2,394 matches
-
petrecut cândva și nu mai poate înrâuri prezentul dau curgerii epice un calm narativ egal cu sine, lipsit de tensiune, cu un dramatism bine strunit. P. și-a reunit în cele din urmă romanele în rama unei trilogii, intitulată chiar Trilogia exilului (2002), dând altă greutate episodicului, iar întregului, constituit din fragmente succesive, un sens major. Pe parcursul elaborării, romancierul s-a preocupat de mai buna cunoaștere a operei scriitorilor americani din ultima generație, pe de o parte spre a intra în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
pe ape), București, 1994; Imposibila reîntoarcere, București, 1996; Scriitori americani contemporani, București, 1997; Scriitori români la New York, București, 1998; Corespondențe din New York, București, 1999; Dosarul cu bârfe, București, 2000; Concordia ca necesitate înțeleasă. Peticul pe gaura din drapel, București, 2001; Trilogia exilului, București, 2002. Traduceri: Cinci povești cu cowboy, îngr. și pref. Petru Popescu, București, 1972 (în colaborare cu Petru Popescu); Edgar Rice Burroughs, Întoarcerea lui Tarzan, București, 1973; Charles Dickens, Impresii din Italia, București, 1997. Repere bibliografice: Emil Mladin, Fabrica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
astfel un contrafort suplimentar prin opera lui Papiu-Ilarian. Identitatea romano-română este puternic reliefată prin utilizarea aceluiași descriptor nominal ("romaniloru") atât pentru romani, cât și pentru români. Același referent lingvistic unic va fi utilizat și de A.T. Laurian (1853) în trilogia sa Istoria Romaniloru. Principiul lui Șincai în datarea momentului cronogentic își găsește reflexia în titlul operei lui Papiu-Ilarian: Istori'a Romaniloru din Daci'a Superiore. Istoria este a romanilor, teritoriul le revine dacilor. Esența identității române, în perspectiva Școlii Ardelene
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
romantică pe care Aaron o imprimă reflecției istorice este perfect reperabilă în exegeza cvasi-hageografică pe care o face persoanei lui Mihai Viteazul și în interpretarea pe coordonate naționaliste a faptei sale din 1600. Tomul al II-lea al extinsei sale trilogii intitulate paradoxal Idee repede de istoria Prințipatului țării Rumânești este în fapt o odă națională închinată lui Mihai Viteazul. Nu mai puțin de 208 pagini din cele 322 ale volumului sunt dedicate lui "Mihaiu II. Viteazul" (Aaron, 1837, pp. 114-322
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clasa a IV-a (Almaș și Petric, continuat ulterior în formula auctorială Almaș și Fotescu, ediția princeps apărută în 1957, reeditat anual până în 1989 inclusiv) și Istoria României: manual pentru clasa a VIII-a (Dragne et al., 1971), completate de trilogia Istoria antică și medie a României: manual pentru clasa a VIII-a (Daicoviciu Hadrian et al., ediția princeps 1977, reeditat anual până în 1989), Istoria modernă a României: manual pentru clasa a IX-a (Huruzeanu et al., ediția princeps 1978, reeditat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
național-comunism a presupus restitutio in integrum a principiului naționalist. Drept consecință, ideea unității naționale a fost repusă în drepturi, luând fața unității proletare care a fost relegată pe plan secund. Registrul discursiv setat de parametri internaționalismului proletar (1947- 1964) interpreta trilogia unirilor românești (de la 1600, 1859, respectiv 1918) ca evenimente de importanță marginală în istoria luptei pentru dreptate socială a clasei muncitoare. Mai mult, erau evidențiate consecințele antipopulare și efectele exploatative rezultate din cele trei evenimente politice: "legătura" lui Mihai prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
2, Nr. 253, 254 și 255 din 18, 20 și 21 iunie 1945. Bărnuțiu, S. (1870). Pedagogi'a. Iasi: Tipariulu Tribunei Române. Blaga, L. (1921). Revolta fondului nostru nelatin. Gândirea, Anul I, numărul 10, 15 septembrie, 181-182. Blaga, L. (1969). Trilogia culturii. București: Editura pentru Literatură Universală. Bogdan, I. (1894). Însemnătatea studiilor slave pentru romînĭ. Bucureștĭ: Editura Librăriei Socecŭ & Comp. Bogdan, I. (1904). Cîteva cuvinte despre sistemul româno-centric în predarea istoriei universale. Convorbiri literare, 38(4), 384-389. Brătianu, G.I. (1940). O
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
