2,849 matches
-
eu în spate). A dat la Facultatea de Construcții și a devenit un culti vat șantierist. Acum are o firmă și destul de mulți bani./ Orizontul meu cultural s-a lărgit - mi-l și închipui cum se lărgește, ca gulerul unui tricou vechi și spălat de foarte multe ori - în timpul pregătirii mele pentru Facultatea de Filologie, cînd am început meditațiile în București (făceam naveta Pitești - București, o dată pe săptămînă). Călătoream în personale cu vagoane supraetajate și cu navetiști care beau țuică din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
consumatorilor de droguri în filme sau emisiuni TV pot influența atitudinile cu privire la consumul de droguri. De asemenea, anumite melodii și reviste care diseminează informații despre droguri și alte aspecte ale „culturii drogului” ce fac publicitate și promovează drogurile (de exemplu, tricourile cu imprimeuri ce sugerează consumul de droguri), având ca grup țintă adolescenții. La acestea se adaugă și informațiile despre droguri aflate pe internet ce învață tinerii cum să consume drogurile și ce efecte ar avea consumarea acestora. Nu trebuie să
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dus. — Danny? zic ușor panicată. Hei, trezește-te! Danny tresare, se ridică și începe să se frece la ochi. Are cârlionții turtiți, iar ochii albaștri deschis îi sunt și mai roșii decât dimineață, când mi-a răspuns la ușă. Un tricou gri vechi îi acoperă trupul costeliv, iar un genunchi osos iese prin blugii tăiați, împreună cu coaja unei bube pe care și-a făcut-o în weekend, cu rolele. Arată ca un puști de zece ani, căruia i-au dat tuleiele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de la zero, în trei ore? zic sceptică. Danny pare cam încurcat. — Păi... ăă... va trebui să regândim un pic conceptul designului... — În ce fel? Bate darabana cu degetele preț de câteva clipe, după care ridică privirea spre mine. Ai un tricou alb simplu? — Un tricou? nu-mi pot ascunde îngrijorarea. — O să fie cool. Ai cuvântul meu. Afară se aude oprind o mașină de transport și Danny se uită repede pe geam. Hei, ți-ai mai luat ceva de la antichități? O oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ore? zic sceptică. Danny pare cam încurcat. — Păi... ăă... va trebui să regândim un pic conceptul designului... — În ce fel? Bate darabana cu degetele preț de câteva clipe, după care ridică privirea spre mine. Ai un tricou alb simplu? — Un tricou? nu-mi pot ascunde îngrijorarea. — O să fie cool. Ai cuvântul meu. Afară se aude oprind o mașină de transport și Danny se uită repede pe geam. Hei, ți-ai mai luat ceva de la antichități? O oră mai târziu mă aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se încrețește într-un surâs în clipa în care mă vede. — Rebecca! strigă ea, după care se uită la ceas. Nu e încă ora, nu? Nu încă! Îi zâmbesc frumos și-mi trec privirea peste vestimentația ei, compusă dintr-un tricou vechi bleumarin, cu mânecă lungă, pantaloni de călărie și cizme asortate. Are un corp senzațional pentru vârsta ei. Nu e de mirare că Suze e atât de subțirică. Mă uit în jurul meu, dar nu văd nici urmă de nimic care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
extrem de duioasă și, pentru prima dată, pare să-mi observe cu adevărat rochia. — Becky... tu așa te îmbraci? O să-ngheți! Ba nu. Biserica o să fie încălzită. — E frumoasă, nu? zice Suze. Foarte deosebită. — Ce deosebită? Nu vezi că-i un tricou? Mă apucă nemulțumită de mânecă. Și cu franjurii ăștia ce e? Ia uite, nici măcar nu e finisată ca lumea! — Așa e modelul, îi explic. E unicat. — Unicat? Păi nu trebuie să ai rochia la fel cu celelalte domnișoare de onoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
