15,306 matches
-
nu-i cale de mijloc. Tigrii ăia de la zoo, ei trebuie că trăiesc permanent într-o operetă uriașă. — Nu-i vorba doar că-mi doresc să fiu un fotomodel încântător, zicea Evie. Doar că la gândindul că îmbătrânesc sunt așa tristă... Evie își înghițea lacrimile. Strângea tare-n mâini burețelul și zicea: Când eram mică, părinții voiau să fiu băiat. Zicea: Numai că nu vreau să mă simt iar așa nefericită. Alteori, purtam tocuri cui și ne prefăceam că ne plesnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial, restaurantul de jos, restaurantul de sus care se rotește, apoi puntea de observație din vârf. Apoi stelele. Sari la tristul moment când ne cumpărăm biletele și ne suim în liftul ăla mare de sticlă care urcă lin prin mijlocul Acului Spațial. Suntem în drum spre stele în cușca aia de discotecă toată numai sticlă și alamă. Urcând, vreau să ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy Alexander, și ea se duce ață la geamurile din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care mânuiește ascensorul și căruia îi scapă întreaga idee a viitorului. Tot hazul mișcării mișcării, tot, tot n-are nici o noimă pentru el, și tipul se uită la noi de parcă am fi cățelușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și pe burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă. Reuși să prindă privirea prințului, era aceeași, tristă, grea, întunecată. Corvino dădea detalii, poate inutile, zburătorii se cunosc și se recunosc după semnele lor. În jurul celor doi aviatori se produse din nou îmbulzeală, încercă să se țină aproape, dar nu reuși, rămase la marginea cercului, cînd apăru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în uniformă, care au depus un jurământ și care au de îndeplinit o datorie. De aceea mi se pare că acțiunea la care, cum să zic, la care meditați este de domeniul planurilor frumoase, dar irealizabile. Dar să nu fiți triști, amărîțî, nu sînteți singurii și nici primii care își fac planuri. Realitatea, domnilor, e mult mai simplă și mai nesimțitoare decît credeți, trebuie doar ținută bine de urechi, să nu te desprinzi de ea, omul are mai întotdeauna această pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistând Într‑o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s‑ar putea explica textul de la „imaginea“ primilor lui cinci ani petrecuți la bunicul din Komogovina, acel comentariu trist care, dacă‑mi aduc bine aminte, suna cam așa: „Aceștia vor fi cei mai frumoși ani din viața lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fără Îndoială, după spusele lui Rolland, una dintre cele mai pertinente Îndreptare scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei care doresc să devină, iar după Norman Kohn va prefigura cu o luciditate necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga el. 14 În privința perioadei de descompunere a rămășițelor pământești ale omului (problemă pe care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
auzit bine și îngroziți de ceea ce într-adevăr auziseră. În cele din urmă, tatăl lui Tapú Tetuanúi, Amó, bâigui cu jumătate de gură: — Vrei să spui că Hinói Tefaatáu va trebui să-l jupoaie de viu? Venerabilul bătrân îl privi trist și resemnat. Ce altă variantă mi-ați lăsat? Unii îi vor pielea, iar alții îi vor viața... Nu-mi rămâne decât să le separ. Va fi cel mai îngrozitor lucru care s-a făcut vreodată în Bora Bora, se tângui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
despicară în sfârșit valurile, legănându-se apoi ușor pe apele liniștite ale golfului lui Farepíti și, pentru prima oara în viața sa, Tevé Salmón își aținti ochii nu pe vasul lui, ci, la fel ca și majoritatea celor prezenți, pe tristele rămășițe ale celui care fusese cel mai crâncen dușman al lor. Dintr-odată, vocea răgușita a lui Miti Matái se ridică în tăcerea stânjenitoare de pe plajă și, unul câte unul, bărbații, femeile și copiii din Bora Bora se alăturară rugăciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe insula în care se născuseră, în care trăiseră până în acea zi și în care, poate, n-aveau să se mai întoarcă niciodată. În zori, Tapú Tetuanúi merse să-și ia la revedere de la venerabilul Hiro Tavaeárii, care arată îmbătrânit, trist și fără îndoială preocupat de sensul în care evoluau lucrurile. Cu toate acestea, zâmbi ușor când citi mândria și satisfacția de pe chipul băiatului. Am venit ca să mă binecuvântezi, maestre, începu Tapú, îngenunchind în fața lui. Știu că fără ajutorul tău n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pielea mea sau dacă este doar un coșmar absurd, si de fapt nu s-a-ntâmplat nimic... Făcu o nouă pauză, dar era clar că de data aceasta n-o făcea pentru ceilalți, ci era chiar el cuprins de amintiri triste. Câteodată, noaptea spre dimineață, cănd sufla vântul cu putere și bagă umezeală în oase, îmi torn apă pe mine, ca să simt iarăși ceea ce simțeam atunci, dar e ca si cum aș încerca să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai repede navă și să sfârșească astfel cu această situație insuportabila. O să ieșim noi din asta, îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga continuă să plutească. Totuși, adaugă, trebuie să-ți păstrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la inceput se aflau în mare pericol de a fi ei înșiși cei pedepsiți. În definitiv, cine fuseseră cei pedepsiți? Toți. Bărbații, femeile, bătrânii și copiii din Bora Bora, precum și cei