9,583 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎMPREUNĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1149 din 22 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dacă viața asta nu ar tremura precum o frunză ce de pomul plin de îndoială se desprinde-ncet, eu aș reuși să-mi înfloresc cuvintele pe buză și le-aș pune să danseze, -n crângul minții, -un menuet. Dacă soarta nu ne-ar mai juca atâtea
ÎMPREUNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362814_a_364143]
-
dus, au murit Și nici-un gând nu mai zboară pe aripi de vis. Ai plecat Și inima mea a încetat să mai cânte, În mine plouă nesfârsit... Cu degete de lacrimi Încerc să pictez curcubeie -n amurg, Dar mâna-mi tremură prea tare, De-atâta dor și plâns! Locul meu e trist și pustiu, Niciun zbor de pasăre, Niciun suspin de vânt Și niciun glas de copil Nu-mi pătrunde în suflet. Ai plecat, Nu mai e nimic de făcut-dar te
CÂNTECUL LEBEDEI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362829_a_364158]
-
ar trebui să se simtă rușinați dar sunt prea speriați ca să mai roșească. Din vârful celui mai înalt platan frunza a putut vedea multe. Toate au înțelepțit-o. Acum se afla într-o situație de cumpănă. Îi vede pe bătrânii platani tremurând asemenea frunzelor ce și-au luat zborul alungate de toamnă și vânt și nu înțelege ce cale să urmeze. Își dorește să rămână pe creanga goală și înnegrită de teamă și frig dar o altă chemare lăuntrică, încă neînțeleasă, o
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Cu litere de foc, cuvântul Libertate, era sculptat în inimile lor. De frica Securității și din dorința de a gândi liber, de a se mișca fără restricții, își părăsiseră părinții, iubitele, rudele, prietenii, preferând să se ascundă în munți. Adrian tremura de frig. Deși vară, noaptea era foarte răcoroasă pe munte; refugiul era aproape înghețat. Prin aerisirea din tavan, prin care ieri plouase, se vedeau câteva stele strălucind; păreau agățate de brațele cerului. Coborî din patul de lemn; se îmbrăcă imediat
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
mai avut exemplare decât din această a treia ediție.” “Mare i-a fost bucuria când a primit pachetul și, despre atenția pe care i-a acordat-o domnul Goga, ce să mai spun... Trebuie să vă imaginați cum foaia îi tremura în mâini, lacrimile îi străbăteau obrajii și cu greu înțelegeam ce-mi citește. Emoțiile l-au stăpânit toată după-amiaza” - mi-a scris, despre acest eveniment, mama lui Mihai. Pe cartea Ștefan, apărută la Cartea Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011, subintitulată
FASCINAT DE LECTURĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362912_a_364241]
-
caietul pe masă, cu mâna la frunte): Parcă revăd visul care s-a repetat de trei ori... ( Apare povestitorul) POVESTITORUL: Se pare că Ema este cam derutată. Dar EL unde o fi? Vom vedea îndată. (Dispare.) EL (o ființă palidă, tremurând, pătrunde în colibă): Dumnezeule mare! Am vedenii, parcă aud o voce de femeie. Înger sau demon, ce-o fi oare? Oricum, nebuniei îi urmează moartea. EA: Ești viu cu adevărat, sau doar ... o nălucă? EL: Sunt o umbră din miliardele
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Cerne trist o ploae rece Peste-nmuguriții tei Și un vânt de ghiață trece De trei zile pe alei. Mă-ntorceam plouat din piață: -Uite domnu,dacă vrei, Un cadou de dimineață Pentru doamna,ghiocei. Țigăncușa o copilă Stă în fața-mi tremurând Și-am simțit atunci o milă, Privind trupul ei plăpând. - Ghiocei, urzici, leurdă, Le-am cules de dimineață. Mă-neca revolta surdă: -Tristă-i mama ei de viață. Nu puteam să-mi vin în fire: -De-o vârstă cu nepotul meu, Ca
ŢIGĂNCUŞA de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362977_a_364306]
-
Privind trupul ei plăpând. - Ghiocei, urzici, leurdă, Le-am cules de dimineață. Mă-neca revolta surdă: -Tristă-i mama ei de viață. Nu puteam să-mi vin în fire: -De-o vârstă cu nepotul meu, Ca o trestie subțire Și cât mai tremură de-un leu. Emil Șușnea 16.04 2015 Referință Bibliografică: Țigăncușa / Emil Șușnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Șușnea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŢIGĂNCUŞA de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362977_a_364306]
-