O. (1915). Viața și organizația bisericească și școlară în Transilvania și Ungaria. București: Institutul de Arte Grafice "Nicolae Stroilă". Ghibu, O. (1975). Din istoria literaturii didactice românești. București: Editura Didactică și Pedagogică. Ghișe, D. (1969). Cuvânt înainte. În L. Blaga. Trilogia culturii(pp. v-x). București: Editura pentru Literatură Universală. Gillis, J.R. (1994). Memory and Identity: The history of a Relationship. În J.R. Gillis (coord.), Commemorations. The Politics of National Identity (pp. 3-24). Princeton: Princeton University Press. Glass, J., Bengtson, V.L.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ruxandra Munteanu, prefață de Romul Munteanu, Editura Univers, București, 1997. BAHTIN, M., Probleme de literatură și estetică, Editura Univers, București, 1982. BEINIS, Jeanne, L`imagination, huitème édition (Collection Que sais-je?), Édition PUF (Presse Universitaire de France), Paris, 1985. BLAGA, Lucian, Trilogia culturii, Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii, Cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. BOIA, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, traducere din franceză de Tatiana Mochi, Editura Humanitas, București, 2000. BRAGA, Corin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îngrijită, studiu introductiv și note de Ion Pascadi, Editura Științifică, București, 1972, p. 266. 113 Vasile Donose, Imaginarul real, Editura Muzicală, București, 1990, p. 29. 114 Ibidem, p. 41. 115 Ibidem, p. 132. 116 Ibidem, p. 42. 117 Lucian Blaga, Trilogia culturii, Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza metaforei și sensul culturii, Cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, v. Spațiul mioritic, p. 123. 118 Ibidem, pp. 120-121. 119 Ibidem, p. 48. 120 Ovidiu Bârlea, Eseu despre dansul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mort et réssurection du langage." 51 Paul Ricoeur, Metafora vie, traducere și cuvânt înainte de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1984, p. 212. 52 Ibidem p.310. 53 Ibidem, p. 380. 54 v. Lucian Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii, în Trilogia culturii, Cuvânt înainte de Dumitru Ghișe, Editura pentru literatură universală, București, 1969, p. 282. 55 Ibidem, p. 289. 56 Artur Gorovei, Literatura populară, II, Ediție îngrijită, introducere, note, comentarii, bibliografie și glosar de Iordan Datcu, București, Editura Minerva, 1995, pp. 77-80
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gîndirea putea conduce și la alte lucruri? (de pildă, la coincidența cu creația, la creația propriu-zisă, la colaborarea eficientă cu viața) - „Drumul spre centru”, p. 64. Reflecțiunea lui L. Blaga este fidelă, de fapt, concepției lui despre „cunoaștere”, dezvoltată În „Trilogia cunoașterii”: „cunoașterea paradisiacă, prin care misterul este parțial relevat cu sprijinul rațiunii, al facultății intelective, și cunoașterea luciferică, prin care tainele realității Înconjurătoare sînt intensificate cu ajutorul imaginației poetice. Rațiunea umană nu poate, așadar, cunoaște totul, pentru că lumea În Întregul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Debutează editorial în 1945, cu volumul Poezii, însoțit de o prezentare elogioasă a lui Perpessicius. Traduce și alcătuiește antologii din poezia americană modernă și contemporană și din lirica irlandeză veche ori din cea polonă. Transpune, în colaborare cu Petru Comarnescu, trilogia lui O’ Neill Din jale se întrupează Electra (1943, ediția a doua, din 1945, fiind de referință), pentru care realizează, în tempera, și schițe de decor și costum. Piesa va fi reprezentată la Teatrul Național din București în 1944 (director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
e bine că se întâmplă asta -, dar acest argument poate avea un înțeles mai profund decât pare. Dincolo de caracterul actual și comic al operei sale (care ne va face cu siguranță mereu să râdem), scrierile lui Caragiale, și în special trilogia sa politică, pot fi înțelese ca o examinare profundă a conștiinței noastre, a principiilor și credințelor cu care societatea românească știe, atunci când vrea cu adevărat, să se identifice; aceste convingeri și legi de bază pare că s-au pierdut într-
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
341) 1.6. Caragiale moralist Caragiale este un moralist, un scriitor preocupat de om, de caracterul și de moravurile acestuia în raport cu societatea: animalul politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au surprins neplăcut pe criticul Gherea, pentru că erau atribuite
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nou, la modernitate”. În Mitul biografic eminescian este urmărită „constituirea unei imagini epice a biografiei eminesciene în narațiuni ce împletesc în proporții diferite documentarul și ficțiunea”, în discuție fiind biografia scrisă de G. Călinescu, Mite și Bălăuca de E. Lovinescu, trilogia Romanul lui Eminescu de Cezar Petrescu. Macedonski este privit ca un poet „integrat în totalitate” modelului romantic, model pe care nu reușește să îl depășească: „Macedonski vrea să iasă din infernul romantic, dar nu are puterea să pășească în infernul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Teatrul” ș.a. În 1957 semnează cu pseudonimul Alexandru Adamescu dramatizarea Judecata focului și alege să se ocupe cu perseverență de acest gen literar. A mai iscălit Al. V. Voitinovici, Adam Apostol. Piesele de teatru ale lui V. sunt grupate în trilogii: Oameni în luptă (1964), alcătuită din Oameni care tac, Oamenii înving și Oamenii sunt oameni (Ancheta), sau 3 comédii (1968), intitulate Portretul, Tezaurul lui Justinian, Scrisori anonime, ori sunt antologate tematic: Procese istorice (1976), unde intră mai vechile Judecata focului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
