2,309 matches
-
uciși în măcel la Babi Iar și cinci tabere de romi. La 18 februarie 1943 au fost reluate execuțiile în masă ale deținuților din lagărul de concentrare Sarețk, între care s-au aflat și trei ori patru jucători de fotbal ucraineni din echipa „FC Start”, unii din ei probabil foști membri ai echipei de fotbal „Dinamo Kiev”. Se crede ca aceștia din urmă ar fi fost executați în lagăr și nu la Babi Iar. Se estimează, ținând seama de mărturille unor
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
(Gică) a fost un dascăl, scriitor ucrainean și om de cultură. Acesta s-a născut pe 8 decembrie 1935 în satul Călinești-Enache, Suceava, comuna Dărmănești. A fost primul președinte al Uniunii Ucrainenilor din România - Ținutul Bucovina, ocupând, pentru o perioadă, și funcția de inspector în Ministerul Învățământului. După finalizarea studiilor elementare și gimnaziale în localitatea sa natală, urmează cursurile Liceului Pedagogic Ucrainean din Siret (promoția 1951-1955), apoi Facultatea de Filologie - secția ucraineană
Iuri Lucan () [Corola-website/Science/327032_a_328361]
-
loc între 19 iunie și 22 iunie 1992, între forțe ale poliției și unităților noi-formate ale armatei Republicii Moldova, pe de-o parte și "garda Republicii Moldovenești Nistreene", Armata a 14-a de gardă sovietică/rusă și voluntari ruși (cazaci) și ucraineni pe de altă parte. Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele combinate moldovene ocupaseră orașul parțial până la Nistru. În a doua jumătate a
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
limbi decât cea română. Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte spinoasă și a fost, probabil, intenționat politizată. Neconcordonața cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai vizibil în Transnistria, regiune în care etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele față de guvernul republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 40,0% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. Pe 19 iunie 1992 lângă tipografia orășenească
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
într-un mod mai vizibil în Transnistria, regiune în care etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele față de guvernul republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 40,0% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari. Pe 19 iunie 1992 lângă tipografia orășenească, pe str. Pușkin, o patrulă a poliției îl reține pe comandantul grupului de informații speciale al nerecunoscutei RMN, maiorul Igor Ermakov și pe șoferul acestuia. Poliția
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
de ostilitatea populației rusofone, precum și de specificul orașului prin cetatea militară medievală, oferindu-i dușmanului condiții prielnice de a duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru paza podului Tiraspol - Tighina care au ocupat orașul. 2. în Tighina e liniște, orașul nu este ocupat de inamic. 3. de la Prut la Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt păzite de
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
ale războiului au promis supunere în fața guvernului central de la Varșovia. Polonia independența, care fusese absența de pe harta Europei timp de 123 de ani, renăscuse. Statul nou creat a constat inițial din fostul Congres polonez, vestul Galiției (cu Lwów asediat de către ucraineni) și cu o parte din Cieszyn Silezia.
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
ale războiului au promis supunere în fața guvernului central de la Varșovia. Polonia independentă, care fusese absentă de pe harta Europei timp de 123 de ani, renăscuse. Statul nou creat a constat inițial din fostul Congres polonez, vestul Galiției (cu Lwów asediat de către ucraineni) și cu o parte din Cieszyn Silezia.
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
preluat regiunea complet. Cei mai mulți dintre nogai au fost deportați de ruși, regiunea devenind în esență, depopulată. În urma preluării rusești, este fondat orașul Odesa în 1794, iar zona a fost populată ca parte a Novorusiei de către coloniști moldoveni/români, ruși și ucraineni, împreună cu un element german semnificativ. Regiunea a fost inclusă în Gubernia Herson și este acum parte din regiunile ucrainene Odesa și Mîkolaiv.
