3,247 matches
-
ar fi spus și făcut cineva, era etichetat ca fiind legionar și dușman al poporului. Chiar și eu când eram copil eram dușman al regimului democrat popular al RPR, după cum scrie prin dosare. Apoi profesorul mi-a spus un lucru tulburător și anume că acum a înțeles de ce am avut eu toate problemele cu concursul pe postul de profesor (am fost singura din țară care am stat aproape 4 ani în concurs), cu cel de-al doilea doctorat, etc.: pentru că tot
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
având numai față, altele fiind față- verso. 3. Concluzia Oanei la București, după ce i-am povestit despre cele citite în dosarul bunicului ei, în 11 decembrie 2010 a fost: ” Jumătate din oameni erau urmăriți iar cealaltă jumătate erau urmăritori”. Deși tulburătoare pentru mine această concluzie, ea este justificată de faptul că, datorită tatălui meu, în familia mea erau multe persoane urmărite: mama și cei 4 copii dar și multe alte rude pentru care am găsit nenumărate referințe; unele persoane nici măcar nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
feream." "Rodul 1 se constituie ca un simbol inclus în motivele citate (dragostea, viața, moartea, timpul, trecerea lui etc.), dar și cu largi deschideri spre sentimente aflate sub imperiul suferinței: singurătatea, insatisfacția, senzualitatea, răul, spuse direct sau încifrat, cu o tulburătoare simțire. Moartea este "un rod în același timp al vieții și al morții", ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă ca moartea-n care toate/ se adună cu-nveliș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu fântâni neliniștitoare în care cina zeilor este anunțată de imensul clopot imperial. Fantezia lui M. Robescu crește printr-o aglomerare de elemente care dau sentimentul de sfârșit de lume, ca ploaia și ninsoarea, sau dintr-un sentiment enigmatic și tulburător de univers sublim, efervescent, virginal și arhaic. Al. Piru pune "Viața și petrecerea" sub semnul lui Dosoftei ca titlu dar și ca epocă de ev mediu, cu bărbați grei în armuri, cu prințese în blănuri de vidră, cu luptători îngenuncheați
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a sensibilității publicului larg la poezia civică "Repetabila povară" este traducerea fidelă a spiritului epocii, o dezbatere lirică pe care A. Păunescu o realizează estetic, integrând-o patosului cetățenesc al perioadei noastre. Poeții cântă Patria și Partidul din perspectiva actualului: "Tulburătoarea mea materie/ partid,/ ești tu,/ din tine m-am născut/ pe mine însumi și mă pot cunoaște,/ în tine mă întorc/ și conștiință sunt din conștiință"(Gr. Hagiu). După 1960, nu se mai scriu ca anterior, numai, sau aproape numai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pură a imnului, a cântecului. Dar la această decantare a preocupărilor despre poet și poezie ajunge după ce trece expozitiv și didactic prin începuturile exuberante și pătimașe, sintetizate într-o atitudine etică solidaritatea cu mulțimea, umilința, jertfa sunt distilate în ritmuri tulburătoare: "Că-ngenunchez frenetic în fața orișicui/ și-s pregătit de jertfă în fiecare clipă./ Că nu mă tem de-acum de spada nimănui/ și fie ce idee de-a mea e cu aripă./ Și nu-nțeleg decât că-mi este dat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și-s pregătit de jertfă în fiecare clipă./ Că nu mă tem de-acum de spada nimănui/ și fie ce idee de-a mea e cu aripă./ Și nu-nțeleg decât că-mi este dat/ Să distilez în ritmuri această tulburătoare vreme./ Ioan Alexandru din nou entuziasmat/ Citește în cenacluri o mie de poeme" ("Autoportret"). Poezia este o permanentă căutare: "Umblu din poartă-n poartă în căutarea ta,/ Din zare în zare cu buciumul în mână." Poetul răscolește adâncimile: "Ochiul rotit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
relație cu timpul. Spațiul este etern, iar oamenii viețuiesc în perspectiva veșniciei. Casa părintească este străjuită în chip simbolic de țintirim și de izvor; gesturile oamenilor sunt puse în relații cu cerul, de aceea evocarea se încarcă de un suflu tulburător: "Poarta străveche în satul părintesc/ Simbol curat fără izvor/ De-o parte te veghează țintirimul/ De alta șopotește un izvor." Satul este prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Un sens unic pe toate șoselele,/ și-un drum singur pe-ntreaga planetă". Primul volum ține de "tensiunea afectivă", cu deschideri spre o problematică abordată patetic, legată de trăirea teribilă a existenței în latura ei biografică și în expresia vitală, tulburătoare, de trăire civică. Cele două laturi ale creației lui Adrian Păunescu continuă, îmbogățite în nuanțe și simboluri ce vor constitui și substanța volumelor următoare. Trăirea existenței în latura ei biografică presupune și la Adrian Păunescu, ca și la alți poeți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
