40,073 matches
-
reclamă însă mentalități capitaliste, agonale, menite să forjeze conduite de tip occidental, precum cultul lucrului bine făcut, al datoriei față de comunitate, al rigorii și preciziei. Pașoptismul propusese proiectul modernizării cu un elan și optimism benefice pe durată scurtă, prin resurecția trecutului glorios și credința sinceră în virtuțile neamului. Spiritul acelei epoci a marcat în bine dar și în rău evoluția noastră; în bine, prin acea credință tonică în puterea noastră mesianică de renaștere; în rău, prin inducerea mitului revoluționar drept soluție
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
cum mai arăta normalitatea? Sau există un rezervor de normalitate - instrumente și tehnici de adaptare la un anumit regim de temporalitate, din care noi, românii, le-am ales pe cele care ni se potriveau! Sigur, trebuia să ne desprindem de trecut. Toți actorii acestei aprige dispute cu privire la căile modernizării căzuseră de acord în această materie. Cu atât mai mult în cazul nostru, al românilor, pentru care recuperarea sensurilor vârstei eroice - illo tempore -, urma să traverseze interregnul fanariot, care nu îndeplinea nici măcar
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
bună de țintuit în insectarul său de către Caragiale. La intersecția dintre lumea românească, dinamică, cel puțin la nivelul elitelor, și oferta ideologică occidentală, versatilitatea a devenit o trăsătură a modului românesc al ființei. Ideile noi sunt primite fără rezerve, în vreme ce trecutul este lesne aruncat peste bord ori îmbrăcat în "cămașa lui Nessus". Ambiția europenismului ("care Europă să fie ațintită cu ochii asupra noastră" - Farfuridi) intră în competiție aprigă cu naționalismul parodic ("Eu nu voi să știu de Europa dumitale" - Cațavencu). Dilemelor
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
cărților lui Hrabal, Ki', Nadás Peter) un document despre ce înseamnă să fii central-european, despre o identitate pierdută odată cu inocența, despre umanitate și multiculturalitate. Dincolo de patetismul aparent al unor asemenea afirmații, e o trăsătură a literaturii poloneze contemporane preocuparea pentru trecut, pentru decriptarea mecanismelor de conviețuire multietnică și multireligioasă din glorioasa perioadă interbelică - acum, cînd Polonia e una din puținele țări fără minorități. Relațiile ambigue dintre polonezii catolici și numeroasa minoritate evreiască înainte și după 1938 și sentimentul de vină pentru
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
universitare, că s-au bucurat nu numai de condiții de confort personal, ci și de măgulitoare poziții în viața culturală? Unul din ei a trecut cu arme și bagaje în tabăra putrefactului Occident, după ce se străduise a-și șterge amplul trecut propagandistic, așa cum fac anumiți indivizi cu amprentele lor de pe clanțele ușilor... Pînă subzistă anumite lucruri ciudate, ca să nu zicem mai mult, n-avem simțămîntul că a vorbi despre ele, chiar repetitiv, ar constitui o inanitate. Dacă cel mai mare cîștig
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
volum de versuri, dacă nu cu miezoase proze. Tirajele de câte 180.000 de exemplare, pe care sigur le hotăra bardul en titre al lui Ceaușescu, precum tot personal și le distribuia, stârnesc în zilele noastre mila la adresa unui mic trecut. Cum însă omul este, de la izgonriea din Paradis, un mare nemulțumit, un neliniștit și un îngrijorat, mereu în căutarea de ceea ce nu i se cuvine - adică de mai bine - ne poticnim de cete de iritați pe care te miri ce
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
necunoscut: ,,Absența unei boli psihonevrotice e probabil un semn de sănătate, dar nu unul de viață." Înclin și eu să cred că (mai ales pentru tipul de individ reflexiv, bîntuit de îndoieli, nu tocmai sigur pe sine, sensibilizat de experiențele trecutului și ușor descurajabil în fața asalturilor realității), angoasa, ,,acea conștiință a fricii, o frică de grad secund reflectînd asupra-și", acea neliniște nelămurită, adesea fără obiect de care vorbeam la început, departe de a fi un simptom al indiferenței, aversiunii sau
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
rece la toate, chiar ,,de te-ndeamnă, de te cheamă". Dar nu, departe de a fi resemnat, senin, olimpian, dorești, dorești încă atîtea, numai că între dorinți și posibilități pare a se căsca un abis. Prizonier și complice al unui trecut dilatat, hipertrofiat, te lași devorat de primejdiile, imaginare sau reale, ale prezentului și viitorului, transformate și ele, neîncetat, în timp trecut... Neliniștea îți dă la început tîrcoale sfioase, cuminți, incerte, o ignori, încerci să o dai afară ca pe o