avea să se miște din lipsă celor pentru care existau cu toții. Am stat așa numai știu cât, mă simțeam oricum bine cu căldură pe gât și palmele calde cu frigul de prin jur ce dădea ocol picioarelor ce începuseră să tremure după umblat. După ce am terminat de savurat căldură ce m-a întremat, m-am ridicat și am inceput sa colind tacticos târgul în lung și-n lat. Trecuse deja de amiază bine, când am realizat că nu avea să vină
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
și îndreptă fascicolul firav de lumină spre locul din care se auzise zgomotul. Doi ochi imenși străluciră ireal printre frunzele înalte și ascuțite, făcându-l pe om să-și scape cuțitul și lanterna din mâini și să se întoarcă rapid, tremurând, lângă tovarășul său: -- Bă!!! N-am văzut în viața mea așa ceva! -- Ce-i Nea Fane? -- Ce animal poate avea ochii cât felinarele și să trăiască în apă? -- Un somn uriaș? -- Ești prost de cap? Peștii n-au ochii cât felinarele
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
apă... -- Du-te tu să tragi o tură cu ochiul. -- Mă cam tem, Nea Fane! -- Ba pe naiba, ditamai parașutistu’ cu nisipu’ în chiloți! Împins de camaradul său, Nelu se strecură pe urmele proaspăt lăsate prin ierburi, până în dreptul malului. Tremura de-a binelea. Ceva pocni sub cizmele lui, făcându-l să se arunce pe burtă. Dădu cu mâna peste lanterna subțire cu carcasa de plastic, scăpată de tovarășul său și înjură încet. Se târâ în patru labe, mușcându-și buzele
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Conte) Tată socru... CONTELE DRACULA: (izbucnește într-o explozie de bucurie) Ăst răspuns îl doream! PALOȘ: (prinde curaj) La porunca Domniei Tale! CONTELE DRACULA: (cu voce răsunătoare și amenințându-l cu degetul) Poruncesc să-mi faci un nepot!... (zâmbește) Ce tremuri? Acum ești vampir ca și noi!... (cu blândețe) Am vrut să te cunosc... Ce mare ai crescut!(Cei doi tineri tresar) Eu sunt acela care te-a salvat de la moarte! Tânăra pereche rămâne uimită la această afirmație. Contele duce mâinile
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
uita, dar nici nu le așternea pe hârtie. Fugea de literatură, doar, uneori, desena figuri ciudate pe un petic de hârtie. Semănau fie cu el, fie cu alții. Cineva i-a propus să se însoare, dar el a început să tremure de frică. Să nu fie obligat să se însoare. Femeile râdeau. Seara, când mă culc, îl zăresc dincolo de fereastră. Se uită la mine. Parcă mă întreabă - tu ce crezi despre mine? Ce să-i spun? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Idiotul
IDIOTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363072_a_364401]
-
Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă, încât auzea foșnetul fulgilor zdrobiți sub galoșii ei. Zări după un gard o cușmă brumărie, tremurând parcă într-un dans ciudat. - Ce faci, Petrică? - Ziua bună, mătușă! Iaca, înghit niște motorină cu zahăr, poate-mi mai trece durerea asta de gât, că mă omoară cu zile și-mi vine să-mi iau gâtul cu brișca. Dădu
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
ardă pe rugul toamnei sau să-l păstrez sub pătura de frunze ce se va acoperi de nea iar pământul îl va transforma la primăvară într-un grăunte orb și surd! (acum mi-e sufletul ascuns dup-o cortină ce tremură în faldurile unui clopot de mătase ce se pregătește să hiberneze toată iarna trezindu-se la primavară în clinchetul de clopoțel al unui ghiocel care va străluci-n lumină ... iar tu de mă vei chema să desțelenim cuvântul iertarea o
ELEGIE PENTRU IERTARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363307_a_364636]
-
tăcu și privirile se agățară de subțirelul ce deveni centrul atenției. O liniște greu de înțeles se lăsă peste capetele ce-și alungeau gâturile să vadă mai bine. Subțirelul luă aer în pieptul pregătit să expire prin corzile vocale ce tremurau ... - Numai este nimeni, în afara noastră, cu toții au murit ... suntem singurii în viață ... - Și pe noi cine o sa ne servească ? Referință Bibliografică: Ospățul / Borchin Ovidiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