drept/ Cel mal frumos al mesei, să fie dat de-a dura/ și aruncat cu cana bărbaților pe piept,/ și-aprins de la țigară și dominat cu gura". Poemul "Nisipurile" se adâncește treptat într-un univers torențial, pentru ca apoi, în versuri tulburătoare, tonul să devină apocaliptic. Imaginile sunt expresioniste, nisipul se extinde cosmic. O stare frenetică de curgere prin an creează poetului o neliniște, pentru că, așa cum moartea constituie sfârșitul unui ciclu, și înflorirea, ajunsă la apogeu, marchează declinul, deci începutul morții: Iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de a fi,/ a lumii omenești care aude,/ dar pare adesea a nu auzi." Poetul este conștiința trează, lucru pe care îl pretinde și semenilor, reașează obiectele în gravitatea lor esențială, așa se explică lipsa de metafore, stilul direct, revărsarea tulburătoare în puternice șuvoaie culminând prin sublinierea necesarului traversat de un fior existențial. Critica l-a situat pe Adrian Păunescu în descendența lui Heliade Rădulescu, Macedonski, chiar a lui Minulescu, dar în poezia lui stăruie și lirismul lui Goga. Păunescu renunță
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a reținut pentru faptele lor și cărora poetul, cu aceeași forță pusă în negație, le conferă o aură legendară. Avram Iancu este evocat în poemul "A trecut azi noaptea" drept "tristul, simplul domn". Trecerea acestui spirit tutelar al Ardealului este tulburătoare. "Ca un dulce tropot o stafie de cal,/ Stă a înșeuare la mormânt de domn,/ A trecut azi noapte Iancu prin Ardeal/ Și-a trezit gravidele din somn". "Noi", "Țara", "Domnii de-a pururi" sunt titluri asimilabile acestei a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
știu să trăiască. Și undeva, în Africa, e o arșiță cumplită. Toaca bate și orele trec, toaca bate și orele vin. Această lume își conturează, surprinzător de firesc, sfîrșitul". Scrii cinci cuvinte și faci cu ele un spectacol clar, concis, tulburător. Nu este la-ndemîna oricui (mi-amintesc de Aureliu Manea, care și el reușea să-ți arate o montare, în trei rînduri!). Spre exemplu: paravanul; adus de autor pe scenă pentru ca "personajele să se vadă atît de singure. Ele-s importante
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
iși salvează pielea în numele democrației și poporului... Iar în finalul spectacolului îi abandonează... lasându-i năuci să citească într-o semiobscuritate sloganele scrise de el în "Vocea patriotului naționale". Râde sarcastic și dispare tot atât de brusc precum a apărut. Acest final deschis, tulburător, propus de regizor, accentuează sensul contemporan al satirei caragialiene. Regizorul repetând cu Liubov Strejenova Veta și Boris Șcerbakov Rică Spectacolul a primit premiul criticii, cel mai prestigios trofeu în URSS, iar actorul Boris Șcerbakov premiul pentru cel mai bun rol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui dialog real. Caligrafia cerebral-austeră a imaginii mărturisește o superioară aspirație spre epurarea formelor. Și, atent condusă de regizor maestru recunoscut pentru fabuloasele creații obținute de la actori, fie vorba de debutanți sau personalități consacrate diafana Vali Seciu împlinea cel mai tulburător rol din lunga ei carieră cinematografică. În 1981, din nou în dublă calitate de scenarist și regizor, Alexa Visarion ecraniza în termeni extrem de personali nuvelele Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port de Alexandru Sahia și schița Vine doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
văd perfect spectacolul, îl pot imagina, și povesti dar, apoi, încet, încet descopăr că actorii nu reușesc să-mi împlinească viziunea inițială, că nu ajung la ea și, atunci, în loc să eșuez, prefer să mă opresc. Da, aici se rostește ceva tulburător. Discursul teoretic al lui Alexa Visarion, creat de o minte diabolică, în care spectacolul ideal s-a desăvârșit în amănunt, o ia înaintea spectacolului real, celui ce urmează să fie elaborat, așa că procesul creativ intră în impas, refuzându-i-se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În acest caz accepția noțiunii de versiune privește nu numai punctul de vedere regizoral ci și textul, transformat și reorganizat de Alexa Visarion care, dintr-o piesă așezată sfătos în trei acte, a decupat cu personalitate scenariul unui spectacol agitatoric, tulburător... [...]Alexa Visarion construiește cu liniștea celui care știe că a fi curajos înseamnă să nu te sperii de recunoașterea realității. În dezbaterea creată de Alexa Visarion pe scenă, cu mijloace de o plasticitate amintind decupajul cinematografic și, din film, cruzimea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Nottara", scenograful Vittorio Holtier (colaborator al regizorului și la Procurorul) a conceput cadrul pentru un ritual al supliciului. Nu există decât un soi de pat