9,257 matches
-
melancolic. De la ei au fost păstrate până astăzi denumirile temperamentelor, nu însă și criteriile de clasificare, dată fiind naivitatea lui. La începutul secolului al XX-lea, Viola împarte temperamentele după constituția corporală în tip brevilin, longilin și normotip în funcție de predominanța trunchiului în raport cu membrele, a abdomenului în raport cu toracele, a diametrului antero-posterior în raport cu cel transversal. Adăugarea de către Pende la acest criteriu a modului de funcționare a glandelor cu secreție internă a dus la stabilirea altor categorii de tipuri. Sigaud, bazându-se pe predominanța
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cercetătorilor o constituie ecologia posturii. David B. Givens (1999) menționează: 1. înclinarea ușoară spre interlocutor, care denotă “a acorda atenie”; 2. retragerea sau răsucirea corpului în altă direcție, semnificând “negare”, “refuz”; 3. expansiunea, care denotă îngâmfare sau aroganță; 4. înclinarea trunchiului, aplecarea capului, strângerea umerilor și micșorarea toracelui ar fi caracteristice depresiei și deprimării. Albert Mehrabian (1972) vorbește despre două dimensiuni fundamentale ale posturii: postura directă (immediacy) și postura relaxată. Albert E. Scheflen (1964/1972, 238) apreciază că în interacțiunea dintre
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
H. Rückle (1979/1999, 213) analizează în lucrarea “Limbajul corpului pentru manageri” nu mai puțin de 11 feluri de a merge: 1. ritmic, exprimă o stare psihică pozitivă, bucurie; 2. sacadat, dictat de apariția bruscă a unor motive; 3. cu trunchiul țeapăn, exprimă mândrie, orgoliu, aroganță; 4. repede sau încet, indică dorința de a ajunge mai repede la o țintă sau de a amâna atingerea unei ținte neplăcute; 5. cu “pași uriași”, specific persoanelor extravertite, exprimă râvna, zelul; 6. cu “pași
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
tale visuri în nimica se desfac... Tu n-ai cunoscut minciună, măgulire ori vânzare, Ci creșteai în sus la ceruri tot mai mare și mai mare. Îndeajuns a fost mânia făr' de lege s-o săcure Ca să curme pe vecie trunchiul mândru din pădure. Dintre cei legați prin sânge, dintre cei aleși din turmă, Dintre cei legați la Putna încă unul, cel din urmă, Încă unul ce trecuse pin a țării veche școală, Care poduri de cetate le urca cu mâna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e țara, legea moartă, neamul, totul, Mînile frângând ne zicem: Unde-i Domnul și pilotul Care numai cu o vorbă ne înalță și ne scapă, Unde-i steaua ce răsare călătorilor din apă...? " 2254 Tu ziceai acestea toate. " Nu, din trunchiul vechi și mândru nu mai vru un ram să crească, Dumnezeu n-a vrut Moldovei alt Mușatin să se nască, Cu acesta se încheie tot trecutul până ieri". "Am rămas de capul nostru, ce ne facem noi, boieri? Să alegem
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă, de-a lung, e un trunchi răsturnat și putred care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visători. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală) MUREȘANU Se zbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaie aripele sale În noaptea cu nori! Muzica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire - O pauză - Când se ridică iară, scena e ca întîi; același trunchi, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat dintr-un somn neliniștit, cu visuri de-o impresiune puternică. Fruntea sa e osândită și fața în delir adânc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
negru a bisericii satului. Biserica de lemn cu ferestre mici cu zăbrele, cu muri parte risipiți cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a curmezișul un trunchi răsturnat, putred, pe care M[ureșanu] șade visători. De tot în fund codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta se scoală M[ureșanu]). [MUREȘANU] Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate Și nouă-arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii... și bolta-i un ținut Cu stâlpi din altă lume. În sine-a ei putere în întru-i se adună Și cum stejarul numai din proprii rădăcine Își crește trunchiul aspru... tot astfel numa-n tine Puterea ta e, ginte! Ai închegat furtuna că să înalți stejarii, Ca să înalți românii tu ai stârnit barbarii. 