din neamul Te-Onó, suferiseră în egală măsură consecințele acelei triste aventuri, iar Tapú Tetuanúi nu putu să nu se întrebe dacă plăcerea pe care o simțise ticălosul de Octar atunci cand violase câteva fete nevinovate compensa toate suferințele pe care aceste violuri le atrăseseră după sine. — Poate că și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor țepeni, c-un prosop răsucit în jurul grumazului, legat de suportul de prosoape din baie. Spermă moartă peste tot. Sigur, părinții curăță. Trag niște pantaloni pe copil. Fac să pară totul... mai acceptabil. Să pară intenționat. Genul obișnuit de sinucidere tristă de adolescent. Un alt prieten de-al meu, un coleg de la școală, avea un frate în marină care i-a spus că tipii din Orientul Mijlociu și-o freacă altfel decât noi. Fratele ăsta era încartiruit într-o țară de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
American: să-ți transformi viața într-un lucru care poate fi vândut. Totuși, privindu-și fotografia de „dinainte”, blonda spune: — E destul de ciudat, dar poza asta de grăsună valorează mai mult pentru mine decât orice altceva. Înainte, spune ea, eram tristă când mă uitam la ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în care a intervenit scufundarea vasului de croazieră. Apoi tipa din segmentul E - Consultantă culori, scria în căsuța ei - a șters-o când era clar că emisiunea se lungea. Apoi s-a cărat Cartea pentru copiii programată în segmentul D. Tristul adevăr e că poți să-ți tot vopsești părul în culoarea potrivită și să te prefaci că ești un material amuzant și tonic, chiar și atunci un terorist înarmat cu un cutter s-ar putea să-ți sufle cele șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-și mai facă apariția. Încălța cizmulițele și dădea buzna, de-a binelea, în cărare. După alte minute încărcate de așteptare, începea naveta între ușa ei și ușa mătușii Vanda. De fiecare dată, Bica ieșea afară și-o privea cu ochii triști. Cum aștepți tu, fată dragă, în fiecare an, ceva care nu mai vine... Nu înțeleg, Bică. De ce nu intră niciodată și la mine? Vine numai noaptea, în timp ce eu dorm și oricât m-aș strădui să stau trează parcă îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o poiată O găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reia locul în rând. Obișnuia să șocheze cu vocea ei caldă, suavă, cu acordurile sensibile pornite din inimă. La serbarea de iarnă ridică sala în picioare. "E umbra ta asta pe care O semăn în sufletul meu. Cu milă și tristă mirare Voi duce-o cu mine mereu". Îl căută pe Rosti cu privirea, în timp ce-i dedica versurile pe care le cânta. Îl zări stând retras într-un colț, privind-o fix, fără să miște. Silueta atât de dragă sufletului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă cu sufletul trist, Luana căzu într-o stare de profundă depresie. Era convinsă că locul ei este nicăieri, că orice ar face și cât ar face soarta își va bate joc de ea, punând-o numai în fața unor situații ilare și a acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Seara, în așternut, mustrările și reclamațiile bărbatului ei rămâneau fără rezonanță. Ea îl amețea cu mângâieri, făcându-l să-și uite șirul și motivul pentru care pornise tirada. Mai greu era cu Sanda. Luana suferea s-o vadă atât de tristă și amărâtă, lipsită de un moment în care să-și tragă sufletul. Mama muncise din greu s-o crească, să-i ofere tot ce-și dorea. Trăise o viață singură, avea dreptul la liniște și fericire. Nu merita un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chinuia să-și Înnoade sarongul cum se cuvine. Partea de jos a cămășii i se prinsese În nodul sarongului, care era prost făcut și-l strângea În pumn. Crezi că sunt prea mulți artiști aici? a Întrebat el cu voce tristă, dezumflat. — Nu, nu, nu, glumeam doar! Mă rog, doar pe jumătate! E Walter, desigur, și Rudolf, și mai sunt și alți câțiva pe care-o să-i Întâlnești În curând. De fapt, nu prea mulți. Stai așa, să te ajut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-o facă, pentru că dorește totodată să fie prieten cu comuniștii, și dintr-odată suntem Înconjurați de tot rahatul ăsta. Cu douăzeci de ani În urmă, o piatră era un lucru frumos, acum e o sculă politică. Așa se termină trista poveste a insulei Nasa Laut. — E o parabolă foarte emoționantă, dar cum ne ajută pe noi În momentul de față? — Parabola asta, așa cum Îi zici tu, e ceva care s-a Întâmplat cu adevărat. Iar când dosarul ăla gros și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Minunat. Totul e cum nu se poate mai bine. El Îl iubește, dar el Îl respinge. Ea pleacă, pleacă departe. El Își dă seama că-l iubește, și ea Îl iubește, și el o iubește. El e trist. Ea e tristă. Amândoi sunt triști. De ce? Ce de ce? Johan, nu mai bombăni, te rog! Bate vântul foarte tare. E frig aici. Amândoi mor. Se iscă o furtună. O pudră albă umple lumea. Furtună pe nisip. Johan! Farah Îi pune o mână pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum nu se poate mai bine. El Îl iubește, dar el Îl respinge. Ea pleacă, pleacă departe. El Își dă seama că-l iubește, și ea Îl iubește, și el o iubește. El e trist. Ea e tristă. Amândoi sunt triști. De ce? Ce de ce? Johan, nu mai bombăni, te rog! Bate vântul foarte tare. E frig aici. Amândoi mor. Se iscă o furtună. O pudră albă umple lumea. Furtună pe nisip. Johan! Farah Îi pune o mână pe braț. Degetele ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]