3,521 matches
-
În care Abisul 42. Noi suntem cu toții de acord 43. Persoane pe care le Întâlnești pe stradă 44. Invocă forțele 45. De aici se iscă o extraordinară Întrebare 46. Te vei alătura de broască de mai multe ori 47. Simțul treaz și memoria străpunsă 48. O bună aproximare 49. O cavalerie templieră și inițiatică 50. Eu sunt cea dintâi și cea de pe urmă 51. Când așadar un geniu cabalist 52. Un eșichier uriaș ce se Întinde pe sub pământ 53. Neputând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
necăjește Wakefield. Dintr-un salt este În spatele lui, Îl apucă de păr și trage. Au. — Tortură o să fie dacă nu-mi spui. Sau moarte. Dacă Îmi povestești, Îți cruț viața, Șeherezada. Întinde mîna sub pîntec și Îl apucă de interesul treaz din nou, lipicios la pipăit. În regulă, o să-i spună. Copilul Wakefield știa să se ascundă. CÎnd era foarte mic, se pitea după un dulap sau se făcea covrig sub masa din bucătărie sau se Întindea, nemișcat ca un leș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
făcea nevastă-sa, Întrebările obișnuite pe care le pun străinii. Wakefield i-a spus că e doctoriță la camera de gardă. În mod ciudat, a Început și el să creadă asta și cînd rusul se duse la culcare, Wakefield rămas treaz, dînd trup ficțiunii sale. A Înțeles că ultrarealitatea faptului că ea avea grijă de trupurile de prisos ale orașului ar putea să apese pe relația lor, că ea nutrea o neîncredere profundă În munca lui, pe care ea o considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În ceea ce-l privea pe Wakefield, sfaturile lui erau fără rost. Pentru el nu exista femeie potrivită; femeile erau, ca și Wakefield Însuși, inexplicabile. — Ce vrei să faci acum? Maggie se trîntește pe spate, cu brațele sub cap. E complet trează, deși ceasul de pe noptieră arată 3:30 a.m. Wakefield memorează o notă mentală către el Însuși: sex oral = alune și sare de mare. — Presupun că somnul nu te interesează. — Somnul? Glumești? Nu prea facem altceva În Typical. CÎnd ne vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pleca În satul sîrbesc, se strîng lîngă puț, să mai bea o gură de apă de aia rea, să se Întărească. Era stele și lună și noaptea era luminată ca ziua. Bunica era doar o copilă, dar toți copiii era treji și i-a lăsat să privească. Primul bărbat a scos niște apă și a băut și a făcut o față așa, de mirare. Mai bea unu’, și tot așa, mirare. Toți a băut apoi și la nici unul nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sa ființă a fost străluminată de cunoașterea legăturii lui cu universul. Așa trebuie să se fi simțit sfinții din pustie, chinuiți de soarele arzător, aproape morți de frig noaptea, și totuși inundați de extazul sfîntului spirit. Și el a stat treaz multe nopți În insomnia străluminată de neoane a orașului, În care noaptea albă este certificată și mandatată comercial. Dar noaptea albă ale eroilor boemi era altceva: era o lucrare spirituală, era schimbul de noapte; ei rămîneau treji pentru ca demonul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el a stat treaz multe nopți În insomnia străluminată de neoane a orașului, În care noaptea albă este certificată și mandatată comercial. Dar noaptea albă ale eroilor boemi era altceva: era o lucrare spirituală, era schimbul de noapte; ei rămîneau treji pentru ca demonul care bîntuie lumea să nu Îi afle În somn. Veghea lor era o odă de preamărire a unei noi și vibrante nopți de jazz, sex și vitalitate, care sfida America anilor ’50, o sărbătoare desfășurată deasupra unui munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ale lui Zamyatin. El vede În Margot idealul lui de bibliotecară, cu un perfect potențial de muză, și mai știe că este perfect intangibilă din moment ce este fiica lui Wakefield. În fiecare seară Wakefield se Întoarce În apartamentul lui și zace treaz, Îngrijorat de vacarmul care știe că va Începe dimineața la 7 fix. Visele lui scurte și violente sînt un fel de filme fără scenariu și În fiecare dimineață se trezește morocănos ca un puști, la prima lovitură de ciocan. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de răzbunare, forțat să supraviețuiască numai cu carnea asasinilor pe care regele Îi trimitea cu regularitate să-l ucidă. Nebunul de alături construiește un labirint, Își dă seama Wakefield, iar creatura captivă În miezul lui sînt eu. Zace toată noaptea treaz, gîndindu-se la biata și trista bestie cretană. Poate că Întreaga arhitectură neagă natura, drept pentru care cere jertfă de sînge. Își amintește Înfiorătoarea poveste spusă de doamna Petrovici, cea despre meșterul care și-a zidit fiica În zid pentru ca moscheea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fizicul. Poate, dacă eram de vreo doi metri și de vreo sută de kilograme, poate nu era așa. Da’ eu fiind de 30 de kile, n-am putut să plec capul... Și nu să plec capul că, practic, dacă eram treaz... că nu se ia nimeni degeaba de tine; mergi pe stradă și, gata, sare lumea la bătaie! Dar așa consideram eu. Când eram beat, trebuia să fac vreo ispravă și gata. Luam sabie, topor, coasă și (râde) dădeam în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ori m-am îmbătat și de șase ori am fost la pușcărie. Atât. Beam și cădeam cu pedeapsă. Am căzut numai cu infracțiuni cu violență. Vătămare corporală am fost, tentativă de omor, ultraj, vătămare corporală, omor și omor. Dacă sunt treaz, nu mă cert cu un copil. De ăla-mi pare rău, pentru că aia am făcut-o mai mult împins. Deci am fost cu ăștia doi. Ei au fost capul. Ei erau din Câmpia Turzii, erau cunoscuți și, normal, ăia mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
curtea lui n-aveam gând să-i iau viața. Să-i omor găina numai ca să-i fac în ciudă. Cu toate că n-aveam șansa pe Moșilor să omor găinile cuiva. Ei, și-ajung în ’90 să iau viața la ăștia doi! Treaz, nebăut, nu drogat... Ei - anunțuri în ziar. Afaceri rapide... vând cameră video, bijuterii, argint, tablouri, Grigorescu, nu știu ce. Contactați la numărul de telefon x. „Alo, sunt locotenent Hrib.“ Asta era a patruș’ opta faptă... „Da“, zice. „Sunt în legătură cu anunțul din ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zăpadă și prin ger (Doamne, ce mai tremuram), L-am adus pe ursul Fram, Dar în chip de... Vă mai pun o întrebare, Dar vă iau cu binișorul: Cum se cheamă drumul care Se străbate cu piciorul? Care frunte șade trează De-cu-seară până-n zori Și gândește, și visează, Din cuvinte face flori. Orice-ai zice, orice-ai spune, Îl utilizăm ades, Câteodată, mai ales, El numai pe „i” se pune. Folosirea lor e-o lege, Pe care, de-o-ncalci, se
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fost lăsați deoparte, fără milă, poeții de inspirație livrescă și estetism școlar. Admiratorii, pasionați pînă la uitarea propriei lor vremi, ai epocii greco-romane, nostalgicii medievalității, făuritorii, căzuți din lună (...) migălitorii de palide compoziții gramaticale și logice au făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți de unitatea planetei și de participarea lor la viața ei. (...) Poeții «blestemați» ai lui Verlaine au fost reintegrați în mișcarea din care manualele și antologiile pedagogice, oglinzi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt ulcior rupt din coastele humei! Griji, biruinți și uimiri încercînd în preajma ta sta-vom ades. Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea cu care tu azi ne-ai ales. Sus stelele cele mai treze aprind cărbuni de diochi. Subt strașina vremii vei crește încet, ca o lacrimă-n ochi. [1931] * ARHANGHEL SPRE VATRĂ Mă-ntorc de acum ca albina spre stup, cu harul subt aripi cu-amurgul în trup. Pe cumpăna lumii o zi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