2254 Văd cerul, lan albastru sădit cu grâu de stele, El ni arată planul adîncei întocmele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lan albastru sădit cu grâu de stele, El ni arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. În sâmburul de ghindă E un stejar. Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colț obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebui superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. Mai tare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din cer Durerea mea cumplită - un vecinic Ahasver, Ca cu același suflet din nou să reapară Migrației eterne unealtă de ocară... Puternice, bătrâne, gigante - un pitic, Căci tu nu ești în stare să nimicești nimic. (El cade obosit pe-un trunchi vechi - și-și acopere ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce) VISURILE (sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
primăvara Cu dragostea ei. CORUL SPIEITELOR COPACILOR Trezitu-ne-am În orice ram Din iarna lungă la soare. Auzi, auzi, Cum trec în sus A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare. CORUL SPIRITELOR COPACILOR Pe trunchi în sus Ușor ne-am dus, Suim, coborâm iară. Din vale-n deal Veniți în val, Cântări voi de primăvară! IONEL Cântări voi de primăvară. {EminescuOpVIII 388} COR O paseri voi Cu glas vioi Treziți pădurea cea veche. Prin munți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amorul Cel primăvăratec. CORUL SPIRITELOR COPACILOR Noi ne-am trezit Din vis urât Din iarnă lungă la soare; Prin trunchii vechi Se mișcă-ncet A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare CORUL SPIRITELOR COPACILOR În trunchiul gros, În sus și-n jos, Suim, coborâm iară; Din vale-n culmi Treceți prin culmi, Cântări voi de primăvară. IONEL Cântări voi de primăvară. COR Și paseri voi Cu glas vioi Treziți pădurea cea veche; De-a lung de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dragostea ei. CORUL SPIRITELOR COPACILOR Trezitu-ne-am În orice ram Din iarnă lungă la soare, Auzi, auzi Cum trec în sus A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare. CORUL SP[IRITELOR] COP[ACILOR] Pe trunchi în sus Ușor ne-am dus, Suind, coborând iară; Din vale-n deal {EminescuOpVIII 417} Veniți în val Cîntari voi de primăvară. IONEL Cântări voi de primăvară [COR] O paseri voi Cu glas vioi Treziți pădurea cea veche; Prin munți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Gunstbuhlerei (? ) insolentă, care îmblă cu sacrificiul artei după aprobarea mulțimei inculte a fost înfierată pentru totdeuna pentru actorul tragic în renumitele vorbe ale lui Hamlet (act. 3, sc. 2): "O, mă supără pîn-în suflet când văd un moțpană cât un trunchi cu capul ca o perucă rumpând o pasiune în bucăți, în zdrențe adevărate, pentru de-a despica urechile... cari mai totdeuna nu sunt primitori de altceva decât dc-o mimică ne-nțeleasă și de zgomot". Tot asemenea se esprimă și de comicul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîi, o învățătură elementară, al doilea o metodologie a rațiunei pure. Ambele aceste părți principale ar mai avea subdiviziunea sa, a căror rezoane nu se pot expune încă. Atâta numai ni pare trebuincios ca introducere sau promemoria, că sânt doi trunchi a cunoștinței, care se poate să fi răsărind dintr-o rădăcină comună, deși nouă necunoscută {EminescuOpXIV 375} {EminescuOpXIV 376} și cari sînt: senzualitatea și percepția (inteligența). Prin cea dentăi obiectele ni sânt date, prin cea de a doua cugetate. Întru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
măcar. [... ] Noi în acest loc ne mulțămim cu împlinirea trebei noastre, care este salt a schița arhitectonica a toată cunoștința din rațiune pură și începem de la punctul unde rădăcina comună a puterei noastre de cunoștință se împarte și face două trunchiuri, din cari unul e rațiunea. Pricep aici sub rațiune întreaga facultate superioară a cunoștinței și contrapun cele raționale celor empirice. Daca, obiectiv privit, abstrag de la tot cuprinsul cunoștinței, atuncea subiectiv toată cunoștința este sau istorică sau rațională. Cunoștința istorică este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și proprie morală pură, căreia nu i se pune de temei