3,565 matches
-
pot face ordine în lumea din mine. Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură el, privind pe fereastră departe, nepădit de gânduri. Frunzele îngălbenite de toamnă, din copacii din fața casei, continuau să cadă în legănări ușoare. -Suntem ca și ele... trecători!.. mai adăugă el înfiorat. Frunzele continuau să cadă în legănări calme... parcă, te întâmpinau cu celebrele vorbe ale trapiștilor. ”Memeno mori!” - Da, trebuie să mă învăț cum să mor își zise Iorgu. Lecția fundamentală a creștinismului este să te înveți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Există îngrijorarea potrivit căreia, daca Savonarola, care făcuse din Christos "Regele Florenței", fusese un sfânt, atunci întregul oraș a fost complice la moartea sa. Acesta era mesajul unui țăran din Brozzi numit Martino care în iarna dintre 1500-1501 ținea predici trecătorilor, autoproclamându-se succesorul călugărului și prezicând că Dumnezeu va pedepsi Italia și orașele Romă și Florența pentru că i-au omorât pe Savonarola și pe cei doi adepți ai săi, în 1498131. Cu siguranță că episodul Rinaldeschi din 1501 merită să fie
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Înalță nervos spre cer, sfidând forța gravitației, pentru a găuri cerul cu crengile lui, ca să te uiți prin găurile cerului. „Fiecare zi este un tort de frișcă. De dimineață ies pe stradă și În drum spre chioșcul de ziare scot trecătorilor frișcă din urechi. Printre afinele, căpșunile, zmeura și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul În acadele de decorat tortul. lumea e un magazin de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
înalță nervos spre cer, sfidând forța gravitației, pentru a găuri cerul cu crengile lui, ca să te uiți prin găurile cerului. „Fiecare zi este un tort de frișcă. De dimineață ies pe stradă și în drum spre chioșcul de ziare scot trecătorilor frișcă din urechi. Printre afinele, căpșunile, zmeura și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul în acadele de decorat tortul. Lumea e un magazin de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vile peste vile. Nu conta că este același model. Să fie, numai; să fie vile! Banii să nu rămână neconsumați, și, locul acela, să nu rămână gol. Deci, vile, cu duiumul! Oare ce-i cu ăștia, se Întreba, câte un trecător? Ce-i cu această seminție de buhușani, care nu lasă loc, nici măcar unei cât de mici raze de soare, să atingă pământul, de potopul acesta de vile? Ce să fie, a răspuns, Într-o zi, careva. Nu e nimic. Au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
verdeață, rai, În care, arbuști și pomi fructiferi, laolaltă cu numeroase specii de flori de grădină și de câmp, printre rondouri și alei străjuite de iarbă, de un verde crud, și de o prospețime ademenitoare - toate astea invitându-l, pe trecător, să-și Încetinească pasul, să privească, să admire, săși Încânte sufletul și să și-l Încarce de plăcere și de fericire. Mai avea de făcut câțiva pași, până la portiță, când, a auzit, simțindu-se vizat; și, zi, așa, domnule: tot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În urmă, către bătrânii care-l petreceau, de dincolo de gard, În timp, ce, poarta mare, de la intrarea În curte, rămânea Închisă, Întrucât, instalația electronică, cu care era prevăzută, acționa, doar la autoturismele, care, fie că ieșeau, fie că intrau. Și trecătorii, grăbinduse, către locurile de muncă, ori către pe altundeva, nu luau În seamă acest amănunt, al porților, și nici pe cel al bătrânilor, pe când, soarele, urca,victorios,către crucea zilei. Ghici, ce-i aici? Nici primul sărut pe care acel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Costinești. Dar ‚Sidonia”?... Am primit și pozele. Cine ești tu, Sidonia? Femeia frumoasă, elegantă, care după poziția trupului, se sprijină de brațul unui bărbat pierdut în întuneric; sau femeia tinara, în blugi ’cu buzunare’, privind avintat - și cam arogant - pe deasupra trecătorilor de pe aleile unui parc? Aștept o lămurire Vick Dragă Vick, Nimic nu mi-ai scris, nimic îți răspund Sidonia Well, asta e... - Ce e cu tine? Tresar. - Poftim? - De când ai venit stai că un băț. Nu ai spus nimic... - Ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
