4,267 matches
-
dată cu viața și puterea sa. Mă unește cu Tatăl și cu Fiul. Mă primește în Biserică, comuniunea celor botezați. Mă învață să-l iubesc pe Dumnezeu și pe oameni, cum a făcut Isus Cristos. Viața noastră pe pământ este trecătoare. Botezul ne dăruiește începutul unei vieți veșnice, pe care însuși Dumnezeu ne-o promite. Botezul și credința Botezul și credința sunt legate între ele, la fel ca întrebarea și răspunsul. A accepta darul botezului înseamnă a crede. De aceea, la
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pune ție și atunci nu e nebun deloc. Simplu de tot. Cu prostia lucrurile sânt ceva mai complicate. Proștii se descurcă, se pare, mai bine. 29 decembrie Din nou am avut dificultăți de respirație. Sper să fie o simplă spaimă trecătoare. 30 decembrie M-am înșelat când am crezut că iarna va fi blândă. Mă uit pe fereastră la oamenii care trec zgribuliți, la frunzele mușcate de frig, la pietrele care lucesc ciudat, rece, la zăpada viscolită azi noapte. Trebuia să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întors înapoi. Sânt prea vanitos ca să accept un refuz. Încât mai bine iau direcția iadului. Acolo, în mod a n-am greutăți la poartă". Sau: De multă vreme, inchizițiile nu se mai ocupă de treburile cerului. Au coborât la cele trecătoare și numai pe acestea n-ai voie să le jignești. De aceea e mai complicat să te înfrunți cu oamenii decât cu Dumnezeu". În schimb, de sfidat am sfidat și, nu totdeauna din vina exclusivă a caracterului meu. Uneori am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pornit toți trei: eu în față, ei în spatele meu. Spre nedumerirea mea, treceam pe lângă toate celulele fără să ne oprim la nici una și chiar am ieșit din închisoare pe stradă care acum era cu totul pustie. Nu se vedea nici un trecător; când am vrut să-l întreb pe gardian cum se explica acest fapt, mi-am dat seama că și el dispăruse împreună cu fetița. Am început să rătăcesc printr-un oraș pustiu în care se părea că toți locuitorii muriseră sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acestei încercări și își încordaseră ultimele puteri ca să rămână, fără a se clinti, la înălțimea acestei suferințe prelungite peste un atât de lung șir de zile, atunci, uneori, un prieten întâlnit întâmplător, o părere emisă de un ziar, o bănuială trecătoare sau o bruscă perspicacitate le dădea ideea că la urma urmei nu e nici un motiv ca boala să nu dureze mai mult de șase luni și poate chiar un an sau mai mult. În clipa aceea, prăbușirea curajului lor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
temporar. Astfel continuau să circule pe străzi și să se așeze la mese pe terasele cafenelelor. În ansamblu, nu erau lași, schimbau între ei mai multe glume decât tânguiri și aveau aerul că acceptă cu bună dispoziție niște inconveniente evident trecătoare. Aparențele erau salvate. Totuși, către sfârșitul lunii și aproximativ în săptămâna de rugăciuni de care va fi vorba mai departe, transformări mai grave au modificat aspectul orașului nostru. Întâi de toate prefectul a luat măsuri cu privire la circulația vehiculelor și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
continuau viața lor măruntă și se adaptau claustrării, alții, dimpotrivă, începând de atunci au fost obsedați de ideea de a evada din această închisoare. Oamenii acceptaseră la început să fie rupți de restul lumii așa cum ar fi acceptat orice neplăcere trecătoare care nu stingherea decât unele din obiceiurile lor. Dar, devenind deodată conștienți că sunt într-un fel sechestrați sub un cer în care vara începea să-i frigă, simțeau lămurit că această recluziune le amenința întreaga lor viață și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se retragă. Puțin mai târziu, părintele sunase și o chemase. El se scuzase pentru ieșirea avută și declarase că nu putea fi vorba de ciumă, că el nu prezenta nici unul din simptomele bolii și că trebuie să fie o oboseală trecătoare. Bătrâna doamnă îi răspunsese cu demnitate că propunerea ei nu izvorâse dintr-o neliniște de acest ordin, ea nu avusese în vedere propria securitate care era în mâinile lui Dumnezeu, ci se gândise numai la sănătatea părintelui de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