uriaș, pătrat, rigid, pe care actrița îl va înveli, lent, în cearceafuri albe; straniu și tulburător, din mijlocul său se înalță un stâlp, amintind țintuirea infamantă și, deopotrivă, crucificarea. Multele intrări și ieșiri ale scenei nu pot servi vreunei evadări: scăpare nu există. Cei doi actori vorbesc rar, cu pauze lungi, și puținele mișcări pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în teatrul românesc, nu se poate trece cu vederea creațiile actoricești. [...] Alexa Visarion a intuit în vitalitatea Dorinei Lazăr forța unei adevărate interprete, a unei tragediene și nu s-a înșelat deloc. [...] Corneliu Dumitraș, în Dragomir [...]personaj extrem de complex trăiește tulburătoarea stare a vinovăției [...]. Florin Zamfirescu a redat cu o cutremurătoare simplitate tragedia lui Ion Nebunul. Inocența și seninătatea tulburătoare suferinței sale. Spectacol de anvergură, Năpasta cu siguranță înseamnă un moment de anvergură în teatrul românesc. (Viorica Tănăsescu) ... Extrăgând piesa din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
forța unei adevărate interprete, a unei tragediene și nu s-a înșelat deloc. [...] Corneliu Dumitraș, în Dragomir [...]personaj extrem de complex trăiește tulburătoarea stare a vinovăției [...]. Florin Zamfirescu a redat cu o cutremurătoare simplitate tragedia lui Ion Nebunul. Inocența și seninătatea tulburătoare suferinței sale. Spectacol de anvergură, Năpasta cu siguranță înseamnă un moment de anvergură în teatrul românesc. (Viorica Tănăsescu) ... Extrăgând piesa din zodia naturalismului, spectacolul aspiră spre un realism substanțial, metaforic, de fior elin. [...] ...în ansamblu, spectacolul încheie cu personalitate ciclul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adevărată a acestui secol zbuciumat. (Piero Maggio, redactor șef "La Nazione" Arezzo) Un spectacol extraordinar. [...] De la Regele Lear al lui Peter Brook, publicul moscovit nu a mai văzut un asemenea rang al teatrului. Mulțumesc, mulțumesc cu plecăciune pentru această reprezentație tulburătoare. Teatrul adevărat, teatru al viitorului... (Innokenti Smoktunovski) 1975 PASĂREA SHAKESPEARE D.R. Popescu Teatrul Giulești Indiscutabilă, vocația dramaturgică a lui D. R. Popescu ni se impune încă o dată la premiera bucureșteană a piesei Pasărea Shakespeare în regia violentă a lui Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
saturare. Prelungind în propria sa limbă elementul uneori naturalist și alteori realist-expresionist al nuvelelor lui Caragiale, împrumutând această culoare literară din Năpasta, regizorul extinde aceste nuanțări stilistice literare în specificul artei cinematografice, găsindu-le un echivalent, o traducere contempo rană tulburătoare atât ca intensitate și ritm, cât și ca amploare și complexitate de gândire... Astfel Înainte de tăcere își găsește stilul său, prorpiu și bine definit, anunțând prin caracteristicile sale, contururile personalității de film Alexa Visarion (Liviu Ciulei) Este utopic să crezi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. [...] Echipa de zgomote este bucuria unei stagiuni. (Ileana Lucaciu) 1981 WOYZECK Georg Büchner Teatrul Giulești ... Spectacolul începe cu un lung prolog-colaj (extrase din piesă, din incandescentul "Curier din Hessa" și din tulburătoarele scrisori ale lui Buchner). Lumea în care trăiește Woyzeck e sugerată printr-o metaforă bogată în sensuri: metafora unui apocalips vesel, a unui bâlci absurd, animat de o agitație isterică (muzică, foarte sugestivă: Ștefan Zorzor). Totul e prins de mecanica
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
poate fi expediată în câteva cuvinte. Acest actor de excepție, amplu cât o orchestră simfonică, are dreptul la studii atente de teoria artei interpretative. Șef de orchestră, Alexa Visarion. În fond, cine sunteți dumneavoastră Alexa Visarion? Personal vă consider un tulburător talent, un mare regizor, un animator, o conștiință. (Constantin Pivniceru) Mircea Albulescu Maestrul Gherlaș și Mitică Popescu Don' Șef 1982 NĂPASTA Casa de Filme PATRU Florin Zamfirescu Ion Nebunul și Corneliu Dumitraș Dragomir Pentru a doua oară în acest an
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
amestecul sui-generis de bufonadă, simbol, gravitate, asprime, patetism, configurator de lumi crepusculare, aflate la granița umanului și a grotescului, dar brăzdate, în același timp, de revoltă și premonitoare lumini. O astfel de lumină este, iată, Punct... și de la capăt, un tulburător film inspirat din actualitate, o meditație răscolitoare, originală, despre omul contemporan, despre bucuriile și tristețile lui, despre neliniștile și frumusețea sa morală, despre căutările, rătăcirile, dar și faptele lui mărețe. Acest prim film de actualitate al regizorului este o reală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]