2,444 matches
-
exterior, întregul consum (fie el și de semne) rotindu-se doar în jurul omului modern alienat. În acest sens, consumul este hedonist și denotă o regresivitate continuă către structura consumatorului, iar abundența pare a fi câștigul obținut de pe urma acestei dispariții a transcendenței. Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și modele consumabile, transparente, care fac să dispară distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul creșterii abundenței a dus la imaginea unei societăți cufundate în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consumatorului, iar abundența pare a fi câștigul obținut de pe urma acestei dispariții a transcendenței. Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și modele consumabile, transparente, care fac să dispară distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul creșterii abundenței a dus la imaginea unei societăți cufundate în imanență și în pierderea definitivă a diversității scopurilor. În acest context, consumatorul "este imanent semnelor care îl structurează. Nu mai există transcendență, nu mai există finalitate, nu mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul creșterii abundenței a dus la imaginea unei societăți cufundate în imanență și în pierderea definitivă a diversității scopurilor. În acest context, consumatorul "este imanent semnelor care îl structurează. Nu mai există transcendență, nu mai există finalitate, nu mai există scop: ceea ce caracterizează această societate este absența de "reflectare", de perspectivă asupra ei înseși. [...] În modul specific al consumului nu mai există transcendență, nici măcar cea fetișistă a mărfii, nu mai există decât imanență
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consumatorul "este imanent semnelor care îl structurează. Nu mai există transcendență, nu mai există finalitate, nu mai există scop: ceea ce caracterizează această societate este absența de "reflectare", de perspectivă asupra ei înseși. [...] În modul specific al consumului nu mai există transcendență, nici măcar cea fetișistă a mărfii, nu mai există decât imanență față de ordinea semnelor"395 (s. a.). Baudrillard invocă în acest context simbolul "oglinzii", metaforă importantă a istoriei culturale, pe care îl vede abolit în modernitate și înlocuit cu simbolul "vitrinei". De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care îl vede abolit în modernitate și înlocuit cu simbolul "vitrinei". De altfel, este deja un loc comun "convenția" culturală care face să corespundă premodernității metafora oglinzii, modernității metafora lămpii, iar postmodernității metafora labirintului de oglinzi. Dacă oglinda este simbolul transcendenței, care imprimă creatorului datoria de a o imita, lampa este simbolul unicității sursei de semnificație care este chiar individul modern (lumina este proiectată din interiorul său), iar labirintul de oglinzi semnifică fragmentaritatea și disparitatea omului postmodern, care se dizolvă într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cogito hiperconsumativ", care, în lipsa proiectelor colective și a apetenței pentru autocunoaștere pe alte căi decât cele ale reflectărilor care-i vin din exterior, pare a-și manifesta puterea în calcule și strategii aplicate bunurilor și consumului. La conturarea lipsei de transcendență contribuie și o noțiune des utilizată în prima parte a operei sale, și anume aceea de cod. Codul reprezintă un alt concept ordonator în logica discursului, considerat adesea de comentatorii săi drept o noțiune "vagă și insuficient teoretizată", care conferă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care ar avea capacitatea de a asigura controlul social prin previziune și anticipație programată, remarcând totodată că "această mutație nu are nimic nedeterminat: ea este rezultatul unei istorii unde succesiv Dumnezeu, Omul, Progresul, Istoria însăși mor în profitul codului, unde transcendența moare în profitul imanenței aceasta corespunzând unei faze mai avansate în manipularea vertiginoasă a raportului social"397. A accepta ideea codului înseamnă, implicit, și a fi de acord cu sfârșitul mitului originii și a locui în spațiul violenței lucrurilor prestabilite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sigură, enunțată emfatic, este aceea a morții ca ieșire din constrângerile prestabilite de către cod. De asemenea, în Celălalt prin sine însuși, codul informațional și cel genetic alcătuiesc definiția ființei, înlocuind perspectivele religioase, metafizice sau filosofice. Profunzimea, la fel ca și transcendența, se pierd și în tumultul comunicării rizomatice, astfel încât ecranul și rețeaua desemnează acum cele mai potrivite metafore care corespund societății de comunicare. Dacă transcendența se caracteriza printr-o "mișcare dialectică", imanența în care se pare că se trăiește în