6,656 matches
-
din Legende sau Basmele românilor. Ghicitori și proverburi (1872 ) și începe colaborarea la „Columna lui Traian”. A mai publicat la „Analele literare”, „Convorbiri literare”, „Dorobanțul”, „Familia”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Revista societății «Tinerimea română»”, „România liberă”, „Tribuna” ș.a. După ce a învățat singur limba franceză, încercând chiar o traducere din Ruinele Palmirei de Volney, I. scrie un articol de folclor comparat, semnalând motive comune în basmele române și în cele franceze. Fără a renunța la preferința pentru proza
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
Universitatea din Cluj, absolvind în 1964. După terminarea facultății este profesor de liceu la Sighetu Marmației. Debutase cu reportaje în 1959, în ziarul „Pentru socialism” din Baia Mare, iar poezie publică din 1963, când îi apar primele versuri în „Luceafărul” și „Tribuna”. Colaborează de-a lungul timpului la principalele reviste literare. În 1968 îi apare întâia carte, Tăcerineprimite (grafierea titlului, fără pauză între cuvinte, e consecventă, ceea ce pare să excludă eroarea și să denote intenționalitatea), cuprinzând o succintă prezentare critică, în care
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
système phonétique roumain au contact du système français), obținând titlul magna cum laude. Colaborează la „Almanahul literar”, „Cercetări de lingvistică”, „Familia”, „Gând românesc”, „Bulletin linguistique”, „Națiunea română”, „Revista Cercului Literar”, „Revue de Transylvanie”, „România literară” (Aiud), „Secolul 20”, „Steaua”, „Zorile”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”. Multilateral în preocupări, spirit enciclopedic, J. manifestă multă vreme un interes aproape egal pentru științele pozitive (matematici superioare) și pentru cele umaniste. Treptat, preocupările lui se centrează pe aria disciplinelor filologice, ajungând la rezultate notabile
JACQUIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
Română «Alexandru Philippide»”, „Analele Universității «Al. I. Cuza» din Iași”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Iașul nou”, „Flacăra Iașului”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Ateneu”, „Cronica”, „Ecoul” (Bistrița), „Mitropolia Moldovei și a Sucevei”, „Arhiva someșeană”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Revista română”, „Mișcarea literară” (Bistrița), „Dacia literară”, „Literatură și artă” (Chișinău), „Studii și cercetări etnoculturale” (Bistrița) ș.a. În același sens se înscriu și volumele Limba română literară (1970), Originea limbii române literare (1981), Studii eminesciene (1987), Transilvania în
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
compania IBM, pe piată european) de computere. În 1970, GE a vandut tot companiei Honeywell. Povestea conținu), ins), de vreme ce nu mai ofer) surprize, putem s) încet)m de a o mai urm)ri (vezi Tugendhat 1971, p. 36; Internațional Herald Tribune, măi 1977). De Gaulle dorea s) evite controlul american, și s) mențin) o capabilitate francez) independent), în privința fabric)rii de computere. Cine n-ar fi f)cut-o? Alegerea concret) a fost, cu toate acestea, între o companie competitiv) sub control
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Press Cooper, Richard N. (1968). The Economics of Interdependence. New York: McGrawHill. (ianuarie 1972). ,,Economic interdependence and foreign policy în the seventies”. World Politics, vol. 24. Crittenden, Ann (31 decembrie, 1976). ,,U.S. seen safe from supplycuts of major minerals”. Internațional Herald Tribune. Crossman, Richard (1977). The Diaries of a Cabinet Minister, vol. 3: Secretary of State for Social Services, 1968-1970. London: Hamish Hamilton și Jonathan Cape. Dahl, Robert A. (iulie 1957). ,,The concept of power”. Behavioral Science, vol. 2. De Gaulle, Charles
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
editor), Changing Patterns of Military Politics. New York: Free Press. Hymer, Stephen (mai 1970). ,,The efficiency (contradictions) of multinațional corporations”. American Economic Review, vol. 60. Imlah, A. H. (1958). Economic Elements în the Pax Britannica. Cambridge: Harvard University Press. Internațional Herald Tribune (mai 1977). ,,The outlook for France”. Internațional Monetary Fund, Bureau of Statistics (diferiți ani). Direction of Trade. New York. Isaak, Alan C. (1969). Scope and Methods of Political Science. Homewood, III.: Dorsey. Jaeger, Werner (1939). Paideia: The Ideals of Greek Culture
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
în „Scânteia tineretului”; devine, la numai șaptesprezece ani, redactor al „Paginii elevului” în săptămânalul bucureștean de limbă neogreacă „Nea Zoé” (1964-1966). A colaborat cu traduceri și recenzii la „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul” „Echinox”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Romanian Review” ș.a. După 1985 este prezent cu eseuri, studii și traduceri în publicații științifice și literare grecești, franceze, române, spaniole și sud-americane. Cartea de debut, scrisă în limba greacă, apare în 1979 la Atena (Neohelleniko Triptycho. Kavafis-Seferis-Sikelianòs
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
