atracție ale planetei Saturn asupra atmosferei lui Titan, forțe ce sunt de 400 de ori mai puternice decât forțele mareice ale Lunii pe Pământ și au tendința de a conduce vântul spre ecuator. Acest model al vântului provoacă dune de nisip construind linii lungi paralele aliniate de la vest
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]