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
al Holocaust-ului din cel de-al Doilea Război Mondial, Polonia a devenit aproape omogenă din punct de vedere etnic. Granițele schimbate radical, deportările ordonate de autoritățile sovietice, care doreau mutarea minorităților poloneze din Lituania, Belarus și Ucraina și deportările ucrainenilor din Polonia toate au avut efect (vezi Schimbările teritoriale ale Poloniei și Istoria demografică a Poloniei). La Recensământul polonez din 2002, 96,7% din populația din Polonia s-au declarat de naționalitate poloneză, iar 97,8% declară că vorbesc limba
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
național-etnică (362.000 ca etnie unică și 391.000 a doua etnie) și 17.000 cașubi (16.000 cașubi ca etnie unică). Minoritățile recunoscute numără 0,3% din populație: 49.000 germani (26.000 ca etnie unică), 36.000 de ucraineni (26.000 ca etnie unică), 7.000 Lemkos (5.000 ca etnie unică), 37.000 belarușii (31.000 ca etnie unică), 12.000 de persoane de etnie romă (9.000 ca etnie unică), 8.000 ruși (5.000 ca etnie
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
etnie unică), 8.000 ruși (5.000 ca etnie unică). 0,2% din populație sunt cetățeni străini. Recensământului din 2002: Recensământul polonez din 2011: 842.000 dintre ei declarau că sunt de etnie: (52% Silezieni, 93% cașubi, 46% germani, 40% ucraineni), 640000 au declarat că sunt de naționalitate non-poloneză ca primă naționalitate (562000 au declarat doar că nu sunt de etnie poloneză); 802000 au declarat etnia non-poloneză ca fiind a doua (50% Silezieni, 26% cașubi, 8% germani). La recensământul din 2002
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
în lagăre de exterminare. Conform recensământului din anul 2002, în Polonia trăiesc în prezent 1.055 evrei. Rușii sunt împrăștiați pe teritoriul Poloniei, dar ci mai mulți locuiesc în estul Poloniei. Potrivit recensământului din 2002 în Polonia există 3244 ruși Ucrainenii sunt împrăștiați în diferite raioane în est și nord. La recensământul din anul 2002 27.172 oameni s-au declarat că aparțin acestui grup. Slovaci trăiesc în unele zone din sudul Poloniei, la recensământul din anul 2002 numărul lor era
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
a treia împărțire a Poloniei, care era ultima graniță recunoscută de Regatul Unit. Linia Curzon urmărea în general o graniță etnică - regiunile de la vest de aceasta erau locuite de o majoritate absolută poloneză, în vreme ce regiunile din est erau locuite de ucraineni, belaruși, polonezi, evrei și lituanieni. Teritoriul ocupat în 1920 în nord-est, într-o regiune locuită în majoritate de lituanieni, a dus la apariția unui conflict mocnit între Polonia și Lituania. Linia Curzon a avut două versiuni pentru zona de sud
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
de istoricul E. H. Carr.. Istoricul Yohanan Cohen a estimat că în teritoriile pe care Polonia le-a cucerit după Pacea de la Riga locuiau aproximativ 12 milioane de oameni, din care 5 milioane de polonezi, 3,5 - 4 milioane de ucraineni, 1,5 milioane de belaruși și 1,3 milioane de evrei. În timpul celui de al doilea război mondial, politicienii au dat estimări diferite ale numărului de polonezi care locuiau la est de Linia Curzon. Populația poloneză din regiune avea să
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
Winston Churchill afirma la un moment dat că „3 până la 4 milioane de polonezi sunt la est de Linia Curzon”.. Premierul guvernului polonez în exil, Stanisław Mikołajczyk, afirma că populația poloneză din regiune se ridica la 5 milioane de oameni. Ucrainenii și polonezii formau cele mai numeroase grupuri etnice din regiune. Ucrainenii și belarușii împreună îi depășeau din punct de vedere numeric pe polonezi în regiunile sudice. Populația urbană era în principal poloneză sau vorbitoare de limbă poloneză (evrei polonizați), în vreme ce
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
regiunile sudice. Populația urbană era în principal poloneză sau vorbitoare de limbă poloneză (evrei polonizați), în vreme ce regiunile rurale aveau un caracter predominant ucrainean sau belarus. La începutul secolului al XX-lea, regiunile rurale din Kresy erau locuite în principal de ucraineni și belaruși, în vreme ce orașele, în particular Lviv și Vilnius, aveau o majoritate poloneză. După masivele deportări ale polonezilor din 1939-1941 (vedeți și: Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică) și Holocaustul evreilor, populația poloneză sau a celor vorbitori de limbă poloneză a