farul strâmtorii continua, din primăvară, să lumineze pentru nave care se îndreptau spre alte porturi. În cerul măturat și lăcuit de vânt, străluceau stelele limpezi și licărirea îndepărtată a farului adăuga printre ele, din timp în timp, o pâlpâire cenușie trecătoare. Briza aducea miresme de mirodenii și de piatră. Tăcerea era absolută. \ E plăcut, spune Rieux așezându-se. E ca și când ciuma n-ar fi urcat niciodată până aici. Tarrou stătea cu spatele și privea marea. \ Da, spune el după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
această înaintare și totuși ciuma trecea prin cele dintâi rigori ale anotimpului fără să se sinchisească. Mai trebuia încă așteptat. Dar tot așteptând, sfârșești prin a nu mai aștepta, și întregul nostru oraș trăia fără viitor. Cât despre doctor, momentul trecător de liniște și de prietenie care îi fusese oferit nu s-a repetat. Fusese deschis încă un spital și Rieux nu mai stătea între patru ochi decât cu bolnavii. El a observat însă că, în acest stadiu al epidemiei, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am continuat munca de la catedră pe care am reușit s-o transform într-un altar în cultivarea limbii și literaturii române. Dacă m-aș mai naște o dată, tot educator mi-aș dori să fiu pentru împlinirea ființei mele de om trecător pe acest pământ”. (p. 48) Optimismul viguros și statornic aureolează personalitatea nonagenarului cetățean de onoare al Bârladului. „... cred în viață și mi-e drag să trăiesc fiindcă am pentru ce să trăiesc și mai ales pentru cine să trăiesc!” - afirmă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și din vechii prieteni. Nu am uitat pe nimeni, în ciuda vremurilor triste, așa de bine descrise de dvs., din cei ce frecventau pe atunci celebra «Casă de pe Epureanu» și unde ne mai întâlnim și astăzi cu mare bucurie. Totul fiind trecător pe lumea asta, părinții mei s-au mutat, nu prea departe, în «Bârladul de sub cruci» (tot după dvs. citire), casa părintească a fost înstrăinată, dar mai am ceva neamuri și în special câțiva buni prieteni pe care îi voi vizita
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și anii totalitarismului - cu un întreg cortegiu de privațiuni și persecuții și mă consider norocosulnorocoșilor că am atins această frumoasă vârstă. Pentru mine e un mic semn că, în mod special, Creatorul mi-a fixat un drum în viața asta trecătoare... Cartea și preocupările legate de actul creației mă fac ca mereu să citesc și să scriu, cu preocupările unui om care merge la serviciu în cadrul unui program fix de activitate... Duc o viață ordonată, cu ore fixe de muncă, de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oară de când se cunoscuseră. Era conștientă că acesta era un fel de răgaz pentru el, o pauză de la doliu, un prilej de ușurare după greutatea pe care o purtase pe umeri în ultimele patru zile. Știa că e o stare trecătoare, că e imposibil să dureze. Cu toate astea nu se putea abține: se bucura de acest moment dintre ei. Nu avea de gând să evite pur și simplu întrebarea cu o glumă sau schimbând subiectul, așa cum se obișnuise să procedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu de Înțeles, chiar dacă era una atât de trecătoare. O clipă era acolo, Învăluindu-i sufletul Într-o insensibilitate narcotizantă, În clipa următoare dispărea ca prin farmec, lăsând-o singură În propriul trup. Așa se simțea În acea primă vineri din iulie, golită de orice sentimente, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dădea Întregului oraș un aer sacru. Ici și colo copiii țopăiau prin bălți, se Împroșcau cu noroi, se delectau comițând păcate ușoare. Dacă a existat vreodată un timp potrivit pentru păcătuit, atunci trebuie să fi fost chiar În acel moment trecător. Unul din acele momente rare când aveai sentimentul că Allah nu doar veghea asupra noastră, ci ne Învăluia În iubirea lui; unul din acele momente când Îl simțeai aproape. Istanbulul devenise parcă o metropolă fericită, de un pitoresc plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la agrafe la pietre prețioase și panglici; fie că era vorba de păr tuns scurt În stil punk, fixat cu clame În cocuri de balerină, făcut șuvițe sau vopsit În orice nuanță posibilă, fiecare din coafurile ei constituia un episod trecător În timp ce boala sa rămânea fermă pe poziții. După un lung sejur printr-un „sindrom depresiv acut“, Feride s-a Îndreptat spre „graniță“, un termen interpretat Într-un mod destul de arbitrar de diverși membri ai familiei Kazanci. Maică-sa a interpretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și jumătate În care trecuse prin chinurile iadului rezistând, Împotrivindu-se, plângând, refuzând să accepte, rugându-se să nu fie așa, și, În cele din urmă, dându-se bătută În fața evidenței - mariajul ei se terminase. Căsătoria putea fi o nebunie trecătoare care te făcea să crezi că avea să țină o veșnicie, Însă era mult mai greu să-i apreciezi ironia când nu erai tu cel care-i punea capăt. Faptul că mariajul trebuia să tărăgăneze mult timp Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
