7,327 matches
-
și cu aproapele. Unele dintre cuvintele lui Iisus se constituie în raționamente umane „firești”, ca de pild] oferirea unei r]spl]ți pentru faptele bune și amenințarea cu pedeapsa pentru cele rele. Ins] tr]s]tură distinctiv] a înv]ț]turii etice a lui Iisus const] în modul radical de a privi morală. De exemplu, nu exist] o limit] în iertarea aproapelui (Maț. 18,21), nu pentru c] acest lucru ar însemna un câștig în fața p]c]tosului, ci pentru c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atitudine critic] fâț] de iubirea de sine a celor „drepți” (Lc. 18,9-14) și reiese clar, din multe pasaje, c] cei considerați nedrepți de c]tre cei „drepți” nu erau ceea ce p]reau a fi. La baza acestor înv]ț]turi st] faptul c] Iisus era un om de credinț] (încredere). În fața ambiguit]ții existenței, El se raporteaz] la vreme, la r]s]ritul soarelui și la trimiterea ploii atât peste cei drepți, cât și peste cei nedrepți, v]zând acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corect. Exist] un pasaj în Biblie care îndeamn] la alegerea locului celui din urm], pentru a fi chemat, apoi, în locul cel dintâi (Lc. 14,7), ceea ce ține de o pur] moral] prudent], înv]țând c] egoismul este autodistructiv. Înv]ț]tură cu privire la r]splat] se reg]sește în pasaje că Matei 19,29, sub forma vieții veșnice, sau Luca 18,22, sub forma comorii în cer, si, în special, în Fericirile din Predică de pe munte: „Fericiți cei cu inima curat], c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Dumnezeu este rezervat] celor care urmeaz] calea lui Iisus din iubire și nu pentru r]splat]. Numai aceștia vor fi capabili s] aprecieze r]splata. Poate cineva care este conștient de acest lucru s] ignore viață și înv]ț]tură lui Iisus? Aceast] întrebare r]mane f]r] r]spuns. Dac] exist] un iad al distrugerii, este acesta gol? Adesea, înv]ț]tură cu privire la r]splat] nu este înțeleas]. Milostenia se aseam]n] unui experiment cu turnesol. Donațiile și moștenirile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aprecieze r]splata. Poate cineva care este conștient de acest lucru s] ignore viață și înv]ț]tură lui Iisus? Aceast] întrebare r]mane f]r] r]spuns. Dac] exist] un iad al distrugerii, este acesta gol? Adesea, înv]ț]tură cu privire la r]splat] nu este înțeleas]. Milostenia se aseam]n] unui experiment cu turnesol. Donațiile și moștenirile au avut adesea drept scop câștigarea ing]duinței lui Dumnezeu, nefiind un semn al bucuriei, închinat gratiei divine. Este de remarcat faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
învăț] în evangheliile sinoptice”. Exist] p]reri potrivit c]rora versetul din Predică de pe munte privind „înoarcerea celuilalt obraz” reprezint] un îndemn la pacifism că strategie politic] (Maț. 5,39), ceea ce ignor] caracterul literar al acestuia și natura înv]ț]turii etice a lui Iisus. Pasajul include, de asemenea, porunca de a scoate ochiul care te smintește și de a ț]ia mâna care te smintește și îndemnul de a l]să și c]masă celui ce vrea s]-ți ia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
paradoxul, hiperbola reprezint] o modalitate de a conferi concretețe ideilor abstracte. Robinson are dreptate: pasajul nu se pronunț] nici pentru, nici împotriva pacifismului că strategie politic]. Aparent, divorțul constituie o excepție de la fapul c] Iisus nu a oferit înv]ț]turi etice detaliate, lucru îndoielnic. Versetele-cheie de la Matei (10,1-12) ilustreaz] voința lui Dumnezeu în ceea ce privește c]s]toria, lipsind orice referire direct] la dreptul ecleziastic. La Matei (5,32 și 19,9) este inclus] o precizare cu privire la divorț: acesta nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ipostaza de judec]tor al celor dou] școli rabinice, Hillel și Shammai, rivale cu privire la motivele care justific] divorțul, ținând cont de legea mozaic] a Deuteronomului (24,1). Ce-a de-a patra evanghelie ilustreaz] într-un mod aparte tr]s]turile distinctive ale înv]ț]turii etice a lui Iisus. Nu se insist] asupra modului de comportare legat de probleme specifice. Accentul este pus pe provocarea radical] pe care Iisus o aduce, în comparație cu viziunea tradițional]. Totul este întuneric, exceptând lumină care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
celor dou] școli rabinice, Hillel și Shammai, rivale cu privire la motivele care justific] divorțul, ținând cont de legea mozaic] a Deuteronomului (24,1). Ce-a de-a patra evanghelie ilustreaz] într-un mod aparte tr]s]turile distinctive ale înv]ț]turii etice a lui Iisus. Nu se insist] asupra modului de comportare legat de probleme specifice. Accentul este pus pe provocarea radical] pe care Iisus o aduce, în comparație cu viziunea tradițional]. Totul este întuneric, exceptând lumină care Îl înconjoar] și care se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
satisfacție pe diverse planuri, al frumuseții, al adev]rului și al bun]ț]ții), philia (prietenie) și agape. Acesta din urm] era un cuvant grecesc lipsit de semnificație, pe care creșinii l-au preluat pentru a exprima esență înv]ț]turii lui Iisus. Cele dou] tipuri de iubire nu sunt univoce, întrucat adorarea și venerarea se aduc doar lui Dumnezeu, nu și aproapelui. Pe scurt, iubirea fâț] de aproapele implic] r]spunderea pentru cel]lalt, nu în virtutea calit]ților sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a se salva de la egocentrism. Biserică a întâmpinat greut]ți în menținerea acestui mod radical de a percepe iubirea. Se insist] pe modul de interpretare a afirmațiilor radicale din Predică de pe munte (Maț. 5-7), o colecție remarcabil] a înv]ț]turilor lui Iisus. Au existat mai multe abord]ri, toate având drept efect neutralizarea acestor elemente radicale și aducerea lor în sfera moralei bunului-simț. Potrivit uneia dintre ele, întrucat Iisus prevestea sfârșitul iminent al lumii, etică trebuia aplicat] în scurtul timp
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elementele mai radicale ca fiind apanajul unui grup restrâns, al c]lug]rilor, care depun jur]minte de s]r]cie, castitate și ascultare, si care se constiuie în Ordinul C]lug]resc. Restul oamenilor trebuie s] urmeze înv]ț]turile etice de bâz], obligatorii pentru toți. Cu alte cuvinte, trebuie s] fim corecți, ins] putem sau nu s] iubim. Este un fel de examen de absolvire al vieții creștine. Aceast] abodare pune c]s]toria pe planul al doilea. Ast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se face rar pe aceast] linie, chiar de c]tre membrii s]i. O alt] abordare face o distincție clar] între sfera iubirii în cadrul bisericii și domeniul strict al justiției și al ordinii lumești, iar alta susține c] înv]ț]tură radical] a lui Iisus are scopul de a condamna p]cațele și de a preveni apariția mândriei spirituale. Nici una dintre aceste abord]ri nu este satisf]c]toare. Elementele radicale ale eticii lui Iisus se constituie într-un corolar autentic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al c]rei spirit este diferit. Iisus constituie modelul pentru acest pasaj. Sfanțul Apostol Pavel nu citeaz] în mod direct evenimente din viața Sa, presupunând c] acestea sunt cunoscute ascult]torilor și cititorilor din referirile scurte cu privire la nașterea, înv]ț]tură, r]stignirea, îngroparea și Învierea Să. El presupune c] primele congregații creștine știu din proprie experient] c] lucrarea lui Hristos a dus la o rev]rsare a Duhului lui Dumnezeu, care a îndep]rtat barierele dintre oameni; dintre evrei și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
el r]spunde în 1 Corinteni 7. În aceste discuții, apostolul m]rturisește uneori, așa cum ne-am aștepta, c] nu p]rțile minții lui se convertise instantaneu, astfel încât s] înțeleag] toate implicațiile noii sale credințe. Unele dintre propriile înv]ț]turi cu privire la femei sunt incompatibile cu convingerile sale cele mai bune. Biserică și-a considerat prea des instrucțiunile drept o regul] cu caracter permanent, astfel încât, pentru a da un exemplu banal, datorit] pasajului de la 1 Corinteni 12,5, a fost posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] învețe din experient]. Mulți oameni imaturi sunt „religioși”. În cazul cel mai r]u, etică creștin] a avut acest efect în mod sigur, iar în cel mai bun, efectul a fost cel invers; la fel și în ceea ce privește înv]ț]tură tradițional] despre conștiinț]. Conform acesteia, rațiunea st] la baza raționamentelor morale, iar conștiința reprezint] numele atribuit puterii de a raționa și de a discerne, care influențeaz] problemele de ordin moral. Acest lucru este atat de important pentru integritatea persoanei, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Conform acesteia, rațiunea st] la baza raționamentelor morale, iar conștiința reprezint] numele atribuit puterii de a raționa și de a discerne, care influențeaz] problemele de ordin moral. Acest lucru este atat de important pentru integritatea persoanei, încât, conform înv]ț]turii, „glasul conștiinței trebuie ascultat întotdeauna”. Aceasta nu implic], ins], infailibilitatea conștiinței sau mai mult] sigurant] decât aceea oferit] de însuși caracterul nesigur la deciziilor de ordin etic. Înv]ț]tură este însoțit] de un îndemn la formarea unei conștiințe informate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atat de important pentru integritatea persoanei, încât, conform înv]ț]turii, „glasul conștiinței trebuie ascultat întotdeauna”. Aceasta nu implic], ins], infailibilitatea conștiinței sau mai mult] sigurant] decât aceea oferit] de însuși caracterul nesigur la deciziilor de ordin etic. Înv]ț]tură este însoțit] de un îndemn la formarea unei conștiințe informate și atente, prin integrarea în comunitatea creștin] și utilizarea resurselor menționate în vederea educ]rii ei. Diferențele dintre viziunile creștinilor asupra aspectelor de ordin etic decurg adesea din valoarea diferit] atașat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vocea lui Dumnezeu” în interiorul sinelui, dar problemele și pericolele datorate acestui fapt, precum și oric]rei forme de intuiționism, sunt evidente. (Despre intuiționism, vezi capitolul 36, „Intuiționismul” și capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Odat] cu înfruntarea complexit]ții vieții morale, înv]ț]tură tradițional] despre conștiinț] presupune un mod de viat] creștin, s]n]tos, creator și plin de speranț]. Printre atitudinile creștinilor privind etică creștin], se pune un accent puternic, deși nu universal, pe demnitatea persoanei umane, pe realitatea și universalitatea Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sl]biciunilor de pe p]mânt, aren] care permite alegeri și acțiuni. În final, el își recupereaz] statutul, recunoscând capacitatea de întoarcere la cursul bun al lucrurilor prin înțelegerea rațional] a eșecului s]u și dep]șind nevoia de a înl]tură rațiunea și de a testa limitele impuse de porunca divin]. Povestea lui Adam reflect] întregul potențial al binelui și al r]ului deja existent în ființă uman] și nesfârșita șaga a reacției umane în fața revelației divine pe tot parcursul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cu ajutorul filosofiei, un individ poate înțelege modul de atingere a fericirii umane, dar recurgerea propriu-zis] la virtuțile și la acțiunile morale presupune intermedierea religiei. El compar] întemeierea unei religii cu fondarea unui oraș. Cet]tenii trebuie s] dobândeasc] tr]s]turile care s] le permit] s] funcționeze că rezindenți ai unui polis virtuos. În mod similar, fondatorul unei religii stabilește normele care trebuie s] fie susținute prin acțiune, dac] se dorește fondarea unei comunit]ți religioase adecvate. Argumentul lui Farabi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a atinge adev]râtul scop al filosofiei și al religiei - fericirea. Ibn Șină (m. 1037) argumenteaz] c] Profetul întrupeaz] totalitatea acțiunilor și a gândurilor virtuoase, dintre care atingerea virtuții morale este cea mai prețioas]. Profetul a dobândit tr]s]turile morale necesare pentru propria să dezvoltare, care, rezultând într-un suflet perfect, nu numai c] îi insufl] capacitatea unui intelect liber, dar îl și face capabil s] impun] reguli pentru alții, prin intermediul dreptului și al implement]rii justiției. Lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
desemnați, cunoscuți sub numele de imami, a ap]rut noțiunea de raționalitate sub conducerea chibzuit] a imamului. Imamul, despre care se credea c] este condus de divinitate, era, la începutul istoriei Shi’a, atât gardianul Coranului și a înv]ț]turii Profetului, cât și interpret și ghid în vederea elabor]rii și a sistematiz]rii viziunii coranice pentru individ și societate. Șiismul, asemenea primelor școli teologice și filosofice, a afirmat utilizarea discursului rațional și intelectual și s-a dedicat sintetiz]rii și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
politic] a statului, încercând s] o adapteze modelului lor de organizare statal] musulman]. Printre grupurile Ismaili care recunosc un imam în viat], prezența acestuia este considerat] necesar] pentru a contextualiza Islamul în vremuri și circumstanțe schimb]toare, iar înv]ț]turile și interpretarea acestuia conținu] s] conduc] adepții s]i în viață material] și spiritual]. Un exemplu îl constituie rolul actualului imam din Ismailii Nizari, Aga Khan, care conduce o comunitate global]. Deci, continuitatea Shi’a cu tradițiile și valorile musulmane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în reprezentanții acestuia. vi. Perspectivele sufiste Sufismul este dimensiunea mistic] și ezoteric] a islamului și pune accentul pe cultivarea vieții personale în c]utarea iubirii și a cunoașterii divine. Având în vedere faptul c] o mare parte din înv]ț]tură sufist] trebuia s] îi faciliteze musulmanului c]utarea unei relații personale cu Dumnezeu, s-a considerat necesar că astfel de doritori s] își dedice viața interioar] devoțiunii și acțiunilor morale care urmau s] îi conduc] spre descoperirea spiritual]. Observațiile din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]