2,376 matches
-
Franța deceniului opt al veacului trecut, atunci când istoriografia a început să retraseseze în maniera proprie problematici ce erau specifice psihologiei ori sociologiei, si care astăzi au un consistent ecou în spațiul universitar românesc. * * * Dar poate cea mai justificată definire a titulaturii colecției "Istorie culturală, mentalități, antropologie istorică" o are Roger Chartier într-un scurt interviu publicat în 2005 în revistă Cultură a Institutului Cultural Român, iar apoi în Caietele de Antropologie Istorică ale seminarului cu același nume din cadrul Facultății de Istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
protejat total-cușca lui Faraday-, dar acesta costă foarte mult și dă senzația unui mediu neplăcut de lucru. 7.4. Securitatea tehnicătc "7.4. Securitatea tehnică" Securitatea tehnică, ultimul domeniu din studiul securității comunicațiilor, ar fi și mai corect denumită de titulatura „măsuri împotriva supravegherii tehnice”. Oricum, ea tratează modul de apărare împotriva echipamentelor străine plasate deliberat în aparatura care ar trebui să fie protejată. Supravegherea tehnică a fost foarte studiată în ultimii ani, îndeosebi după ce s-au promulgat legi specifice în
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Muncii Sărbătoarea muncii noastre S‐o‐ nălțăm până la astre Ca s‐ o știe mâini și pruncii. Astăzi este ziua Muncii. George Nedelea La 10 iulie 1946, Păreri devine Păreri Tutoven e. Iată frontispiciul: 123 Păreri Tutovene Păreri Tutovene își dobândește titulatura la 10 iulie 1946, fiind continuarea a ceea ce a fost ziarul Păreri, dar ziar doar „independent‐ democratic” cu apariție bisăptămânală, lunea și vinerea, de la 1 noiembrie 1946, cu un nou colectiv redacți onal din care mai fac parte Al. D.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
bază și continuă proble ma românească, deși la 7 iunie 1898 se declară „ foaie in dependentă, politică, literară și comercială” (48x33 cm.), iar la 2 m artie 1897 - „organ independent”. La 11 ianuarie 1898 dispare zicerea de „organ independent”, sub titulatura ziarului notându‐se că director este Simion C. Mândrescude la 11 ianuarie la 25 iulie 1898, Căpitan Th. I. Udrea de la 5 iunie 1899 - 1 ianuarie 1901, iar redactor Augustin Paul,(11 ianuarie - 28 martie 1898), care semna adesea Onuță
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în colectivul redacțional făcând parte: Amelia Călujnai, Sergiu Coloșenco , Fănică Ursu. Tiparul se realiza la S.C. Rulmentul Bârlad. În articolul program semnat de Gruia Novac, revista aspira la tradițiile publicistice ale vechii Academii bârlădene. Urmare, revista a cuprins rubrici și titulaturi diverse: restituiri sentimentale, Pro pământurile românești furate, Limba română, Debuturi, Cronica literară, Școala românească, Ineditul de lângă noi etc., aspirând astfel spre marile reviste culturale, comentarii, poezii, medalioane, proză etc., promovând consa‐ crații, încurajând debutanții. După cele trei numere, numărul patru
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Ștefan Petică, M. Săulescu, George P. Doc an, A Savela, Demostene Botez, G. Topârceanu, V. Răsură, Agaf ton et Cnia, B. Fundoianu ș.a. În 1916 Cronica Moldovei își schimbă numele și devine Revista critică. Într‐ altă perioadă, 1918‐ 1919 poartă titulatura de „Cartea vremii”. Notații despre „Cronica Moldovei” de Constantin Parfene, în Vremea nouă Vaslui nr. 16 din 1968. * Cronica Moldovei, revistă de cultură generală. Apare lunar, la Bârlad (martie‐ aprilie 1915), apoi la București (mai 1915 - iunie 1916; noiembrie 1918
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și probleme motivaționale care cântăresc mai greu decât orice beneficii potențiale; • participarea angajaților - cu ani în urmă, când People’s Express 2 și sistemul său inovator de rotație a postului prospera, multe firme au decis că „autoactualizarea” sau „crearea propriei titulaturi la locului de muncă” era cheia succesului. Această idee a dispărut aproape la fel de repede ca și People’s Express; • alianțele strategice - caracterizate de ideea „Dacă nu poți să-i învingi, alătură-te lor”, asemenea eforturi creează o grămadă de parteneri
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
fi mai multe sugestii. 3. Priviți persoanele cel mai puțin indicate ca pe o sursă de idei. Este o realitate că ideile cele mai remarcabile au venit din partea unor oameni fără nici o pregătire în domeniu. Judecarea oamenilor din cauza educației, a titulaturii funcției și chiar a înfățișării este o greșeală gravă. Persoana care desfășoară activitatea în cauză nu are întotdeauna cele mai bune idei, dar poate avea idei bune ce pot fi transformate în idei excelente. 4. Formați echipe mai puțin probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ziaristică, iar tatăl meu conducând, până la prematura lui moarte, cotidienele din Suceava și Botoșani între 1961 și 1974) am fost imediat desemnat drept secretar general de redacție, funcționând ca atare între 1983 și 1986 (abia în 1988 interzicându-se această titulatură pentru că, deh, "secretar general" nu putea fi decât Ceaușescu!). În această nobilă calitate, pe lângă fabuloasa experiență a lucrului cu tipografii și a uceniciei mele într-ale zețăriei (aventuri care ar merita un volum de sine stătător!) am avut privilegiul de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
