22,705 matches
-
disprețuiește și nu ocolește însă metafora, cum vor face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate - ce tinde să devină convergență - între tonul direct și regimul metaforic, între metaforă și franchețe. Pariu imposibil, căci cum să obții transparența unui sens printr-o metaforă care - prin însăși esența ei - îl ascunde sau îl amână. Pariu transformat într-un conflict interior ce conduce la o
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Acum, când vedem cum e folosită libertatea de ziarele epocii noastre, suntem, desigur, mult mai circumspecți. Dar poemul rămâne poem și, pierzându-și ținta politică, se înscrie în prezentul etern al promisiunii și al speranței. De la început, prin chiar agresivitatea tonului și a imaginilor, poezia lui Mircea Dinescu a putut să fie resimțită ca subversivă la adresa regimului totalitar. Dacă, inițial, această subversivitate avea aerul unei apărări a drepturilor poetului în fața încercărilor oficiale de aservire: "... forțați un trandafir să aere, tăiați-i
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
muzică dodecafonică de tipul "work in progress", jocul inițial al coardelor libere înălțând treptat edificiul de cvinte din care se va desprinde suportul seriei complete, formată din trei acorduri perfecte rupte în arpegii, urmate de un fragment de gamă pe tonuri, care reprezintă o aluzie la coralul final al Cantatei BWV 60, "Est ist genug: Herr wen es Dir gefält" de I.S.Bach. Muzicalitatea lui Sherban Lupu a fost, încă din acest moment de geneză sonoră, hotărâtoare, construind cu har și
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
plăci de bronz sau de marmură pe case unde stau oameni de azi; și străzi, școli, cartiere (cum Ovidius, în Constanța), adesea doar cu firave, presupuse (sau deloc) legături cu biografia scriitorilor. Modernii și contemporanii s-au mutat la bloc. Tonul l-au dat interbelicii, iar contemporanii, aproape fără excepție, îi urmează; de la Hortensia Papadat-Bengescu, trăitoare într-o garsonieră de pe strada Bărăției nr. 16, la Nichita Stănescu, cu apartamentul său de două camere, într-un bloc de lîngă Piața Amzei, în
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
român la Paris ar fi acoperit și decada ulterioară lui 1978, ultima din istoria socialismului real, intuiția lui Dumitru }epeneag s-ar fi văzut din plin reconfirmată. Căci, odată cu venirea lui Gorbaciov la putere, tot sovieticii au dat impulsul și tonul liberalizării ireversibile. Sunt ordine de mărime și implicit categorii diferite. Într-un fel tratează politicienii occidentali superputerea ce comandă asupra zonei sale de influență; și cu totul altfel abordează problemele "naționale", dacă nu "individuale", ale românilor, cehilor și slovacilor, polonezilor
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
pentru un incident cu totul minor. Crainica, abordând o coafură de cel mai scump stil, renovată admirabil, expulză în câteva vorbe cutremurătorul caz, căindu-se că pe mai multe drumuri naționale stratul de zăpadă a atins grosimea de zece centimetri. Tonul îi rămăsese dramatic, întrebarea se născu: oare să mai cutezăm a ieși din case, pe un asemenea cataclism? Viața pune asemenea crâncene probleme, te bate gândul că e preferabilă pacea eternă, nirvana, extincția cosmică. Eventual, părăsirea patriei, evadarea în mările
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
Ironiile curg și francezii, ca de obicei, nu sunt cruțați. Ben le vorbește de Montesquieu celor doi polițai nătăfleți, intrigați de prezența americanilor filmînd Statuia Libertății din Paris, iar profesoara de lingvistică olmecă se extaziază în fața relicvelor incașe pe un ton de turist american cumpărător de suveniruri de doi bani "Ben, look at this! Oh, Beautiful! I never seen so many relics so beautiful preserved!" Dincolo de partitura ironică servită prompt de Nicholas Cage care fluidizează traficul de secrete "naționale" și descoperiri
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
scot fum pe hogeacuri, dichis. Departe sînt sclipiciurile lor de paloarea stereotipă a cărților poștale de prin '70-'80, cu o crenguță ninsă și o urare de circumstanță. Departe, însă, și de tabieturile de dinainte de primul război, cu felicitări în tonuri de gri, argintiu, cu desene complicate, abstracte sau trimițînd, cu urarea, și un blazon, o pană și un sigiliu bunăoară. Dintre cartolinele de Anul Nou trimise repede după 1900, am ales una, atipică de bună seamă (grafică & text), pentru asemenea
