3,788 matches
-
El și Ea în neistovită alergare se întâlnesc într-un timp circular. Celui cu "chip de om", în fapt simplă vedenie, iubitului-nălucă timorat de curgerea clipelor, i se recomandă un timp al quietudinii: "Așteaptă să vină octombrie, / Așteaptă să treacă / Tulburea fugă de moarte / Ascunsă în rut..." Ton scăzut, limbaj mâhnit în total contrast cu vivacitatea din cartea debutului; remanențe luminoase totuși: "Un singur râs" al celui fără nume ar putea "doborî păsările de pe crengi". O invocare-descântec adresată lui ("Limpedele meu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să moară" toate topite într-o Baladă, toate vizibile în Momente biografice și în alte pagini. "Prea multă grabă-n viața ta, / Drum pea-nclinat au fost să-ți mai aștearnă, / Când te-au înmugurit din lut și stea / în dimineața tulbure de iarnă!" În preajma exodului tragic, publicase o memorabilă Biografie confesiune (cvasi-expresionistică) în alb-negru în care termenul galop, reper simbolic, duce în halouri metafizice potențând misterul. Imaginea reală a mărturisitorului se subordonează imaginii mitologizante, hiperbolice, în linia basmelor cu Feți-Frumoși: Știu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ca mâine iarba o să bată cuie De jos în sus, ca mâine va-ncolți. Iar cloșca soarelui, cu pui de aur, Pe ouăle de muguri va cloci. Ca mâine or să fulguie prin crengi Livezile cu floarea ninsorie. Iar șerpii tulburi, îngropați de vii, Cu apa din pământ or să învie... Și ne vor duce iarăși în ispită Și vom păcătui din nou în gând. Și-această neputință amăgită O să ne chinuie, apoi, pe rând; Ca un poem ce nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
PRIORITĂȚI Autorul rândurilor de mai jos s-a aflat, timp de mai bine de un sfert de veac, fie la cârma, fie în echipa de vâslași, care a făcut ca Școala Normală „Vasile Lupu" din Iași să navigheze în vremurile tulburi ale ultimei jumătăți a secolului trecut. Intenția noastră este de a evidenția doar câteva dintre prioritățile care ne-au călăuzit activitatea. Școala Normală ocupă un loc aparte în galaxia învățământului românesc, date fiind finalitățile sale: formarea și perfecționarea învățătorilor și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
conflagrație mondială, secătuită de cheltuielile războiului, iar viața oamenilor de rând, a femeilor și copiilor era profund marcată de sărăcie, de spaima bombardamentelor și de listele tot mai lungi cu morți și dispăruți, publicate de ziarele vremii. În această atmosferă tulbure, dominată de nesiguranță și lipsuri, în toamna anului 1942 am început să învăț la Școala Normală „Al. Vlahuță" din Șendricenii Dorohoiului, la școala cunoscutului cărturar și om de cultură C.N. Iancu, având ca țel declarat să mă fac învățător și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și exemplaritatea vieții sociale și de familie, spiritul gospodăresc, empatia și dragostea față de copii etc. Așadar, educația în școala normală trebuie să se supună unor comandamente sociale, culturale și etice, altele decât în celelalte școli. Ceea ce se petrece în vremurile tulburi ale tranziției pe tărâmul educației, adică indisciplina și degringolada care s-au instalat și domnesc slobode, nu pot fi acceptate în școala normală, care pregătește viitori educatori. Preocuparea pentru acuratețe în formarea personalității învățătorilor s-a manifestat în școlile normale
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Iar la cîte arme s-au strîns în zonă... În plus, Iranul e pregătit inclusiv să contamineze cu petrol strîmtoarea Ormuz, blocînd practic trecerea petrolierelor în zonă prin provocarea unei catastrofe ecologice. Este vorba despre un plan secret numit "Ape tulburi", descoperit de agenții israelieni și care se adaugă complicatului dosar nuclear iranian. Deși putem semnala și în cazul vechii Persii un mic dezgheț, care provine din faptul că mandatul belicosului președinte Ahmadinedjad se încheie, iar molahii au pregătit o majoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de ansamblu, acordată spontan cu spiritul epocii, tinde spre o criminalizare generală a trecutului și trebuie să vedem ce implică și la ce conduce ea"19. N-ar fi mai sănătos, mai constructiv în orice caz, să revenim asupra paginilor tulburi din istoria noastră, fără să recurgem la această acumulare de legi, a căror listă nu este, fără îndoială, închisă și care tind să-i substituie istoricului, în sensul mai larg al termenului, și nu doar în definiția lui corporatistă, pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