an, devine unul dintre obiectele cele mai apreciate. Fiind orele după amiezii, cînd mare parte dintre oameni fie se odihnesc, fie se relaxează pe nisipul fierbinte al vreunei plaje sau se răcoresc la ștranduri, cu toate că străzile mai puțin Înțesate de trecători mă Îmbiau să-mi prelungesc plimbarea, simțeam totuși că parcă mă aștepta banca mea din parc, unde Îmi petreceam cele mai plăcute momente În care puteam să-mi las gîndurile să zburde În voie. După vreo oră ma smuls din
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cer. Gataaaaaaaaa! răspundea Thomas. O să ne trezim În Anglia! O văd! Uite Turnul Londrei! Iuuuuuuuuuuuuuuuu! chiuia și nepotul. Primiseră amenzi, nu era leac, fuseseră amenințați c-un proces, pînă la urmă lumea s-a obișnuit; cînd se auzea vuiet mare, trecătorii se opreau rîzÎnd - Iar trece ăla cu baba aia nebună! -, apoi izbucneau În urale, unii fluierau. Bunica nu se mai ținea, acum, prea bine pe motocicletă; cînd urca pe șaua din spate, chiotele ei păreau mai mult niște vaiete, iar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
apropiere, uitîndu-se mereu pe geam. La Vinales, de pildă, unde și băuse un pahar cu gin, fereastra era mereu deschisă, pervazul era folosit de clienți drept masă, era un loc tocmai bun pentru a ține sub observație strada. Dar orice trecător, deocamdată, era pentru Thomas necunoscut. Nici În clădire n ar fi putut să intre dacă, pînă la urmă, ar fi aflat că fiul este singur acasă, nu știa codul interfonului, doar numărul apartamentului, iar dacă l-ar fi aflat totul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Café Breton era mai greu, s-a mutat la Vinales, alături, era deschis acum. Și-a tras un scaun lîngă fereastra deschisă, așa stătuse și seara trecută; acum era ziuă, se vedea mult mai bine strada, dar erau mai mulți trecători. Iarăși cafea, atît; Încă un whisky ori un pahar cu vin ar fi colorat prea mult ziua, iar o posibilă Întîlnire cu Juan ar fi stîrnit un entuziasm nepotrivit; fiul trebuia să revadă același străin plăcut, un adevărat gentleman; cine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
conturile cu o alta, era treaz; niciodată nu se urcase pe motocicletă băut; de fapt, atunci, Începea un alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți, pe care Îi Înlocuise repede; cînd se răcea vremea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dreptul să-i interzică să-l strîngă-n brațe, să-i vorbească, să și-l apropie. „Bert!“ Cel strigat s-a Întors mirat. Mai surprins era chiar Thomas. Dusese imediat, instinctiv, mîna la gură. Se trezise strigînd. Destul de tare. Mai mulți trecători Întorseseră capul. Nu așa gîndise totul. Bert! Răzbătuseră În aer, fără voia sa, cîteva sunete, nu avea cum să le mai Întoarcă. „Bert?“ Vroia să fie sigur. „Da...“ Adolescentul privea, nepricepînd nimic, spre bărbatul Înalt, fost sportiv, desigur - prin tricoul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Și de faptul că Bert avea acasă unul. Ești fiul meu!, cum rostise, ar fi putut, la o adică, să fie doar ceva metaforic; cei de o anume vîrstă obișnuiau, uneori, să Îi spună unui tinerel, fie și necunoscut, fiule. Trecătorii Îi ocoleau bombănind, cei doi nu se clinteau; se priveau drept În ochii; doi străini care, brusc, deveneau tată și fiu; o stare nouă pentru fiecare dintre ei; era, poate, o confuzie. Nu era. „Așa este, Bert... Pot să te
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
civil, singur, spre Christiania. Cizmele roșii Îi mai făceau pe cîte unii să Întoarcă, amuzați, capul, dar se fereau să rîdă ori să facă glume, nu era bine să ai de-a face c-un nebun care privea peste capetele trecătorilor; puternic, liber, satisfăcut, senin; nu ar fi lovit pe nimeni, iubea pe toată lumea atunci, poate pentru prima oară. În cîteva rînduri, de-a lungul anilor, avusese doar impresia. Poate și În clipele acelea doar i se părea, dar asta Însemna
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