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
poate întîmpla ca personajul, astfel confruntat cu propriul sine, să creadă că a înnebunit. Iată o circumstanță în care nebunia poate fi o "fericire". Faptul că mașina timpului, în acest episod din viața lui Harry Potter, te proiectează într-un trecut apropiat, îți permite să îți schimbi prezentul, dar și viitorul, între anumite limite. Fiindcă și așa, unele lucruri sînt inalterabile. Dar e semnificativ că numai acel sine ce are acces la mecanismul care schimbă mersul timpului e dotat cu oarecare
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
omniscient. Cu atît mai puțin, omnipotent. Dar chiar și știind puțin mai mult - și oricît ar fi de îngrădit -, ceva poate, totuși, să modifice. Probabil că lucrurile ar sta la fel și dacă proiecția ar fi în viitor, nu în trecut. Și poate că, în același episod, cea mai interesantă dintre toate e secvența în care, pentru o fracțiune de secundă, cei doi Harry Potter, cel trecut și cel prezent, își întîlnesc privirile. Ca urmare a acestui fapt - numai dacă te
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
lucrurile ar sta la fel și dacă proiecția ar fi în viitor, nu în trecut. Și poate că, în același episod, cea mai interesantă dintre toate e secvența în care, pentru o fracțiune de secundă, cei doi Harry Potter, cel trecut și cel prezent, își întîlnesc privirile. Ca urmare a acestui fapt - numai dacă te privești în ochi poți să-ți schimbi soarta! -, Harry Potter cel de cu trei ore în urmă e salvat miraculos de ceea ce el (în această ipostază
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
să facă vraja cea benefică și că aceasta a avut efect, tocmai pentru că știa că o mai făcuse și îi reușise. Și totuși, și vraja care izbutește și evenimentul pe care-l modifică sînt aceleași și în present și în trecut. Numai timpul și unele personaje - ca și perspectiva lor - sînt dedublate. Prin urmare, există situații în care are rost să trăiești și în trecut. Dacă ai încredere că ai (fi) putut reuși cîndva, în trecut, poți să îți salvezi, acum
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
vraja care izbutește și evenimentul pe care-l modifică sînt aceleași și în present și în trecut. Numai timpul și unele personaje - ca și perspectiva lor - sînt dedublate. Prin urmare, există situații în care are rost să trăiești și în trecut. Dacă ai încredere că ai (fi) putut reuși cîndva, în trecut, poți să îți salvezi, acum, prin aceeași reușită proiectată à rebours, și propria viață și pe cea a prietenilor. Poți face ca inocenții să nu fie masacrați. E adevărat
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
și în present și în trecut. Numai timpul și unele personaje - ca și perspectiva lor - sînt dedublate. Prin urmare, există situații în care are rost să trăiești și în trecut. Dacă ai încredere că ai (fi) putut reuși cîndva, în trecut, poți să îți salvezi, acum, prin aceeași reușită proiectată à rebours, și propria viață și pe cea a prietenilor. Poți face ca inocenții să nu fie masacrați. E adevărat că pe dușmani nu poți să îi aneantizezi, dar reușești să
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
dușmani nu poți să îi aneantizezi, dar reușești să faci ca măcar una dintre crimele acestora să eșueze. Acea crimă ce era pe cale de a fi pusă în act atunci/ acum. Tot ce face Harry Potter este să învețe din trecut. 3 . În fiecare volum din Harry Potter, în final, eroul și antieroul (ce ia diferite forme) se confruntă. Noi ne-am întîlnit cîndva, în trecutul tău și în viitorul meu", îi spune eroului, în volumul doi, Tom Riddle, cel care
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
fi pusă în act atunci/ acum. Tot ce face Harry Potter este să învețe din trecut. 3 . În fiecare volum din Harry Potter, în final, eroul și antieroul (ce ia diferite forme) se confruntă. Noi ne-am întîlnit cîndva, în trecutul tău și în viitorul meu", îi spune eroului, în volumul doi, Tom Riddle, cel care, de multă vreme, devenise, pe un cu totul alt plan, lucifericul Lord Voldemort. Ceea ce înseamnă că, pentru oricare dintre noi, Lucifer este o virtualitate. Căci
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