năvălitorii nu au stins acest foc sacru. L-au luat și l-au dus spre nord, păstrându-i flacăra aprinsă. Și a avut loc nu atât o deplasare a centrului de greutate, cât o redefinire substanțială a civilizației. În vremurile tulburi ale Evului Mediu, alinând suferințe, Iisus Hristos a cuprins în brațele sale întreaga Europă. Cucerind inimi de cerșetori și prinți cu evanghelia, creștinismul s-a înrădăcinat adânc pe continent. Astfel, s-a definitivat construcția civilizației europene în care peste temelia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
era decât un fund de sac, legat la gură între Dunăre și Carpați. Izolarea a dictat ritmul evoluției societății românești, marcând durabil caracterul nostru excepțional. Solitudinea a însemnat nu doar tristețe, ci și bucurie. Suntem niște supraviețuitori miraculoși în vremurile tulburi care au curs ca un torent necruțător pe aceste meleaguri. Sub greutatea izolării s-au prăbușit cumplite silnicii și împărății odioase. g. Roza vânturilor După cum observăm, imperiile care au râvnit la pământurile noastre, le-au vrut doar pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
le învățăm, trăindu-le din plin tragedia, pentru a avea înțelepciunea de a nu le repeta. Să le așezăm ca o piatră de temelie la nivelul conștiinței noastre peste care să putem clădi ceva durabil și credibil. În acele vremuri tulburi, unii dintre noi au fost cuprinși de o vrajă neagră și străină care le-a întunecat mințile. Au fost aruncați într-un somn greu, iar din coșmarul lor s-au fabricat realități apăsătoare, sub a căror împovărare, au fost strivite
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
înhamă lebedele. Acestea "spintecă argintul apei". Zîna, fiind culcată pe jumătate, visează. Pe umărul ei cîntă pasărea măiastră. Ce feerie, ce imaginație bogată! Ce mai frumuseți de basm a văzut Mihai, pe Pîrîul Luncii, care de fapt este atît de tulbure, pe vreme de ploaie, și-i atît de sărac de apă, la secetă! Să nu se creadă cumva că mai sus e vorba de alt pîrîu. Cu ani mai tîrziu, aflîndu-se îndepărtat de Ipotești, în poezia sa Din străinătate, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întocmai ca originalul. În lamentațiile care urmează, Elena va spune despre ea că e moartă și totodată vie, ca și cum imposibilitatea certă de a fi recunoscută ca dublu ar fi privat-o de orice recunoaștere a ființei sale reale. Această identitate tulbure, confuză face din Elena o creatură a spațiului interstițial, căci ea nu aparține pe de-a-ntregul nici lumii celor vii, nici lumii celor dispăruți, la fel ca și Menelau, aflat și el în situația unei aparente morți. În povestirea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
disperată printr-o lume albă, din care a pierit orice culoare o aduce pe mamă în pragul nebuniei, o transformă într-o siluetă fantomatică pe care cu greu o mai poți distinge, o umbră obsedată de imaginea fiului mort, imagine tulbure, încețoșată de brumă și de păienjenișul lacrimilor. Oare, în delirul ei, femeia nu este și ea un fel de fantomă rătăcitoare, pornită pe urmele altei fantome? Ca și cum am avea de-a face aici cu un dublu raport al nebuniei și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
zgomote. Lenox va descrie furtuna care se dezlănțuise: Ce noapte rea! S-au prăbușit de vânt, Pe când dormeam, hogeagurile casei, Și vaiere-n văzduh s-au auzit Se zice, stranii gemete de moarte, Cumplite voci vestind pârjoluri crunte Și zile tulburi, proaspăt răsărite În veacul de restriști. Și toată noaptea S-a tânguit întunecata cobe. Spun unii că pământul, prins de friguri, S-a fost cutremurat 1. Și o va face exact în momentul în care Macduff se va întoarce din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unui teatru ce are nevoie de această absență pentru a putea vorbi mai bine despre esența vieții. Paradox care nu-l prevestește doar pe Craig, ci și pe Kantor. Forța unui asemenea teatru ar izvorî din senzația de straniu, de tulbure, din impresia de mister produsă de vederea unui trup despre care nu se știe dacă e viu sau nu. Într-adevăr, iată ce scrie Maeterlinck în Mici conversații: „Se pare că orice ființă cu aparențe de viață, dar, de fapt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
evocând un catafalc pe care se vor așeza în curând. „În fața acestei înfricoșătoare imobilități inumane asemănătoare aceleia a morților”, în spectatorul ce dă cu ochii pentru prima oară de bătrâneii aceștia încremeniți ar trebui să se trezească un sentiment confuz, tulbure, „de repulsie și o atracție”, notează Kantor în caietul său de regie. După ce va lua loc, spectatorul îi va vedea pe actori însuflețindu-se brusc, mișcându-se o vreme sacadat „ca manechinele” și apoi înțepenind din nou. Ceva mai târziu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui: ceremonial. Făcând o paralelă între scris și sculptură și subliniind strânsa lor legătură, dramaturgul constată: Desprinse din limbaj cu dalta mea cea rece, cuvintele, blocuri netede, sunt și ele niște morminte. În cuvinte stă închisă, veșnică prizonieră, o nostalgie tulbure, nedeslușită, după faptele de odinioară ale oamenilor, fapte cărora morții însângerați de atunci ar ști să le dea un nume. Aici, pe hârtie, morții tac. Faptele s-au săvârșit altundeva și în alte vremuri, mitice, iar cuvintele ce le desemnează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
parte (cel ce se oglindește e o putere dintr-o altă lume, dintr-o altă realitate, diferită). Oglinda de la Lycosura este, așadar, o poartă deschisă spre acel tărâm al morților unde credinciosul nu va mai fi decât o siluetă vagă, tulbure, un spectru fără chip și fără văz, dar și o poartă deschisă spre splendoarea divină. Astfel, conchide Vernant, această oglindă cu totul specială marchează importanța deosebită a oglinzii în cultura antică, valoarea ei de obiect-cheie „în privința raporturilor ambigue dintre vizibil
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și este făcută de realitate, adică joacă în drama observatorului care este și nu este într-un punct fix, este și nu este centrul lucrurilor și lucrărilor, are și nu are certitudini. Dar dintre toate distincțiile cogniției sociale cea mai tulbure ține de capcana maniheismului eticii, consecințele proceselor luminate de idee țin de seria luminoasă a binelui sau de seria neagră a răului, până la separarea funcției cunoașterii de a face o lume mai bună, dar și de a pregăti pericolul unei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lui. M-au torturat - Îl torturaseră, așa spusese, la persoana a treia - ca pe un animal. - Nu știu ce frumusețe le găsesc oamenii zorilor, a spus deodată Markovic. Ori apusului de soare. Pentru cine a trăit un război, zorii sunt semnul cerului tulbure, ai nehotărârii, ai temerii de ce-o să fie. Iar amurgul e amenințarea umbrelor ce vin, a Întunericului, a inimii terorizate. Așteptarea nesfârșită, mort de frig Într-o vizuină, cu chiulasa armei lipită de față. A continuat să dea din cap
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și răufăcătoare, idee clar redată prin faimosul deochi. Visul pune în discuție mai ales natura dorințelor și calitatea percepțiilor subiectului. În vis, strabismul are o semnificație negativă, sinonimă cu o lipsă de franchețe și limpezime. În viața subiectului există ceva tulbure, în propunerile ce i-au fost făcute sau în comportamentul unui terț. Purtarea ochelarilor exprimă o slăbiciune în perceperea lumii exterioare. Cel care visează are nevoie să fie ajutat sau asistat în înțelegerea realității sau în relația cu ceilalți. În
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
evocate temerile subiectului. El se teme, pe drept cuvânt sau nu, că situația sa, până atunci pașnică, ar putea fi în mod brutal bulversată. Mlaștină, smârc, iaz Mlaștina evocă mai ales lentoarea, împotmolirea și confuzia. Este o reprezentare a apelor tulburi, stătute și neproductive. Pune accentul pe absența evoluției unei situații sau pe obscuritatea și dezordinea ce domnesc în spiritul celui ce visează. Mare, ocean Marea este simbolul matricii universale, al apelor primordiale, al locului originar. Marea este, prin excelență, mama
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
școală; știință; tare; tot; tradiție; umedă; util; vacă; vagin; nonvaloare; valoare; vene; vie; vorbărie; vorbe urîte; vorbesc; vorbește; a vorbi; vorbire fără rost (1); 798/216/71/145/0 limpede: clar (234); apă (190); curat (81); izvor (19); apa (17); tulbure (17); lac (16); pur (16); rîu (13); claritate (11); ca apa (9); lacrimă (8); lin (7); liniștit (7); cristal (6); transparent (6); tulbur (6); cristalin (5); rău (5); liniște (4); alb (3); fîntînă (3); iaz (3); ca lacrima (3); senin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mașină; meditativ; miere; mișcare; Mureș; negru; neîncetat; Nil; Olt; pescuit; pitoresc; plajă; plînset; ploaie; prăpastie; proaspăt; profunzime; răcoare; răcoros; revărsare; rîu; romantism; roșu; sat; satul bunicii; scurgere; scurs; scurt; secat; sete; Siret; Someș; străveziu; sursă de viață; tigru; timp; Tisa; tulbure; țărm; uscat; vacanță; vapor; veceu; vine de la; viteza; viu; vîltoare; vîlvoi; vîrtej; vodka (1); 796/160/50/110/0 roată: mașină (164); cerc (72); căruță (68); rotundă (68); rotund (61); car (24); cauciuc (23); mare (18); mișcare (16); viață (10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]