despre un film, de la care tocmai ieșiseră; despre un roman psihologic; de ce nu, despre unul de dragoste. Erau priviți cu plăcere de mai toți cei care intrau În parc; aveau ceva tonic cei doi, dădeau Încredere celor aflați În preajmă, trecătorilor. Dacă unora dintre aceștia le-ar fi mers rău pe urmă, asta, desigur, s-ar fi datorat unei fufe care tot străbătea aleile, pentru a fi acostată de vreun babalîc pofticios. Ann poftise la Thomas, se Întîmpla și astfel. Dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se scuze, să arate că Îi pare nespus de rău? Să o Îmbărbăteze? Că nu e vina ei - și nici a lui - și că soarta, numai soarta, fusese potrivnică ? Să se arate indiferent? Au stat acolo, pe trotuar, ocoliți de trecători, multă vreme. „Thomas, vrei să ispășim Împreună?“
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în același timp cu X și-i zîmbește întotdeauna. în fața bisericii transcendentale ar fi trebuit să-l vadă pe cerșetorul cartierului, un anume mimil. Unde sunt toți acești oameni ? Și ceilalți, care și-au lăsat magazinele vraiște ? Și clienții, și trecătorii, și gospodinele ieșite după cumpărături, și bătrînii care se trezesc devreme, și mesagerii, și copiii care ar fi trebuit să se îndrepte spre școală, și... — Poate că ar trebui să sun la poliție ? Vocea pufnește în rîs. X nu-și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de mers pe jos, m-am trezit eșuat într-un cartier de imobile vechi, dar fără mare prestanță. Un cartier greu de definit, nici burghez dar nici popular, cu puțină lume pe străzi, mai mult bătrîni plimbîndu și cîinii și trecători incerți grăbiți să dispară după uși tăcute. îl rog pe cititor să mă ierte, nu vreau să dau mai multe detalii pentru localizarea geografică a acestui cartier întrucît Cafeneaua Timizilor este un loc fragil și n-ar rezista în fața unei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deseori această calitate, de a găsi expresia cea mai plastică pentru a descrie o realitate. Da, cafeneaua mea se ștersese din peisaj, dispăruse din imobilul unde o lăsasem ultima dată. De altfel am încercat să-i întreb pe cîțiva dintre trecători dacă nu văzuseră o cafenea pe acolo. Fiți amabil, nu vă amintiți cumva dacă aici a fost cîndva o cafenea ? — Cîndva cînd ? — acum exact zece zile... — nu, domnule, aici nu a fost niciodată nicio cafenea. eu locuiesc în acest cartier
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vecinii. în luna august, o bătrînă moartă de o săptămînă a avut noroc de pisica sa. Bietul animal, înnebunit din cauza foamei, se agita atît de mult în dreptul ferestrelor sfîșiind perdelele și încercînd să zgîrîie sticla încît a atras atenția unor trecători... mai discut cu un bărbat tînăr, nici patruzeci de ani, care zace de o săptămînă în turnul ascensorului. îmi povestește cum s-a prăbușit în gol de la etajul 12 și cum a murit pe loc. nu înțelege cum de s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
clădirii) în momentul în care tînărul poet se inflamă ca o torță și sute de flaiere zburară în jurul său. omul își pregătise din timp operațiunea și tipărise cîteva sute de manifeste care fură imediat citite de toată lumea, scriitori și ziariști, trecători și agenți de securitate. Iată conținutul mesajului său : Destul ! Destul cu disprețul și cu indiferența Occidentului față de literatura română. Scriitori români, meritați din plin un premiu Nobel pentru literatură ! Nu vă mai lăsați deposedați de recunoașterea mondială ! Cereți recompensa supremă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
buruienile. Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți, în care se zărea prin întuneric atâta frunziș și atâtea trunchiuri, încît întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia trecătorului fiind totuși de pădure fără fund. Grilajul avusese o poartă mare cu două aripi, legată acum cu un lanț. O portiță mai mică numai era deschisă, și pe aceea, luîndu-și sacul în mână, intră tânărul, după oarecare chibzuială. Ajungând în fața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]