2011 Săptămâna trecută s-a petrecut un eveniment care merita mai multă atenție decât cea de care a avut parte: la o întâlnire "cu ușile închise" a lui Traian Băsescu cu partidul care l-a făcut președinte (pe moment cu titulatura PDL), pe unul dintre deputații prezenți l-a luat gura pe dinainte și a crezut că poate spune fără opreliști ceea ce gândește o zdrobitoare majoritate a alegătorilor, anume că "în jurul președintelui nici iarba nu crește" sau, după alte relatări, că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a Regelui Mihai I, acest statut fiind operațional doar în raporturile cu alte monarhii care le acceptă, nu cu statul ca atare. Domnul Lambrino nu a făcut parte niciodată din Casa Regală și, pe cale de consecință, titlul de prinț și titulatura "de România" sunt false, ridicole și de prost gust! Sunt vehiculate doar de cei instruiți în anii '90, când serviciile loiale lui Iliescu au activat această componentă a unui program de decredibilizare a Casei Regale și a Suveranului (care a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
când s-au unificat Comisiile și Consiliile de Miniștri ale celor trei comunități (Parlamentul European și Curtea de Justiție fiind comune încă de la înființarea CEEA și CEE). 133 Anul 1993 a reprezentat anul de debut al Uniunii Europene sub nouă titulatura și sub arhitectură instituțională fundamentata prin Tratatul de la Maastricht; este perioada în care întregul sistem instituțional al UE se consolidează, cel mai recent tratat intrat în vigoare, care a reconfigurat structura instituțională, fiind cel semnat la Lisabona în 2009. 134
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
fatalitate, o componentă filozofică a oricărei Încercări de a ține un jurnal. Firește, sensul minor, colateral aproape, al termenului conotează spațiul limitat al existenței private: familia, prietenii, cercul cunoștințelor. Însă o astfel de definiție e departe de a motiva pompos-imprecisa titulatură de „jurnal intim”. Ar Însemna să rămânem la nivelul simplei factologii și al exteriorității Întâmplărilor. Mai corect ar fi să spunem că intimitatea este sinteza unor stări indecise, o coborâre În necunoscutul propriei sensibilități. Sondarea intimului are, Însă, fie și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de tine și de alții a devenit, Încetul cu Încetul, dacă nu scopul, În orice caz natura inevitabilă a intimității. „Jurnalul numai pentru mine” al lui Tolstoi e un exemplu aproape tautologic al unei serii comportamentale mult mai ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său și, mai ales, cu acea componentă indefinibilă numită confesiune
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
reflecțiile teoretice alterează, relativizează naivitatea presupusă a jurnalului. Intrate Într-o concurență neloială, obligate să se plieze unei materii care, În general, nu are nimic de-a face nici cu intimitatea și nici cu confesivul, jurnalele se cantonează Într-o titulatură determinată de elementul temporal. Temporalitatea exercită un fel de lectură indirectă a biograficului și, prin urmare, a autorului. Sechestrat Între două date - ziua de ieri și ziua de mâine -, autorul este prizonierul unui azi ipotetic, pe care i se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
A. Voloș, A. Șenberg, F. Cârlig, din 1936 N. Baranețki, iar din 1937 I. Șamis. Devine publicație independentă începând cu 1931. Între 28 iunie 1941 și 21 august 1944 nu apare. Este reluat la 22 august 1944, la Chișinău, sub titulatura „Tineretul Moldovei”, iar din iunie 1950 sub aceea de „Tinerimea Moldovei” până la 20 martie 1990, când revine la denumirea „Tineretul Moldovei”. Între redactorii de după 1944 se numără Vladimir Galiț, P. Cranga, N. Dârul, V. Babilunga, I. Josul, F. Casian, Aureliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290189_a_291518]
-
articolele apar în reviste de specialitate, precum Revista Arhivelor sau Studii și Articole de Istorie. La nivel local, se remarcă câteva nuclee instituționale preocupate de cercetarea zonei. În cadrul Muzeului Județean Botoșani apare, încă din 1978, periodicul anual Hierasus, a cărui titulatură devine, din 1999, Acta Moldaviae Septentrionalis. Articolele ce nu se limitează doar la investigarea localului, ci abordează și tematici de istorie națională sau universală se grupează pe secțiuni de arheologie, istorie, memorialistică, muzeografie, etnografie, fiind semnate de istorici și cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