antropologia (și nici o condiție empirică). Metafizica rațiunei speculative este cea care se obișnuiește a se numi într-un sens mai îngust metafizică; dar întru cât morala curată aparține totuși trunchiului deosebit de cunoștință umană, recte filozofică, din rațiune pură, voim să-i păstrăm acel nume, deși în acest moment o lăsăm deoparte, ca neaparținând scopului nostru de-acum. E de o estremă importanță de-a izola cunoștințe cari, după soiul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci după cunoscătorii și protectorii artei. Pe pomul cunoștinței, care crește din pământul spiritului național, știința se poate compara cu acele intime puteri agente cari, sugând și alăptând, scot sucul din adâncimile izvoritoare și-l trimit modificat în toate ramurile; trunchiul și rădăcinile sânt purtătorii consistenți ai științei, învățații; viața frescă, văzută frumoasă și mirositoare în frunze, flori și fructe, este cultura generală care răsare din cele precese. Așadar scopul culturei este individual în fiecare om singuratic, fără vo referință nemijlocită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cam a zecea parte din greutatea uscată a plantelor ce se cultivă, a rădăcinilor, trupinei, foilor, seminței, consistă din materii cari-și au originea în acele părți solide ale pământului din cari ele au crescut. Fiece organ din ramuri, din trunchi, din foi are un schelet în forma mrejei, care consistă din materie anorganică, a cărei bază [e] sau siliciul sau calciul. Siliciul, pe care-l găsim în cele mai deosebite forme, ca nisip alb, ca cremene, ca cristal de cuarț
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vegetale în stare de putrejune le ia orice bură de ploaie din vârful muntelui și le așează la poalele lui, împreună cu așezări minerale. După un timp, la poala de munte s-a format un pământ capabil a purta copaci cu trunchiul înalt. Cel dentăi copac își leapădă frunzele și ramurile, hrănind pământul, ce devine de jur împrejur din ce în ce mai gras, într-un cerc care e atât de întins până unde ajung ramurile atârnătoare ale copacului. Procesul posterior e cam următorul: la marginea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fost durate după un canon de construcție arhaic : la marginea pădurii, primului copac ales pentru a servi ca „talpă” a casei i se dădea prin tăiere direcția de cădere dorită. Acolo unde cădea, fără a mai fi mișcat din loc, trunchiul era fasonat, se așezau pietre sub el și temelia casei era gata (45). Observăm, în afara prestigiului magic al primului copac, ideea construirii chiar pe locul și din materialul copacului consacrat, căruia i se aduc cât mai puține modificări posibile față de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o pădure, departe, unde a găsit un copac din care și-a închipurluit [= înjghebat] tot lemnul [pentru arcă]” (3, p. 128). În acest ultim caz pare a fi vorba de o luntre monoxilă, iar toaca și arca, unul și același trunchi scobit de copac (46). Imposibilitatea de a realiza practic toată construcția din lemnul unui singur copac consacrat a dus la o rezolvare simbolică : „lemnul sfânt” (hagia xila - este chiar numele grecesc al toacei) era încorporat în „centrul de greutate” al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe locul și din lemnul copacului în care s-a înfipt săgeata eroului întemeietor. Mai mult decât atât, la începutul secolului, D. Dan nota că „în altarul Mănăstirii Putna se păstrează, într-un postament de marmură vânătă, o bucată de trunchi de ulm, în care săgeata lui Ștefan cel Mare s-ar fi înfipt” (48, p. 13). Claudiu Paradais susține că, de fapt, e vorba de „un frag ment de trunchi de paltin” în care s-ar fi înfipt săgeata voievo-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
păstrează, într-un postament de marmură vânătă, o bucată de trunchi de ulm, în care săgeata lui Ștefan cel Mare s-ar fi înfipt” (48, p. 13). Claudiu Paradais susține că, de fapt, e vorba de „un frag ment de trunchi de paltin” în care s-ar fi înfipt săgeata voievo- dului (123, p. 16 ; 124, p. 129). Tot în legende moldovenești se spune că, după ce Noe a reclădit arca bătând în toaca de paltin, mai lipsea un singur lemn. În locul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]