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
perspectiva asupra lumii lăuntrice se modifică frecvent, în acord fin cu discontinuitățile, pendulările, alternările personajelor intrate în raza privirii. Un anumit gest, o mișcare ușoară înspre "obiectivul" care a și înregistrat-o, o schimbare greu perceptibilă a expresiei sau a tonului antrenează o promptă reconstituire a întregului conglomerat sufletesc. Analitismul autoarei "șaptezeciste" are o direcție inversă celui practicat de un Anton Holban, în romanele lui de suspiciuni și gelozii dilatate. În timp ce Sandu tot desface, disecă la infinit fiecare frântură de episod
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
zi, revista Familia a pierdut finanțarea de la AFCN", tânărul autor caută mai întâi o echivalare de efect publicistic: "doar câteva ceasuri lipsă în transmiterea unor acte au șters, violent, 150 de ani de existență a revistei". După care, pe un ton tot mai înalt, sare de la contextul administrativ orădean la jugulara Centrului de decizie politică: "Toanele șefului de stat, apucăturile primu-lui-ministru nu trebuie (...) scoase la concurs. Pentru ele se găsesc întotdeauna bani. Nici o comisie nu le evaluează celor doi spaimele de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
Sfinți, student boem, zis când "Ectoraș de la oraș", când "Repetentu". În șase lungi scrisori trimise unui prieten bucureștean, acesta se răfuiește ba cu propria copilărie, ba cu adolescența nesigură. Niciodată, însă, nu uită să-l aducă în discuție, pe un ton vitriolant, pe un anume Marin Foiște. Care nu e altul decât, la distanță, partenerul său de construcție, cel de-al doilea pilon discursiv al cărții. Lasă că acest Foiște, profesor suplinitor, predă la școala administrată de tatăl lui Ectoraș, lasă
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens, apt în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și optzeciștii, Ioan Flora este atras de tonurile minore ale istoriei, de cotidianul anodin și destinele banale, anonime, plate, ale unor oameni de care ne izbim zilnic, ca de niște obiecte, fără ca bucuriile și necazurile, împlinirile și decepțiile, micile momente de glorie sau eșecurile lor să preocupe pe
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
vegetali, vinețiť poziție defensivăť atitudine de jivină încolțităť melc căruia i-a căzut calcarul din spate, încordat la primejdiile posibile". Spre deosebire de G. Călinescu, în total dezacord cu "existența somnambulică" a stelarului, blamîndu-i cu un secret lustru admirativ "delirul infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai enormitățile sînt grațioase", E. Lovinescu pare a-i înțelege "eterna boemă". Deși poetul făcuse deja pasul în vagabondaj (poet "al mizeriei, al decăderii"), criticul reușește să-i delimiteze creația de "categoria socială pe care
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
ce se modifică e foarte sumar explicat în text; de ce ar fi făcut-o autorul incriminat - e o pură ipoteză). Analogia aberantă (cu A. Toma), singularizarea ("în toată literatura română știam pînă de curând un singur exemplu") și în genere tonul apocaliptic al textului transmit în mod repetat interpretarea ca ilicit a celui mai normal drept a unui autor: de a-și actualiza textul la o republicare. De atlfel, aflăm chiar din text că diferențele față de prima ediție au fost clar
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
introduce; plagiatul, într-un asemenea caz, ar putea consta doar în copierea unor note introductive scrise de alți editori, ceea ce nu se întîmplă în situația dată. În acest caz, plagiatul este o imposibilitate logică; compararea doctă a unor pasaje și tonul apodictic îi pot însă produce unui cititor nefamiliarizat cu ideea de ediție critică impresia de argumentare obiectivă, bazată pe fapte. A treia secvență pseudo-argumentativă e cea mai insidioasă, pentru că se bazează pe o convenție pe care mulți cititori o ignoră
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
termenii afectivi extremi: apărare, trădare, distrugere etc.). Cititorul obișnuit - flatat pe tot parcursul textului, prin ironii apăsate la adresa unui filosof care practică "elitismul" și se opune "muritorilor de rând" - poate să nu știe care sînt practicile editoriale curente. În schimb, tonul peremptoriu, organizarea textului, indicațiile bibliografice ample, citatele, datele precise pot funcționa ca argumente tari, care să-i creeze impresia de demonstrație validă. a nu e ineficientă și nu e cazul să o ignorăm.