serviciu, zice Luke, luându-și haina. — Un serviciu? — Dar la... știu și eu, la Gap n-au nevoie de designeri? — La Gap? Danny se uită la el ca la nebuni. Tu crezi că ar trebui să-mi petrec viața făcând tricouri polo? A, ce frumos, ia uite două mâneci, trei nasturi la tăietură, ia uite ce tetra frumos... Cum aș putea să fiu mai încâtat de atât? — Ce-o să facem? mă tângui la Luke. În legătură cu Danny? — În legătură cu apartamentul nostru! — O să găsim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de pe podium. Suze! — Bex! Suze apare în ușă, bronzată și tonică; are părul împletit codițe și prin rochie i se distinge o umflătură destul de pronunțată. Surpriză! — Gravidă? În spatele ei intră Tarquin, cu un sacou antic și de demult peste un tricou polo și părând de-a dreptul șocat. Suze, draga mea, ce spui tu aici? Șase — Ne-am gândit să-ți facem o surpriză! îmi spune Suze, după ce rumoarea stârnită de apariția lor s-a stins și Elinor și-a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
clientă este Laurel, care a venit pentru că e invitată într-un weekend cu corporația ei, iar ținuta trebuie să fie „casual“. Și ideea ei de casual e să-și tragă pe ea o pereche de pantaloni de trening și un tricou Hanes. — Arăți ca naiba, zice în clipa în care intră. Ce-ai pățit? Nimic! Zâmbesc cât pot de radios. Sunt doar puțin preocupată de niște chestii. — Te-ai certat cu maică-ta? Ridic imediat capul. — Nu, zic precaută. De ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să vină cu mine la un cappuccino rapid. Însă chiar în acel moment, spre mirarea mea, el se uită în jur, se apleacă fără să-l vadă nimeni și bagă mâna după ceva în geanta lui de pânză. Scoate un tricou cu mâneci strălucitoare, pe un umeraș. Vâră umerașul pe stativ, se uită iar în jur și se apleacă după altul. Mă holbez la el total interzisă. Ce naiba crede că face? Se uită iar în jur - apoi caută iar în geantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jur - apoi caută iar în geantă și scoate o tăbliță laminată, pe care o rezeamă la capătul raftului. Ce naiba face? — Danny! zic, pornind spre el. — Ce? Tresare speriat, apoi se întoarce și mă vede. Șșș! Iisuse, Becky! Ce faci cu tricourile alea? șuier. — Îmi aranjez marfa. — Cum adică îți aranjezi marfa? El îmi arată din cap spre tăblița laminată și o citesc cu stupoare. COLECȚIA DANNY KOVITZ. UN NOU TALENT DE EXCEPȚIE LA BARNEYS — Nu au toate umerașe Barneys, zice Danny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aranjez marfa. — Cum adică îți aranjezi marfa? El îmi arată din cap spre tăblița laminată și o citesc cu stupoare. COLECȚIA DANNY KOVITZ. UN NOU TALENT DE EXCEPȚIE LA BARNEYS — Nu au toate umerașe Barneys, zice Danny, vârând încă două tricouri pe stativ. Dar bănuiesc că nu are nimic. — Danny!... Nu poți face așa ceva! Nu poți pur și simplu să... îți pui ce vrei tu în raft! Asta fac. — Dar... — N-am de ales, OK? spune el, întorcând capul spre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Randall ideea în cap și zice păi, poate dau o raită să mă uit un pic. Și stai Danny și coase toată noaptea ca un nebun... — Toate astea le-ai făcut azi-noapte? zic cu uimire, și întind mâna după un tricou. O bridă de piele se desprinde și cade pe jos. Da, OK, poate că finisajul nu e chiar la nivelul standardului meu obișnuit, spune Danny defensiv. Te rog nu mai pune mâna pe ele, OK? Începe să numere umerașele. Două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
față aceeași încruntătură dezaprobatoare. — Bună, Daniel, zice și mă salută din cap. Becky. — Bună, Randall, zic și îi trântesc un zâmbet, sper cât mai natural posibil. Ce mai faci? Uite! spune Danny victorios, dându-se de lângă stativ și arătând spre tricouri. Colecția mea. La Barneys, exact așa cum ți-am zis. — Văd, spune Randall și scrutează cu mare atenție stativul de haine. Urmează o tăcere încordată și sunt sigură că o să ridice ochii spre noi și o să spună terminați cu păcăleala asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o mare realizare. Îl bate pe Danny ușor pe umăr, apoi se întoarce spre mine. Se vând bine? — Ăă... da! zic. Toată lumea e înnebunită, cel puțin din câte am văzut eu. — Și cu cât le vindeți? Întinde mâna după un tricou, și atât Danny, cât și eu, ne ținem fără să vrem respirația. Ne uităm împietriți cum caută eticheta, apoi ridică ochii spre noi cu o încruntătură perplexă. Astea n-au etichetă cu prețul. — Asta e din cauză că... abia le-am expus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Randall scuturând din cap. Ei, nu prea le am eu cu moda... — Mie-mi spui? îmi șoptește Danny în ureche. — Dar, dacă se vând, o fi ceva de capul lor. Daniel, îmi scot pălăria în fața ta. Pune mâna pe alt tricou, cu capse în jurul gulerului și se uită la el cu dispreț plictisit. Pe care să-l iau? — Nu trebuie să cumperi nici unul! zice Danny iute. O să-ți fac eu unul special pentru tine. Cadou. — Insist, spune Randall. Dacă nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-i pese dacă jignește pe cineva. (O dată a întrebat-o pe Erin, cât se poate de nevinovată: „Auzi, dar pe tine nu te deranjează să ai o gură cu o formă așa de ciudată?“) Acum tocmai a pus un tricou pe lângă ea și îl cântărește din ochi. La naiba. Trebuia să le fi înhățat eu de acolo imediat. — Bună, Becky! zice veselă nevoie mare. Hei, e foarte haios! Nu le-am mai văzut până acum. Adevărul e, spun repede, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să înșfac tricoul, dar ea pleacă repede de lângă mine. Mă duc doar să mă uit un pic în oglindă. Hei, Tracy, ce zici de astea? Altă fată, îmbrăcată cu noua jachetă imprimată Dior, se apropie de noi. — De ce anume? — De tricourile astea noi. Nu sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura. Lisa ridică ochii îngrozită. Becky, crede-mă, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și vine glonț la noi. — Despre ce anume nu v-a spus Erin? spune extrem de amabilă. — Despre designerul ăsta nou! spune Lisa. N-am mai auzit de el până acum. Au! face Tracy brusc, și-și ia repede mâna de la tricou. Un bold! — Un bold? o îngână Christina. Dați-mi-l puțin. Ia tricoul care arată ca după bătălie și se uită la el cu maximă uimire. Apoi zărește tăblița laminată a lui Danny. Vai, cât sunt de proastă. De ce n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Danny o privire grăbită. Poate că ăsta e momentul care îi va schimba viața! Christina îi va remarca imediat geniul, Barneys îi va cumpăra întreaga colecție și va fi un om făcut! Pe urmă Gwyneth Paltrow va purta un tricou de-al lui la Leno, și toți o să se bată pe ele, iar el o să devină faimos peste noapte și-și va deschide propriul butic de lux! Christina pune mâna pe un tricou cu niște pete în degrade și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pe urmă Gwyneth Paltrow va purta un tricou de-al lui la Leno, și toți o să se bată pe ele, iar el o să devină faimos peste noapte și-și va deschide propriul butic de lux! Christina pune mâna pe un tricou cu niște pete în degrade și cu ștrasuri în față și se uită cu atenție la el, de sus până jos, în timp ce eu îmi țin respirația. Lisa și Tracy se privesc cu sprâncenele ridicate și, deși Danny nu face nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
respirația. Lisa și Tracy se privesc cu sprâncenele ridicate și, deși Danny nu face nici cea mai mică mișcare, îl văd încordat de speranță. Ea lasă tricoul jos într-o tăcere mormântală și, în clipa în care ia al doilea tricou, ne ținem cu toții respirația la unison, de parcă un arbitru rus tocmai ezită dacă să ne dea sau nu punctaj maxim. Cu o uitătură extrem de critică, întinde tricoul pentru a-l privi cum trebuie... și, în clipa în care face asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dar n-am luat nici jumate din chestiile de pe lista asta. Și, dacă o să uit ceva, o să se dovedească a fi ceva extrem de vital, și întreaga naștere va fi un dezastru, iar eu n-am să mi-o iert niciodată. Tricou larg... lumânări parfumate... spray de plante... Oare e lista cea bună? — Spray de plante? zic nedumerită. — Pentru a o stropi pe față pe gravidă, îmi explică femeia în salopetă. Se face foarte cald în camera de spital. — Găsiți la raionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]