lumea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cel genetic alcătuiesc definiția ființei, înlocuind perspectivele religioase, metafizice sau filosofice. Profunzimea, la fel ca și transcendența, se pierd și în tumultul comunicării rizomatice, astfel încât ecranul și rețeaua desemnează acum cele mai potrivite metafore care corespund societății de comunicare. Dacă transcendența se caracteriza printr-o "mișcare dialectică", imanența în care se pare că se trăiește în lumea postmodernă se recunoaște prin exponențializare, prin ridicarea la putere a oricărei relații. În scriitura sa de cele mai multe ori sentențioasă, Baudrillard afirmă că "nu mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o "mișcare dialectică", imanența în care se pare că se trăiește în lumea postmodernă se recunoaște prin exponențializare, prin ridicarea la putere a oricărei relații. În scriitura sa de cele mai multe ori sentențioasă, Baudrillard afirmă că "nu mai există suflu al transcendenței. Nu mai există decât tensiunea imanenței"398, care confirmă încă o dată transparența proprie acestei societăți obsedate de comunicare. Inutilizabilitatea metaforei oglinzii este reafirmată, obiectul nu mai reprezintă oglinda subiectului, la fel cum toată relația opozitivă dintre subiect și obiect se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
televiziunii este acum cel după care se organizează lucrurile, astfel că subiectul, la fel ca și universul său se transformă în "suprafețe" sau în "ecrane de control", care nu mai semnifică sediul reflectării și al profunzimii semnificațiilor. Aceeași pierdere a transcendenței o putem regăsi la nivelul discursului 399, jocul semnelor fiind cel care conferă sensul, în condițiile în care textul se ia pe sine însuși ca obiect și uneori ca referent. De altfel, din punctul de vedere al lui Baudrillard, limbajul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fundamentală reproducerea serială, ci modularea, nu echivalențele cantitative, ci comutarea termenilor nu legea comercială, ci legea structurală a valorii"463. Simulacrul de ordinul al treilea este configurat din punct de vedere operațional, cibernetic, după modelul codului genetic. În acest stadiu, transcendența este complet anulată; mutațiile produse de dezvoltarea tehnică au făcut ca întreg sistemul să abolească mitul originii, dar și al referențialității, și deși acest proces pare unul nou, el este determinat de o întreagă istorie în care s-au succedat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi alcătuită pe modelul codurilor și modelelor ce induc un dualism al polilor după principiul binarității codului cibernetic, iar Baudrillard declară dispariția retoricii oglinzii și a retoricii verticalității, din moment ce totul se pare că se desfășoară într-o orizontalitate lipsită de transcendență. Importanța teoriei simulacrelor, dar mai ales a descrierii trecerii de la simulacrul de ordinul doi la cel de ordinul al treilea a fost comentată îndelung de către critici. Este de maxim interes de subliniat ideea conform căreia se poate decoda trecerea de la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din îndoiala carteziană sau dintr-un apetit nemăsurat pentru critică 508; dimpotrivă, subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică, nici dintr-un transfer utopic (care presupune întotdeauna o transformare ideală a realului), nici dintr-o transcendență ideală. Ea reprezintă punerea în joc a acestei lumi, iluzia materială, imanentă acestei lumi numite "reale" este o gândire noncritică, nondialectică"509. Pliindu-se gândirii radicale, discursul baudrillardian, la fel ca și tipul de teorie pe care o propune, trebuie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ori, la adăpostul multiplelor acuzații care i-au fost aduse tocmai prin fondul supozițiilor pe care își consolidează teoriile. Concentrându-se asupra transpoliticului, Baudrillard edifică această etapă prin trei figuri principale: obezul, ostaticul și obscenul, ce neagă orice formă de transcendență, ignorând complet seducția. Dacă situația omului este descrisă în termeni de hiperrealitate, înseamnă că "realitatea se fărâmițează încet și ne pregătește pentru a intra în lumea simulacrelor"527, lume în care seducția este moale, echivalând cu un fond sonor continuu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, L'échange symbolique et la mort, Gallimard, Paris, 1976, p. 93. 398 Jean Baudrillard, Celălat prin sine însuși, trad. de Ciprian Mihali, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1997, p. 43. 399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. Îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca Derrida, Lyotard, Deleuze și Baudrillard, au reușit paradoxala
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