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
rezervorul adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate în fața destinelor prezentate și a existenței înseși. Personajele din primul text sînt adolescenți, din care se desprind mai ales Pucci și Bordignoni, unul mai greoi la minte și mai ciudat decît
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen. Diverse ca materiale, de fapt o aluzie la multitudinea și complexitatea substanțelor care se subsumează conceptului de materie, lucrările din acest ciclu încorporează simultan lemnul, bronzul, rășinile sintetice, praful de marmură, porțelanul, tonuri și patine diferite. Dar întregul discurs al materialelor și al formelor, al culorii și al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frîntă, nu face decît să sublinieze legătura subtilă și inseparabilă dintre substanță și absență, dintre existență
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
fără falsă modestie - nivelul cultural european din acea vreme? A fost un moment de mare și frumoasă afirmare a inteligenței românești în artă și literatură". Pe bună dreptate, Pericle Martinescu socotește că "tinerii" săi camarazi de scris de odinioară dădeau tonul cel mai reprezentantiv al modernității, sincronizînd cultura românească cu ultimele idei și formule creatoare din Occident. Dar tocmai cînd se aflau în pragul maturității autorii în chestiune s-au văzut opriți din elanul lor ce părea nelimitat. Fenomenele totalitare și
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
de călătorie, pagini de jurnal, considerații asupra operei proprii și a receptării acesteia în paginile revistelor literare și chiar mici anecdote cu scriitorii pe care i-a cunoscut în cele mai felurite ipostaze de-a lungul îndelungatei sale cariere literare. Tonul este de fiecare dată unul foarte jos, de cozerie relaxată, ușor ironică, fără patetisme și formulări sentențioase. Cel puțin la început, textele sunt - potrivit autorului - rezultatul meditațiilor somnolente din starea de trezie, înregistrate pe reportofon și transcrise tel-quel. De aici
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
sale volume de povestiri să anexeze și câte un ghid de întrebuințare în care să explice toate subtilitățile narative, astfel încât lectura să fie una fără echivoc, indiferent de pregătirea și atenția cititorului/comentatorului. Lipsa de emfază stilistică, pariul pus pe tonurile minore, miza pe universul mic și pe insignifiant conferă specificitatea scrisului lui Mircea Horia Simionescu. Autorul este primul care atrage atenția asupra acestui aspect printr-un autodenunț ironic din care cititorul inteligent poate trage singur concluziile: "De mai bine de
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
și prestigiul acestor distincții - mi s-a părut halucinantă. De la faptul că au dat un comunicat ca răspuns la decizia actorului, așa ceva nu am mai auzit, în fond, fiecare artist este liber și responsabil, asumîndu-și gesturile sau comentariile, pînă la tonul pe care l-au făcut. Pumnul vîrît în gura unui artist care își apără, demn, creația și numele acestor premii, faptul că este certat ca un școlar pentru asta, mi se pare o mare, mare greșeală sub demnitatea fiecărui membru
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
în zona culturii, apăsînd cu ferocitate asupra normelor ideologice, "strîngînd șurubul", cum se zicea, cu un rictus amar, în epocă, pînă la refuz. Paradigma sovietică e afirmată ritos, chiar de către președintele de onoare al Uniunii Scriitorilor, Mihail Sadoveanu. Pe un ton paternal, autorul lui Mitrea Cocor le pretinde participanților să realizeze "cu recunoștință că literatura noastră de după statornicirea statului român democratic purcede de la literatura nouă sovietică", subliniind că modelul ce se cade urmat e Maxim Gorki, cel ce a formulat principiile
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
prezentate în ziarul Ziua din 12 martie 2007, putem să ne facem o imagine nu atît în privința plagiatului, cît mai degrabă a autorului învinuirii. Cu cine avem așadar de-a face? Oricît ți-ai spune că trebuie să păstrezi un ton moderat, folosind un limbaj cît mai tehnic și mai sterilizat de nuanțe emotive, cuvintele prin care poți descrie spectacolul oferit de ziaristul craiovean nu pot fi nici reținute, nici tandre. Căci, întîi de toate, sare în ochi faptul că avem
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]