că propria mea familie se destrămase cam pe cînd murise mama, nu aș fi putut gîndi altceva. Să nu credeți că fusese distrusă cea mai fericită dintre familii. Mama era alcoolică, imprevizibilă, manipulatoare și obsedată de propria persoană. CÎnd era trează, era În stare să fie exact genul de mamă pe care mi-l doream: blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des. Părinții mei o țineau Într-o petrecere, invitînd mereu oameni și căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din dormitorul meu și mă așezam pe prima treaptă a scării, străduindu-mă să văd rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-a schimbat odată cu sosirea lui, după cum nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru sentimentul copleșitor de dragoste pe care-l simt față de această ființă, pe care n-o cunosc decît de cîteva săptămîni. Nu pot dormi noaptea. SÎnt trează fie pentru că Tom plînge și Îi e foame (coborîm Împreună În camera de zi cînd Îl alăptez, televizorul fiind dat pe MTV, cu volumul scăzut), fie pentru că mă strecor În vîrful picioarelor pînă la pătuțul lui, privindu-i atent fețișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu ochii larg deschiși și nevinovați. Ne-am Întors și-am vrut numai să-l văd. N-am știut În ce cameră e, dar jur, cînd am deschis ușa, nu dormea și se uita la mine. — De cît timp e treaz? Îmi privesc ceasul, Încă furioasă. — Ți-am spus, deschide Michael gura pentru prima dată, clătinînd din cap și uitîndu-se la nevastă-sa. Ți-am spus să nu intri. — Dar nu l-am trezit eu, insistă soacră-mea. Era deja treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
treaz? Îmi privesc ceasul, Încă furioasă. — Ți-am spus, deschide Michael gura pentru prima dată, clătinînd din cap și uitîndu-se la nevastă-sa. Ți-am spus să nu intri. — Dar nu l-am trezit eu, insistă soacră-mea. Era deja treaz. — Bine, zic, dar de cît timp e treaz? — Am intrat acum vreo zece minute. Michael pufnește, iar eu Îmi dau seama că minte, dar nu am energia, așa că repet. — Bine. Deci, a dormit cam o oră și jumătate În loc de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spus, deschide Michael gura pentru prima dată, clătinînd din cap și uitîndu-se la nevastă-sa. Ți-am spus să nu intri. — Dar nu l-am trezit eu, insistă soacră-mea. Era deja treaz. — Bine, zic, dar de cît timp e treaz? — Am intrat acum vreo zece minute. Michael pufnește, iar eu Îmi dau seama că minte, dar nu am energia, așa că repet. — Bine. Deci, a dormit cam o oră și jumătate În loc de cele trei cu care e obișnuit, ceea ce Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mamei, cu ani În urmă. Ce semeni, aia aduni. Și totul se termină ca de obicei. Amîndoi stăm Întinși În pat, fără să vorbim, aproape nemișcați, prefăcîndu-ne că dormim, deși Îmi dau seama după felul În care respiră că e treaz, și știu din experiențele anterioare că o să stau aici aproape pînă În zori, cu inima bătînd să-mi spargă pieptul de furie, vrînd ca totul să se Întoarcă la normal, dar neputînd să-mi cer iertare. Știu exact ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu noi. Nu Înțeleg această furie, ura asta, sentimentul permanent de nedreptate. Dar știu că eu și Tom sîntem fericiți cînd sîntem singuri. Mult mai fericiți. Dan a Început să plece de acasă Înainte să mă trezesc eu. SÎnt mereu trează la ora aia, dar stau Întinsă În pat și mă prefac că dorm. Mușchii Îmi sînt tensionați, respir iute și Întretăiat și număr minutele pînă se Închide ușa de la intrare și mă pot relaxa În sfîrșit. Îl trezesc pe Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de parcă am fi doi străini? — Unde e Tom? Întreabă el lungindu-și gîtul și privind prin cameră. — Doarme puțin. A avut o noapte proastă, iar astăzi nu a vrut să se culce pînă la ora două. E posibil să fie treaz. Mă duc să verific. — Te-ar deranja dacă l-aș trezi eu? Nu, deloc. Bine, mergi. Mă așez pe canapea și-mi examinez unghiile. Doamne, cum de-am ajuns să fim atît de politicoși? Mai am puțin și-i ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e aici, zic și Încerc să nu mi se rupă inima de plînsul lui, În vreme ce-i curăț voma din păr. Îl aduc Înapoi În dormitor și-l culc pe masa pe care-l schimb, Îmbrăcîndu-l la loc rapid. Acum e treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]