universal, iar primejdia care o pândește este aceea de a pieri din cauza universalului", în timp ce "principiul utopiei realizate explică absența și de altminteri inutilitatea metafizicii și a imaginarului în viața americană"; "noi suntem cei care ne închipuim că totul culminează în transcendență și că nimic nu există fără să fi fost mai întâi gândit în concept. Lor, nu numai că nu le pasă de asta, dar au o perspectivă inversă. Nu conceptualizarea realității, ci realizarea conceptului și materializarea ideii" (ibidem, pp. 91-92
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut În lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ntinde ca gîtul unui struț.” Șesul nemărginit cheamă figura singurătății: „mută, sterilă, nepătrundă”. Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se Întristează. Oceanul de iarbă nu-i spune nimic, mișcarea procesuală a naturii sălbatice (nașterea, moartea ierburilor) nu-i stimulează imaginația cosmică. Natura, ca să fie frumoasă, trebuie să fie accesibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
curat cu inima poate ajunge să vadă lucrurile dumnezeiești, duhovnicești, nevăzute, viitoare și ascunse. Scopul monahului este, într-o ultimă etapă a contemplației, ,,hrănirea numai cu frumusețea și cunoașterea lui Dumnezeu” (Convorbiri duhovnicești I,8). Astfel, creștinul desăvârșit este cunoscătorul transcendenței. Cassian se folosește de episodul cu Marta și Maria din Betania (Luca 10, 38-42) care, încă de la Origen, reprezintă o alegorie a modului de viață activ și contemplativ. Contemplația este superioară acțiunii, pentru că e simplă și una, în comparație cu lucrul practic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în sfera religiozității", "întregul, nedivizatul" devine "un concept-cheie". "Credința într-o lume de dincolo este, din această perspectivă, de nesusținut fiindcă ea presupune tocmai divizarea întregului". Pe cale de consecință, ca și în cazul marxism-leninismului, avem de-a face "cu o transcendență coborâtă în lume, nu în afara ei" (Râmbu: 2001, 100). Și tot ca în cazul marxism-leninismului, "romanticul nu este un idealist" în sens hegelian sau kantian. Pentru el, "valorile nu sunt transcendente". Dimpotrivă, "pot fi înfăptuite". "Intangibilitatea lor este numele pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
participarea evidențiază angajarea, implicarea lui activă în sarcinile distribuite; - realizarea se referă la progresul înregistrat în atingerea obiectivelor fixate, la „câștigul” obținut în urma parcurgerii secvențelor de instruire. Nivelul 2 privește realitatea în care se derulează procesul de învățare, atributele de transcendență și imanență, temperatura, iluminatul, nivelul zgomotului, aranjamentul mobilelor din sală fiind realități obiective care există independent de individ, dar care sunt modelate, influențate de percepția imanentă a persoanei, ce conferă mediului un caracter subiectiv, unic pentru fiecare individ. Nivelul 3
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
participarea evidențiază angajarea, implicarea lui activă în sarcinile distribuite; - realizarea se referă la progresul înregistrat în atingerea obiectivelor fixate, la „câștigul” obținut în urma parcurgerii secvențelor de instruire. Nivelul 2 privește realitatea în care se derulează procesul de învățare, atributele de transcendență și imanență, temperatura, iluminatul, nivelul zgomotului, aranjamentul mobilelor din sală fiind realități obiective care există independent de individ, dar care sunt modelate, influențate de percepția imanentă a persoanei, ce conferă mediului un caracter subiectiv, unic pentru fiecare individ. Nivelul 3
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
că greutățile vor fi depășite Curaj și încurajarea celorlalți: concentrare pe forțe, pe potențial Activă, cu inițiative și perseverență: promovează spiritul „putem face, la treabă!” Este conștientă de posibilitățile care există, le stăpânește: acceptă ceea ce nu poate schimba 1.3. Transcendență și spiritualitate Valori și scopuri generoase, largi: scopuri și visuri de viitor Spiritualitate: credință, comuniune, ritualuri Inspirație: imaginarea de noi posibilități, creativitate Transformare: învață și crește după confruntarea cu adversitățile 2. Tipare de organizare 2.1. Flexibilitate Capacitate de schimbare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
e cel mai important determinant al ortodoxiei. "Sofianicul este în esență acest sentiment difuz, dar fundamental al omului ortodox că transcendentul coboară, relevându-se din proprie inițiativă, și că omul și spațiul acestei lumi vremelnice pot deveni vas al acelei transcendențe" (Blaga, 1936:106). În sens larg, sofianicul desemnează viziunea unei mișcări de sus în jos a transcendenței. Exemple de viziuni sofianice pe care Blaga le identifică în cultura populară românească sunt: Miorița, Meșterul Manole, legenda pământului transparent, grâul cristoforic, cerul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]