lui Sowell nu corespund modelului cărturarului desprins de lume în cadru contemplativ, ci sunt indivizi conectați la viața activă prin intermediul ocupației, al profesiei, chiar dacă aceasta este sau poate fi una neremunerată. Intelectualul, din această perspectivă, nu vizează atât eticheta sau titulatura, cât un areal ocupațional. Avem în vedere astfel pe cercetătorii umaniști și scriitorii făuritori de idei24. Notorietatea este pentru aceștia opțională, drumul spre viața publică sau alternativa mediului specializat fiind valide în aceeași măsură. Colportarea ideilor emise de intelectuali în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
austriacă, astfel că structura și limba de predare a fost inițial germana. Treptat, la insistențele populației române majoritare, s-a dispus crearea de clase sau secții de limbă română, astfel că în primii ani ai secolului XX liceele funcționau sub titulatură de școli româno-germane. După unirea din 1918, secțiile române devin independente, clasele germane paralele se desființează progresiv, iar școlile se transformă în licee române de stat, cu o programă școlară comună. O serie de măsuri tehnico-administrative sunt impuse de către Consiliul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ion Marin, Vasile Moța, Corneliu Zelea Codreanu 47. Odată cu instaurarea dictaturii regale, gruparea iconară dispare, dar poeți din vechea gardă se regrupează în jurul lui Mircea Streinul pentru a fonda o nouă mișcare literară sub titulatura Societatea Scriitorilor Bucovineni. Creată la 12 noiembrie 1938 ca secție a Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina, gruparea avea ca membri pe Constantin Loghin, N. Tcaciuc-Albu, Leca Morariu, Claudiu Usatiuc, George Antonescu, Octav Rusu, Sebastian Popovici, Liviu Rusu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se poate însă vorbi de francofonia literară ca de un spațiu, frontierele instituționale fiind contestate și acordîndu-se de altfel prea puțin cu dialogul deschis al culturilor în aceste vremuri de globalizare. Cît despre istorie, ea nu reprezintă un criteriu sigur, titulatura însăși de "studii francofone" trimițînd în subtext spre un raport dominant / dominat, centru / periferie. De fapt, ar trebui reintegrată pe deplin întreaga literatură de limbă franceză în spațiul literaturii franceze. De ce să nu vorbim pur și simplu de literatură, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
justiție, ca realizarea libertății, o consecință riguroasă a unui drept superior legii. Ceea ce doream în fond, nu trebuia să disimulăm în formă. Se apropie timpul când se va recunoaște că am avut dreptate de a nu consimți să punem în titulatura Asociației noastre un artificiu, o capcană, o surpriză, un echivoc, ci expresia sinceră a unui principiu etern de ordine și justiție, căci nu există putere decât în principii; ele singure sunt flacăra inteligențelor, punctul de raliere al convingerilor rătăcite. În
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din cadrul acestui sistem: sistemul este mult mai haotic, iar prefectul este adesea incapabil să facă ordine în acest haos. Judecătorii intră în scenă pentru a face acest lucru. Schimbarea rolului prefecților în 1982 a fost exprimată mai întâi prin schimbarea titulaturii acestora, fiind renumiți commissaires de la République, titulatură pe care au primit-o după Eliberare în 1945 chiar dacă, ulterior, a fost schimbată din nou în "prefect"24. Cum titulatura nu a ținut în timpul celei de-a Patra Republici, guvernul de dreapta
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
haotic, iar prefectul este adesea incapabil să facă ordine în acest haos. Judecătorii intră în scenă pentru a face acest lucru. Schimbarea rolului prefecților în 1982 a fost exprimată mai întâi prin schimbarea titulaturii acestora, fiind renumiți commissaires de la République, titulatură pe care au primit-o după Eliberare în 1945 chiar dacă, ulterior, a fost schimbată din nou în "prefect"24. Cum titulatura nu a ținut în timpul celei de-a Patra Republici, guvernul de dreapta al primului-ministru Jaques Chirac a revenit la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Schimbarea rolului prefecților în 1982 a fost exprimată mai întâi prin schimbarea titulaturii acestora, fiind renumiți commissaires de la République, titulatură pe care au primit-o după Eliberare în 1945 chiar dacă, ulterior, a fost schimbată din nou în "prefect"24. Cum titulatura nu a ținut în timpul celei de-a Patra Republici, guvernul de dreapta al primului-ministru Jaques Chirac a revenit la titulatura originală în 1988 cu scopul de a-i tempera pe adversarii schimbării din cadrul sistemului "prefectoral/departamental". Totuși, chiar dacă prefecții pierduseră
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]