engleză), ni se spune explicit. Propria alegere este aceea ce ne face ceea ce sîntem, mult mai mult decît acele haruri pe care le avem din naștere. Doar știm că talanții îi putem, în fond, și îngropa - e tot o opțiune. Trecutul/ prezentul/ viitorul se întretaie și se suprapun. Prezentul e numai o răscruce de trecut și viitor. O știm de la Sfîntul Augustin și de la Plotin, însă o aflăm, din nou, din basmul al cărui erou e Harry Potter. Răscruce multiplă și
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
mult mai mult decît acele haruri pe care le avem din naștere. Doar știm că talanții îi putem, în fond, și îngropa - e tot o opțiune. Trecutul/ prezentul/ viitorul se întretaie și se suprapun. Prezentul e numai o răscruce de trecut și viitor. O știm de la Sfîntul Augustin și de la Plotin, însă o aflăm, din nou, din basmul al cărui erou e Harry Potter. Răscruce multiplă și pe infinite planuri. Intersecție în care fiecare dintre noi e și amintirea a ceea ce
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
pe care vrea să o transmită despre sine celorlalți. Așa piere și Tom Riddle, "ucis" de Harry Potter, cel ce mînuiește o străveche spadă fermecată, pe care are inspirația de a o înfige chiar în "inima" jurnalului acestui alter-ego din trecut al lucifericului Voldemort. Iar inspirația lui Harry Potter nu vine din senin (de altfel, scena se petrece într-o hrubă), ci îi este insuflată de o pasăre Phoenix. 4 . Oprirea timpului - fie și într-o clipă fericită, care vrem ca
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
oficial că statul de peste Prut e altceva decât parte istorică a României? Centrarea excesivă trădează o irațională frică de prezent. în ultima sută și cincizeci de ani, nimic nu pare să se fi schimbat în sensibilitatea românilor față de istorie. Percepem trecutul cu ochii cu care îl percepea și Eminescu (alt nume de care e bine să nu te atingi!), proiectând imagini edulcorate asupra unei realități care n-a fost aproape niciodată roză. Că nu există nici o logică în adularea moaștelor trecutului
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
trecutul cu ochii cu care îl percepea și Eminescu (alt nume de care e bine să nu te atingi!), proiectând imagini edulcorate asupra unei realități care n-a fost aproape niciodată roză. Că nu există nici o logică în adularea moaștelor trecutului o dovedește antipatia cvasi-generală a românilor față de monarhie. Or, dacă ar trebui să ne mândrim cu vreo perioadă din istoria noastră, ar fi cei cam 40-45 de ani dintre 1875 și 1920, când s-a construit, dintr-un neant istoric
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
în mod excepțional Moldovei și Valahiei să-și păstreze creștinismul. Acesta e un fapt dovedit istoricește, dincolo de orice dubiu. T.J.: îmi pare rău, nu înțeleg. Spuneți că ar fi trebuit să moderez importanța pe care o atribui creștinismului (ortodoxiei) în trecutul României? Mi se pare, dimpotrivă, că spuneți (apropo, asemeni Poloniei) că România se vede pe sine drept esențialmente creștină, în opoziție tocmai cu stăpânii ei otomani din secolele trecute. Problema creștinismului ca un sau ca singurul atribut european e departe
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
interpretat, în "România literară", demersul dumneavoastră ca pe un apel către Europa. Un apel adresat Uniunii Europene care va trebui să facă față tuturor particularităților "excepției românești". El a mai spus că articolul dumneavoastră, în ciuda unei imagini triste, cenușii a trecutului și prezentului României, a adus în cele din urmă o anumită rază de speranță. Dacă lucrurile stau așa, care e speranța? T.J.: Fără îndoială, m-a înțeles perfect! Care e speranța? De partea Europei, ca România să fie acceptată definitiv
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
hazard selon Le chant du firmament nous menent A sons perdus des violons Font danser notre race humaine Sur la descente à reculons... (Le chant du malaime) Și, acest mesaj, atât de sincer, atât de copilăresc, pe care Poetul, din trecutul său stins, îl îndreaptă spre noi, cei de azi: Hommes de l'avenir, souvenez-vous de moi!...
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
lei pe articol, la o leafă care era de 4-5000 de lei. Deși raportul a scăzut de patru ori în timp, eram plătit cu mult mai mult decît astăzi. Nici televiziunea și radioul nu plătesc colaborări comparabile cu cele din trecut, chiar dacă ele sînt mai mari decît ale României literare. În ce le privește, revistele de cultură nu prea mai plătesc colaborările. R.: Cum vedeți perspectivele presei culturale în aceste condiții? N.M.: Sper și eu, ca noi toți, într-o minune
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]