Le cântă foștii lor supuși, de mult pieriți. Foști trubaduri. Iar dansul blândelor fecioare cu rochii largi subțiri , de borangic revine-n vechile săli goale. Seniorii le privesc cu ochii reci,nici foame, nici pasiune. Sunt de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de lilieci bolnavi de întuneric și miasme. Vin priculicii ce înveselesc castelul. Și lupul urlă lung de groază , gelozie. Dar poți sări pe stânci? E nebunie. Două cadrane - ochii lupului, în ele trece timpul
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
Și scântei să lase în slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Cu dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins De ani ce-n tâmple argintii nu mai au
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
frânge Pe râul înghețat al sorții. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc COLINDA NOSTALGIEI În casa visurilor, de când n-ai mai venit, A nins uitarea, iubirii să-i plâng de milă. Că tremură-n privire, sub gândul troienit, Și-ngheață amintire de soartă ostilă. La candelă de suflet îți scriu o colindă, Prin noapte de veghe, singură și pustie. Cu magia sărbătorii să te cuprindă Și în privire să-ți reverse bucurie. Pe
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
privire, sub gândul troienit, Și-ngheață amintire de soartă ostilă. La candelă de suflet îți scriu o colindă, Prin noapte de veghe, singură și pustie. Cu magia sărbătorii să te cuprindă Și în privire să-ți reverse bucurie. Pe gând tremurând, din cer coboară mister, În care te zăresc grăbit, prin viscol când vii, Ca să-mi asculți sufletul cum cântă Leru-i Ler, Prin magia iernii cu zăpezile-i târzii. Și-acum te-aștept în casa visurilor noastre, Sub streașină de gânduri
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
în izvor de apă lină m-aș fi prefăcut pentru ca sorbindu-mă să-ți simt fierbințeala buzelor însetate căutând alinare. M-aș fi revărsat știind ca numai așa tu vei renaște. O secundă de mi-ar fi fost îngăduit să tremur pe obrazul tău, aș fi fost fulgul cald ce se topește în lacrima ce-ți poate alina suferința. De m-ai fi lăsat ți-aș fi desenat cu flori de cireș chipul. Fluture aș fi fost mângâindu-ți lin pleoapele
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
slab luminate. Liderul întâlnirii se deosebea prin culoarea roșie a mănușilor. O muzică ciudată, cu ritmuri sacadate de tobe se auzea în surdină. Simțea sudoarea rece cum i se prelinge pe spate și broboane i se se scurgeau pe tâmple. Tremura. De verdictul Consiliului depindea viitorul și chiar viața lui. În încăperea circulară, obscur luminată zărea pe pereți capete scheletice sculptate. Într-un ritm ritualic participanții au deschis manuscrisele. Acolo se aflau activitățile și traseul vieții sale. În mijlocul mesei trona o
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
1948. Tatăl tău era un culegător de folclor, de „rarisimă valoare”, cum apreciază Sonia Enache. Cu ce har era dăruit tatăl tău? Era un om foarte sensibil. Îl însoțeam, chiar la o vârstă fragedă, ca un fir de iarbă ce tremură alături de o tulpină viguroasă. Îmi spunea povești, ducându-mă de mână. Umblam amândoi, el spunând povești și basme, eu ascultându-l fermecat. Erau povești și basme pe care nu le-am mai auzit sau citit, până azi, nu le-am
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
Escape) ca să-l apăr pe Bogdan, ca-n “The Force Awakens”!!!!!!! -Salut, profa! mă ia pe nepregătite “oaia mea fără lână”, “Bogdănel, șoric de purcel”. N-am suflat o vorbă, stai liniștită! mă asigură și-ncepe să râdă. Telefonul îmi tremură-n mână. Niciodată nu trebuie să-i spun nimic. El îmi dă răspunsurile direct, la toate frământările mele. Îmi place vocea lui, liniștea pe care mi-o toarnă în suflet. Îl am în minte, cu ochii ăia mici, imposibil de
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
gândurile negre. Un motor ambalat la maximum, scrâșnete, icneli, voci întretăiate și un fel de geamăt neomenesc. Dau fuga în balcon și ce mi-e dat să văd? Toți copacii din livada casei învecinate, încărcați de poamele lor, cu frunzele tremurând, acoperite de praful adunat după ultima ploaie din primăvara trecută, cu trunchiurile lor încă vii, cu seva încă circulând prin vinele lor vegetale, cu ecourile trilurilor păsărești încă răsunând, zăceau acum victimele unui tractoraș pictat, condus cu furie înainte și
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]