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
constituie al treilea grup etnic (după ucraineni și ruși) din Ucraina, numărând 409.608 de persoane, sau 0,85% (dintre care "Moldoveni" s-au declarat 258.619 or 0,53%, iar Români 150.989 or 0,32%) din populația Ucrainei, potrivit recensământului populației din 2001. Teritorial diaspora
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
Colonizarea Basarabiei) și germanizare/rusificare, astfel că în Bucovina procentajul românilor a scăzut de la 85.3% în 1776, până la 34.4% în 1910. În Basarabia același tablou, dacă în 1817 români erau 86%, atunci în 1898 numai 47.6%. Spre deosebire de ucraineni, a căror procentaj în Ducatul Bucovinei a crescut de la 10.7% la 38.9%, în Basarabia de la 6.5% la 19%. Marea Unire din 1918 a stopat procesele de deznaționalizare, dar numai pentru o perioadă. Pentru ca în anul 1940, trupele
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
germani cu contribuție esențială în dezvoltarea culturii poloneze. Polonia era de asemenea o societate multiculturală a cărei imagine etno-culturală a fost modelată timp de mai multe secole. În 1921, în conformitate cu primul recensământ național, polonezii catolici constituiau 69,2% din populație, ucrainenii 14,3%, evreii 7,8%, belarușii 3,9%, iar germanii 3,9%. Minorităților s-au ridicat la un procent de 30,8% din total. Creșterea ponderii noii intelectualități a dus la dezvoltarea unui număr record de partide politice, grupuri de
Perioada interbelică în arta Poloniei () [Corola-website/Science/329193_a_330522]
-
generalului comunist Karol Świerczewski într-o ambuscadă. S-a afirmat că vinovate de acest atac ar fi fost [[sotnia|sotniile "Cirin" și "Staci" ale UPA. La doar 12 ore de la atac, autoritățile comuniste poloneze au luat decizia oficială a deportării ucrainenilor și [[lemkieni]]lor din regiunile din sud-estul Poloniei. Astăzi se știe însă că preparativele pentru declanșarea Operațiunii Vistula începuseră cel puțin în ianuarie 1947, cu trei luni mai înainte de asasinarea generalului Świerczewski. Ordinul ministrului polonez pentru [[Teritoriile Recuperate]], „principalul obiectiv
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
trei luni mai înainte de asasinarea generalului Świerczewski. Ordinul ministrului polonez pentru [[Teritoriile Recuperate]], „principalul obiectiv al relocării coloniștilor «W» este asimilare lor în noul mediu polonez, iar toate eforturile ar trebui să fie depuse în această direcție. Nu folosiți termenul ucraineni pentru coloniști. În cazurile în care reprezentanți ai intelectualității ajung în Teritoriile Recuperate, ei trebuie instalați separat de comunitățile de coloniști «W»”. Operațiunea a fost dusă la îndeplinire de Grupul Operațional Vistula formată din aproximativ 20.000 de soldați sub
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
și luptători ai [[Milicja Obywatelska]] și [[Urząd Bezpieczeństwa]].. Operațiunea a început pe 28 aprioie 1947 la ora 4 dimineața. Expulzații erau cei aproximativ 140.000 - 150.000 de ucrainenei și lemkieni care încă locuiau în Polonia după „repatrierile” forțate a ucrainenilor polonezi în Uniunea Sovietică din 1944 - 1946. Procesul deportării era unul foarte rapid, deportații având la dispoziție doar câteva ore să se pregătească, fiindu-le permis să ia cu ei doar un număr limitat de bunuri proprii. Deportații erau transportați
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
regiuni (Pogórze Przemyskie, Bieszczady și Beskid Niski). Relocarea populației de origine ucraineană a schimbat în mod radical situația forțelor rebele UPA, care au fost lipsite de sprijinul material și uman necesar continuării luptei cu autoritățile comuniste. În ciuda acestui fapt, insurgenții ucraineni au continuat lupta cu autoritățile poloneze pentru o perioadă de timp. Unii dintre rebeli au reușit să fugă în străinătate, în special în [[Germania de Vest]] și [[SUA]]. Deportările au avut loc în trei faze distincte. Prima fază a avut
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
de-[[al doilea război mondial]]. