64,968 matches
-
bun. „ Am petrecut toată noaptea până ne-a toropit somnul și acolo ne-am culcat, așa îmbrăcați cum ne aflam. După-amiază, n-am apucat bine să deschidem ochii și să ne amintim pe unde ne aflăm, că s-a deschis ușa larg și a apărut celalalt Vasile, vecinul cu care petrecusem în ajun cu o zi înainte. Cu căciula pusă pe-o ureche, c-o mână ținând nevasta după umeri și cu alta ținută în sus, trosnind din degete, țopăind și
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
regulă, poetul a început, conform contractului, să plătească imediat chiria (continuând să locuiască, până la preluarea efectivă a noului spațiu, la vechea adresă, spre exasperarea proprietarilor!) Când, la începutul anului 2000, a primit cheia și a încercat să se mute, stupoare: ușa apartamentului fusese dublată de o alta, de metal, prevăzută cu yale zdravene, iar camerele ocupate - abuziv, se înțelege! - de o doamnă "revoluționară". Dar asta n-ar fi totul. Deși s-a plâns la poliție de mai bine de cinci luni
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
abuziv, se înțelege! - de o doamnă "revoluționară". Dar asta n-ar fi totul. Deși s-a plâns la poliție de mai bine de cinci luni, deși a depus petiții peste petiții la primărie (proprietara blocului), la Parlament, la Ministerul Culturii, ușa de metal se află la locul ei, ca o baricadă a nesimțirii, ilegalității și abuzului. Spre deosebire de Traian Băsescu, d-lui Geo Dumitrescu nu i-a trecut prin cap să conteste dreptul legal al proprietarilor de a-și recupera casa! Ca
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
sala de cenaclu a Uniunii Scriitorilor în dugheană pentru afaceri plitico-comerciale dintre cele mai murdare. Am văzut cu ochii mei cum, în doi timpi și trei mișcări, yalele solide au zburat în aer ca o pană de porumbel!) Deci, nu ușa de metal e problema. Ci capetele de metal și reflexele de plumb ale celor plătiți (inclusiv din veniturile domnului Geo Dumitrescu!) să asigure respectarea legii. Deși drama poetului e cunoscută, se pare, de mai multă vreme, n-am observat ca
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
Traian Băsescu. Și nici nu poate să-i propună un schimb de locuință. O facem noi: dacă tot și-a pierdut dreptul de a huzuri într-o casă de protocol, ce-ar fi să i-o ofere, în schimbul apartamentului cu ușă de metal? Nu de alta, dar dacă domnul Băsescu a rezolvat "spinoasa problemă" a flotei, nu se va opri în fața unor banale țâțâni de fier. (De altfel, devenit tragic personaj al poemului său, " Problema spinoasă a nopților", dl. Dumitrescu se
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
mioritic al lui Vintilă Horia din Dumnezeu s-a născut în exil. Nu se poate trece cu vederea nici sfîrșitul capitolului, unde sînt juxtapuse două imagini, una a sălbăticiei, alta a civilizației: "O puzderie de copii se ițea prin fiecare ușă sau mai degrabă, bortă; cei mici erau goi pușcă, unul avea, e drept, o căciulă de miel, dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
Poetul își închipuie un Eden din care normele constrîngătoare au dispărut, pătruns de o căldură mîngîietoare, de flăcări și incandescențe vizionare. E un exotism reparator: "Îmi place să mă plimb prin țările calde (astfel fiecare țară se ridică la orizont). Ușile caselor rămîn deschise și fotograful se dezlănțuie vociferînd ponegrind blîndețea exagerată a conturelor. Îmi place să mă plimb prin țările calde căci regula celor trei unități lipsește. Acoperișurile se înalță dînd binețe anului nou și suspendate rămîn, refuzînd să coboare
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
doamna Cancicov în vervă acasă la ea, în apropiere de Victoriei. Să tot fi avut pe atunci spre 70 de ani... Țin minte cafeaua pregătită de dînsa. Agerimea ei, feminitatea și cum bătea soarele matinal, puternic, în baia a cărei ușă rămăsese deschisă, razele reflectîndu-se în faianța albă. Starea de tranziție de la o clasă socială la alta. Locul unde caracterul uman slăbește preschimbîndu-se prea repede. Apare parvenitismul știut, au loc oscilațiile urîte. Vezi țăranii pe cale de a se orășeniza. Vezi excelența
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
casă acuș! da' el, nu, că vrea la oraș, de cap să-i fie, uite cum e acilea... Sau, dacă liftul nu vine, sau dacă apăsînd pe buton, liftul vine, dar el nu știe cum să deschidă, să tragă doar ușa liftului chemat,... atunci țăranul mai stă, mai așteaptă, se mai gîndește, mai apasă pe butonul liftului încăodată, ca la orice sonerie, și văzînd că ăla dinăuntru nu răspunde cine-i?!, iar el să strige tare: "Sînt eu, Milică dășchide, mă
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
că tot merge în sus și în jos, uită să se mai uite la numărul etajului, crezînd că liftul e defect și o ia în sus pe scări pînă la etajul al șaptelea, abea mai răsuflînd, și cînd sună la ușă, după multe întrebări, iar neamul deschide, îl ceartă că stă taman la șapte. Generalul Secetă. L-am văzut într-o zi cu ochii mei. E așa, slab, înalt, spîn, are o manta de culoarea pămîntului ars. Kiseleff? * Spre Văleni. În
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
cînd eroul, obosit și înfricoșat de către urlete de lup, udat pînă la piele de o ploaie grozavă, alunecînd la fiecare pas în noroi zărește (la Perrault) o luminiță, precum cea a unei lumînări. Totul începe pe acest prag, la această ușă la care se bate încetișor sau cu putere și care se va deschide dezvăluind un chip necunoscut, străin. Vor fi bine primiți? Li se va acorda ospitalitatea cerută? Să treci pragul înseamnă să intri într-o lume diferită, plină de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
rochie de hîrtie. Îi dă un colț de pîine uscată, sperînd că fata va muri de foame și frig. " Ajungînd în pădure, ea zări o căsuță la fereastra căreia erau trei pitici. Ea le dădu bună ziua și bătu încet la ușă. Ei îi strigară să intre, ea intră în încăpere și se așeză pe o bancă aproape de sobă, ca să se încălzească și să-și mănînce pîinea. Piticii îi spuseră: "Dă-ne și nouă o bucată. - Bucuroasă", spuse ea și tăie în
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
mănînce pîinea. Piticii îi spuseră: "Dă-ne și nouă o bucată. - Bucuroasă", spuse ea și tăie în două pîinea și le dădu lor jumătate.[...] Cînd ea termină de mîncat, piticii îi dădură o mătură și îi spuseră: "Mătură zăpada la ușa din spate". Cînd ea ieși afară, cei trei omuleți se întrebară: "Ce o să-i dăm ca să o răsplătim că a fost atît de drăguță și bună și a împărțit pîinea cu noi?" Atunci primul îi spuse: Ea va avea darul
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
verde, poartă saboți și are părul strîns la spate. Are un aer obosit. O muzică discretă și intimă îmblînzește zgomotele sălii și creează o atmosferă de tandrețe și mister. B. Biroul Centrului Național de Transplanturi. Manuela intră în birou. Deasupra ușii apare inscripția "Coordonarea transplanturilor". Pune graficele pe birou și telefonează. Se aude o voce feminină: Vocea: Centrul Național de Transplanturi, vă ascult. Manuela: Bună, sînt Manuela, de la spitalul Ramon y Cajal. Vocea: Spune, Manuela. Manuela: S-ar putea să avem
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
scrie în carnetul lui scena din living: mama i-a arătat o fotografie a ei de cînd era tînără, dar jumătate din fotografie lipsea. Iar el are impresia că și din viața lui e amputată această jumătate. Mama bate la ușă și intră. Esteban abia are timp să închidă carnetul. Nu are chef ca mama lui să citească ce a scris. Manuela are în mînă o carte, împachetată ca un cadou. Face un gest spre ceasul ei de la mînă. Manuela: E
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
Una din uneltele sale favorite, Alexandru Mironov ("este de notorietate colaborarea sa cu Departamentul Securității Statului pe vremea lui Ceaușescu", scrie "Ziua" din 17 iunie) n-a ezitat să se comporte el însuși ca un brav miner, amenințând ca la ușa cortului și pătrunzând ilegal pe postul național de televiziune! Astfel de aberații sunt posibile pentru că România e, pe zi ce trece, țara disprețului față de bun-simț, față de educație, față de cultură. Aceiași politruci reformați gândesc și acum viitorul țării, aceleași priorități bolnăvicioase
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
tocmai dă colțul străzii/ deghizat în Moș Crăciun// la sfîrșit închide ferestrele tabloului// și întoarce-l cu fața la perete// acolo zăpada nu este altceva decît o apă/ care vopsește pielea în albastru? (tabloul). Motivul tabloului e recurent: "după colț chiar în spatele ușii/ atîrnă un tablou/ într-o ramă metalică/ de acolo ochiul fixat privește întotdeauna/ pupila care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina/ dinăuntrul catedralei/ nimeni nu spune nimic// nici
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
construcție aiuritoare se ridică pe nisipuri mișcătoare. Pînă și abilul său arhitect, Krecinski, este amețit de creația sa și uită că baza este un balon de săpun. Jucător de cărți, courreur, om de lume cu maniere fine, Krecinski, strîns cu ușa datoriilor, nu mai are decît o unică soluție: căsătoria cu o tînără fată, inocentă și amorezată lulea. Atît piesa, cît și spectacolul - poate chiar într-un mod mult mai tranșant - pun față-n față două lumi: cea înțepenită, banală, nespectaculoasă
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida vocativelor înalt oratorice: "tirane barbar", "tirane", "barbare" - alte trei "tirane" urmează în "Blestemul". Așadar, gazda din caverna îi întinde lui Mihnea o hârca conținând sângele cald al obsedantului fiu: "Na, soarbe
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
culturală grație unor atestări literare; un exemplu e grecismul a exoflisi "a defosa; a renunța la cărțile considerate inutile" - folosit și cu sensul figurat "a se debarasa de..." de personajele lui Caragiale, în D-ale carnavalului (Mița: "Bate-mi în ușe cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel..."; Iordache: "îl exoflisesc acuma, să vezi..."). Sursa directă a unei bune părți din "terminologia de specialitate" modernă a fost apoi franceza (a defosa, levată, pas etc.). Probabil că unele dintre cuvintele domeniului s-au
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
bine că în mine există o legătură strînsă între cuvintele pe care le rosteam și puterile de care am pomenit. (...) Rămîneam acolo pînă plecau toți și atunci o porneam și eu. Nu mă grăbeam, dar în momentul în care închideam ușa după mine, începea și ploaia: cu tunete, cu fulgere... Credeam sincer că eu provoc toate astea. Și astăzi mai cred. (...) în ce mă privește trăiesc realitatea și visul în mod egal, și reușesc să intru într-o realitate-vis." Ca să reveniți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
că era bătrîn, dar nici prea tînăr..." - Atenție, ne strigase Nichita, atenție acum! ca vestind o primejdie. " Sosirea lui în oraș nu stîrni nici o vîlvă și nici nu fu însoțită de ceva deosebit; doar doi țărani ruși, care stăteau în ușa cîrciumii de peste drum de han, făcură cîteva observații, privind de altfel mai mult trăsura decît pe cel ce se afla în ea. " Ia te uită, zise unul, la roata aia... Ce zici"... Era Dracul. Era Demonul. Era Cicikov, și cu
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
știam eu era că la Noica se vorbise despre cartea sa Anti-Goethe. Sincer fiind, Noica nu mă entuziasma. Eram un apolinic în gen goethean. Apropo. În 1981, aveam să-l văd la Paris pe Cioran. Discutaseră despre literatură, iar la ușă, la plecare, venind vorba despre Noica, exclamase pompos: Sentimentul paraguaian al ființei! parafrazînd titlul lucrării gînditorului român. Cînd am auzit de procesul deschis contra lui C. Noica, începusem să mă neliniștesc. Așteptam să fiu închis. Îmi pregătisem bagajul. În cele
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Se deșteptă când soarele era la amiază. Cum deschise ușa cum simți în nări mirosul prăjelii din bucătăria părintelui. Înghițind în sec, se îndreptă spre poarta ce dă spre stradă. Ajuns în mulțime, își afundă adânc mâinile în buzunare, pornind fără o țintă precisă. Îl ustura creierul da-atâtea formule
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
sub călcâi. Apoi începu să mănânce uitându-se cu ochii-n tavan. Văzu încă vreo câteva muște la fel de mari, ce umblau ca bezmetice prin casă. Furios băgă tigaia-n dulap, mai ales că-și sfârșise felia de pâine, și deschise ușa să le alunge afară. Dar degeaba. Oricât se lupta cu ele, fie din cauza mărimii lor, fie din alte motive, nu reuși să le scoată. Atunci, închise ușa hotărât și spunând în gând. Doamne iartă-mă!... porni la atac cu un
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]