la Sibiu, redactor la „Neuer Weg” și bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1956-1969), redactor la Editura Științifică și Enciclopedică (1969-1977), apoi la revista „Volk und Kultur”. Debutează cu versuri în 1965, în „Gazeta literară”, colaborând și la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Arc”, „Lettre internationale” ș.a. A fost căsătorită cu poetul George Almosnino. Majoritatea poeziilor din cartea de debut, Vina nu e a mea (1968), ca și din cea următoare, Captivitatea cercului (1970), deși scrise în vers alb
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
a avut ca protagonist pe tânărul medic american James Oscar Noyes (1829-1872), angajat ca chirurg în armata turcească pe durata războiului și îndeplinind concomitent funcția de corespondent de război pentru ziarele „The Morning Chronicle“ din Londra și „The New York Daily Tribune“, cu colaborări ocazionale la revistele americane „Putnam’s Mounthly Magazine“ și „The National Magazine“ din New York. În a doua ipostază s-a situat junele ofițer (ajuns mai târziu general) al armatei britanice, Charles George Gordon (18331883), combatant pe frontul crimeean
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de primul ministru și Carol I nu erau aduse la cunoștința opiniei publice românești, conținutul lor nu era greu de intuit. Aflată în pragul reorganizării, opoziția conservatoare nu va pierde momentul pentru desfășurarea unor noi acțiuni, cu ajutorul presei și al tribunei parlamentare, împotriva guvernului. Motivul era de data aceasta politica externă. Deși propriul lor program, în acest domeniu, era caracterizat de Titu Maiorescu ca fiind „plin de fraze anodine lipsite de orice precizie“19, conservatorii nu ezitau ca prin intermediul unor ziare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spera că, în felul acesta, Austro-Ungaria ar renunța la atitudinea de ostilitate manifestată până atunci, dar și la locul din comisia mixtă 64. Rusia mai avea însă adepți în rândul oamenilor politici. Unul dintre aceștia, Grigore Sturdza, intervenea chiar de la tribuna Senatului în favoarea apropierii româno-ruse, iar după doi ani ziarul său „Democrația Națională“ populariza aceleași idei65. Despre activitatea 59 „Românul“, 21 august 1881, p. 735. 60 Idem, 30.IX.1881, p. 863. • N. Iorga, op. cit., p. 233. • Ibidem, p. 234. • Frederic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diplomatului austriac 66. Revenind la susținătorii proiectului amintit trebuie să spunem și faptul că nu exista un consens deplin în cadrul acestuia. Astfel, în timp ce Titu Maiorescu prin intervențiile sale publice pleda pentru alianța cu Puterile Centrale, politicieni ca Vasile Boerescu (la tribuna parlamentului) sau C.A. Rosetti (în „Românul“) considerau că guvernul trebuia să ducă în primul rând o politică națională. Pentru cei doi, dezamăgirea provocată de Rusia și neîncrederea în politica dusă de aceasta erau motivele ce-i determinau să privească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
realitate faptul că intervențiile sub diverse forme ale Rusiei în Bulgaria sau Serbia (regele Milan devenise aliat al Vienei) provocau în rândul autorităților habsburgice o nervozitate nedisimulată la adresa guvernului țarist, fapt care se va observa și din intervenția făcută de la tribuna Parlamentului de ministrul de externe, contele Kalnoky 67. Pe lângă problema Dunării, care reprezenta o piedică în direcția apropierii României de Austro-Ungaria, se adăuga în această perioadă și situația dificilă a românilor din Transilvania. Dincolo de alte motive tactice, guvernul habsburgic credea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vor stârni noi pasiuni politice. Pentru un stat a cărui independență fusese recunoscută cu greu, neadmiterea unui delegat de la București decât cu un vot consultativ nu avea cum să nu provoace nemulțumiri. Noul ministru de externe, D.A. Sturdza, susținea de la tribuna parlamentului pe 30 ianuarie că România făcuse toate demersurile necesare pentru a fi tratată ca un stat independent. După ce Sturdza amintea și de instrucțiunea dată lui Ion Ghica, privind neacceptarea hotărârilor forului european fără aprobarea României, a urmat declarația primului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
guvernul Ungariei a dat un comunicat cu privire la respingerea candidaturii, guvernul României a preferat căile neoficiale care ofereau posibilitatea unui limbaj mai savuros. Ca răspuns la votul de la ONU, ziarele românești publicau în întregime interminabilele discursuri ale lui Vîșinski, rostite la tribuna instituției mondiale, și mostre de gândire politică externă românească, în articole de genul „Jos labele de pe popoarele libere“ (Vasile Luca). În general, s-a aplicat politica minimalizării publice a eșecului suferit în Consiliul de Securitate și Adunarea Generală ONU, ziarele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și majoritatea reacționară din guvernul Rădescu pentru a înșela masele țărănești“67. Mai mult decât atât, după prima zi de dezbateri, „Scânteia“ aprecia drept pozitivă • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1945, f. 230; „Tribuna poporului“, 30.XI.1944. • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1944, f. 227. • Ibidem, f. 226; „România liberă“, 18.XII.1944. • Vezi Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cultural-bisericească „Candela“. La începutul secolului XX s-au editat mai multe ziare ale partidelor politice românești, cele mai însemnate și cu o perioadă mai lungă de apariție fiind „Voința Poporului“ (1902-1908), organ al Partidului Țărănesc Democrat, și „Apărarea Națională“ (1906-1908), tribună a Partidului Național. Pentru dezvoltarea culturală a Bucovinei benefică a fost existența Universității Francisco-Josefine, inaugurată în 1875. Ea era compusă din trei facultăți: de Teologie ortodoxă, de Drept și de Filozofie. Deși la Universitatea din Cernăuți cursurile se țineau aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-i ca directori pe C. Stere și Paul Bujor, „sufletul“ revistei fiind de-a lungul anilor Garabet Ibrăileanu; în 1907 Paul Bujor se retrage, locul său fiind luat de dr. Ioan Cantacuzino. Cu apariția „Vieții Românești“, poporanismul a avut o tribună ascultată, intrând astfel în faza sa decisivă 10. În 1913-1914, C. Stere (membru marcant al Partidului Național Liberal) și revista au salutat și sprijinit programul de reforme democratice anunțat de Ion I. C. Brătianu. În anul 1914 și la începutul anului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în 1970. Funcționează ca redactor principal la „Viața militară” (1967-1973), secretar de redacție la „Săptămâna” (1973-1984) și secretar literar la Teatrul „Constantin Tănase” din București (1984-1985). Colaborează la „Viața militară”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Săptămâna”, Luceafărul”, „Scrisul bănățean” „Orizont”, „România literară”, „Astra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Argeș”, „Cronica”, „Steaua”, „Familia”, „Contemporanul”. Debutează în 1959 cu poezie în revista „Apărarea Patriei”, iar editorial, în 1971, cu volumul de versuri Azimut. Patria, locurile natale, natura, istoria neamului sunt teme frecvente mai cu seamă în primele volume, teme
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
viața culturală a bucovinenilor refugiați după 1940 în alte provincii. Preocupat în mod preponderent de literatura română scrisă pe teritoriul Bucovinei istorice, L. a colaborat, începând din 1923, la majoritatea periodicelor cernăuțene: „Poporul”, „Glasul Bucovinei”, „Codrul Cosminului”, „Cuvântul țărănimii”, „Bucovina”, „Tribuna”, „Revista Bucovinei”, „Bucovina literară”, „Cronicar”, „Junimea literară”, „Spectatorul”. Ocazional a semnat în „Adevărul literar și artistic”, „Unirea” (București), „Familia” (Oradea). Intervențiile sale completau cu documente noi anumite fapte legate de literatură și de contextul în care acestea au avut loc.
LOGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287846_a_289175]
-
1992 și 1993 este producător al programului românesc de televiziune „Romanian Soul” din Chicago, iar din 1994 va fi realizator la Televiziunea Română. Debutează în revista școlară „Zări senine”, cu versuri și articole; alte versuri îi apar în 1970 în revista „Tribuna”, L. colaborând apoi cu poezie, proză, critică literară și de artă la „Luceafărul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Viața românească”, „Tribuna” ș.a. Fervoarea sentimentală din prima carte, Regina cu pași furați (1978; Premiul de debut al Editurii
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
revista școlară „Zări senine”, cu versuri și articole; alte versuri îi apar în 1970 în revista „Tribuna”, L. colaborând apoi cu poezie, proză, critică literară și de artă la „Luceafărul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Viața românească”, „Tribuna” ș.a. Fervoarea sentimentală din prima carte, Regina cu pași furați (1978; Premiul de debut al Editurii Dacia), nu se regăsește în versurile din volumele ulterioare. Peisajul din care lipsesc (1981) dezvăluie un lirism neliniștit, cenzurat de cerebralitate, sentimente evanescente, topite
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
Cenaclul „Calistrat Hogaș”, apoi, în 1983, Cenaclul Scriitorilor, devenit din 1990 Societatea Scriitorilor din județul Neamț. În 1997 a fondat Editura Crigarux, iar din 2000 conduce, în calitate de redactor-șef, revista „Antiteze”. Debutează în 1973 la „Ateneu”, colaborând ulterior la „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Familia”, „România literară”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Hyperion”, „Asachi”, „Convorbiri literare”, „Poezia”, „Antiteze”. Cartea de debut a lui L., Introducere în opera lui Ion Pillat (1980), este o monografie în care criticul reușește să identifice și să caracterizeze metamorfozele
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
plenipotențiar la Paris (1880). Deși acaparat de activitatea politică, a mai avut câteva inițiative culturale însemnate, printre care înființarea Universității din Iași (1860). Membru al Societății Academice Române din 1868, este ales vicepreședinte (1886) și președinte al Academiei Române (1887-1890), de la tribuna căreia va rosti ultimul său mare discurs recapitulativ: Dezrobirea țiganilor. Ștergerea privilegiilor boierești. Emanciparea țăranilor (1891). Întreaga activitate a lui K. reprezintă aplicarea, în împrejurări concrete, a unei concepții despre evoluția societății, limpede formulată de la început și urmărită consecvent în
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]