acum ocazia să satirizeze copii răsfățați, cucoane simandicoase și soți fanfaroni. Fără subtilitatea lui Tudor Mușatescu, el nu obține însă decât efecte prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori anonime. Dorind să ridice ștacheta inspirației, dramaturgul se străduiește să scrie în maniera participativă a lui Luigi Pirandello. Ticluiește o „comédie” în care personajele își cedează cuvântul unul altuia, dar lecția pirandelliană nu prea are la ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
evocate câteva figuri din lumea literară (Magda Isanos, George Ivașcu), reuniunile cvasimondene/cvasipolitice, „ceaiurile” uteciste. Romanul Cinema Splendid (I-II, 1978-1981), care împreună cu alte două, proiectate cu titlurile Cocoșul de vânt și Corbii demenți, ar fi trebuit să alcătuiască o trilogie, pare o demonstrație de scriitură scăpată de sub control, excesiv digresivă, cu ținta pe dispunerea galopantă a pledoariei, fără vreo preocupare pentru construcția personajelor. Stilul magistratului nu se acomodează nici acum exigențelor scrisului literar, eforturile fiind resimțite drept sforțări, ambiții, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
la înțelegerea adevărului și binelui. Sînt astfel legitimate sfera emoțională și estetică ca îndreptățite înlocuitoare ale sferei raționale și sociale. Opera lui Hans Urs Van Balthazar (1905-l988) este considerată drept o încununare a recunoașterii umanismului creștin în secolul XX. O trilogie în 15 volume, concepută în anii 1950, care conține: estetică, Gloria sau Slava lui Dumnezeu (1961-1969); acțiunea lui Dumnezeu, Teodramatica (1973-1983); gîndirea lui Dumnezeu, Teologia (1985- 1986) este opera cea mai importantă a teologului elvețian. Opera sa se edifică pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
îl descrie (în mod obișnuit sînt ani sau, în cazul anumitor genuri, secole). În plus, trecerea timpului transformă, vrînd-nevrînd, o narațiune literară sau o piesă lirică într-un artefact istoric. Există lucruri care au fost concepute ca absolut contemporane, precum trilogia lui Dos Passos, USA, romanele lui Jane Austen sau romanul Berlin Alexanderplatz, al lui Döblin, care, după numai o generație sau două, au fost considerate "romane istorice". A doua trăsătură caracteristică a literaturii e faptul că această disciplină a activității
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Moștenire pentru fiica mea”, RL, 1983, 32; Ion Dodu Bălan, Ștafeta responsabilității umane, CNT, 1983, 34; Artur Silvestri, „Geneza luminii”, LCF, 1984, 35; Artur Silvestri, „Elegii din infinit”, CNT, 1986, 51; Simion Bărbulescu, „Aripă nemărginită”, RL, 1987, 1; Aureliu Goci, Trilogia elegiacă, „Dimineața”, 1996, 23 decembrie; Popa, Ist. lit., II, 301-302; Opriță, Anticipația, 443. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
din cinci volume: Cavalerii florii de cireș, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Aripi de zăpadă și Drum bun, Cireșari!) printre adolescenții mai multor generații a fost enorm, comparabil numai cu cel al romanului Toate pânzele sus de Radu Tudoran. Trilogia în alb (Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971 și 1974), reunind trei narațiuni polițiste (Trandafirul alb, 1966, Pescărușul alb, 1969, Îngerul alb, 1969), nu reușește să creeze nici suspansul, nici turul de forță al gândirii deductive care au dat strălucire genului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
1959; Oțelul, București, 1960; Drum bun, Cireșari!, București 1963; Pasiuni, București, 1964; Roata norocului, București, 1965; Trandafirul alb, București, 1966; Teroarea albă, București, 1968, Cireșarii, I-V, București, 1972; ed. București, 1976; Pescărușul alb, București, 1969; Îngerul alb, București, 1969; Trilogia în alb, ed. 2, I-III, București, 1974; Adâncimi, București, 1974; Romantica, București, 1986. Repere bibliografice: Eugen Simion, Între ficțiune artistică și baroc. Pe marginea romanului „Întâlnirea” de Constantin Chiriță, CNT, 1959, 42; Cornelia Ștefănescu, Impresii despre eroii romanului „Oțelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
alb”, CNT, 1966, 12; Marian Popa, Aventurile existenței și aventurile ficțiunii, LCF, 1967, 26; Victor Ivanovici, Mitul superbei adolescențe, LCF, 44; Nichita Stănescu, Constantin Chiriță - un realist romantic, CNT, 1971, 45; Lucian Alexiu, Utopia adolescenței, O, 1975, 11; Dan Cristea, „Trilogia în alb” și autorul ei, RL, 1976,16; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 136-144; Roxana Sorescu, Permanența romantismului, RL, 1977, 30; Tudor-Anton, Ipostaze, 112-118; Laurențiu Ulici, „Cireșarii”, CNT, 1979, 22; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 93-108
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]