interesul ei pentru el a fost Înlocuit de o simpatie sinceră. În drum spre casă, au oprit mașina și s-au plimbat puțin pe Columbus Avenue, amândoi tăcuți și gânditori. Atunci briza și-a schimbat direcția și pentru o clipă trecătoare Aramanoush a prins mirosul pătrunzător, sărat al mării, tânjind să se afle pe plajă În acel moment, dorindu-și cu disperare să fugă chiar În momentul acela. Totuși, când au ajuns În fața librăriei City Lights, nu s-a putut abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un anumit subiect de conversație. Deși temele variau destul de mult, toate aveau tendința să se Învârtă În jurul istoriei și culturii lor comune - „comun“ Însemnând adesea „dușman comun“: Turcii. Nimic nu Îi unea mai repede și mai puternic pe oameni - deși trecător și șubred - decât un dușman comun. Săptămâna aia subiectul era „Ienicierii“. Pe când trecea rapid În revistă cele mai recente mesaje, Armanoush a fost fericită să descopere că Baron Baghdassarian era online. Nu știa prea multe despre el, În afară de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de Revoluția Bolșevică și se stabilise permanent la Istanbul. Petite-Ma era cea mai bună elevă a lui. Nu avea doar talentul, ci și perseverența de a face din pian un tovarăș pentru o viață, mai degrabă decât o distracție trecătoare. Rahmaninov, Borodin și Ceaikovsky erau preferații ei. Ori de câte ori era singură acasă, cântând doar pentru ea cu Pașa Întâiul așezat În poală, aceștia erau compozitorii ale căror lucrări le interpreta. Totuși, când cânta pentru musafiri, alegea bucăți dintr-un repertoriu complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai văzut gerurile astea și vremea? Nici soarele nu are cum să schimbe iarna... deși ar trebui. Ghețarii nu sînt veșnici, deși ghețurile polare ar părea astfel... nici soarele nu e veșnic, de altfel... totul în această lume este relativ, trecător și schimbător. Totul este fragil și aparent, iluzoriu și în curs de transformare... mereu altfel, mereu la fel... Chiar și noi, chiar și ceea ce simțim, ceea ce devenim sau sîntem în stare să aducem în această lume, totul este asemenea soarelui
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înțelegi. Pentru a înțelege trebuie să te lămurești. Pentru a te lămuri, trebuie să depășești aparențele încremenite ale concretului superficial. Ajungi la esențial numai dacă te detașezi de aparențe. Care e mai adevărat, visul sau realul? Spiritualul sau materialul? Aparențele trecătoare sau adevărul limpede și necesar? Acum trebuie să decizi, mereu decizi ce ți se pare important. Însă în fața esențialului, totul este relativ: concret, vis, certitudine... ceea ce contează este luminozitatea interioară... de ce? Iată de ce: valoarea spirituală va fi întotdeauna superioară materialismului
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sîntem și ce am fi cu toții, cine să poată spune dacă nu e totul o iluzie care se amestecă și se tulbură pentru a fi realitate? În această lume plină de contradicții, contraste, paradoxuri, paralelisme, încîlceli, încurcături, diversitate, totul este trecător și aparent, totul pare iluzoriu și relativ încît, pînă la urmă, adevărul este esențial și egal cu înțelegerea... egal cu a fi. A fi este tot un fel de iluzie. Totul este, într-un fel sau altul, iluzie și real
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
concretului. Realitatea concretă ar fi un cadru împietrit, rigid și sec fără izvorul iluzoriului care poate depăși, crea și îmbunătăți ceea ce este deja. Tot ceea ce pare iluzoriu ar trebui să devină posibil, tot ceea ce pare real este aparent, nesemnificativ și trecător, tot ceea ce este suflet ar trebui să fie intensitate și iubire valori care depășesc granițele noțiunilor și există pur și simplu, dincolo de labirintul distanțelor, mai presus de aparențe nesemnificative, mai presus de efemeritate, esențialul fiind energia care are însușirea de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]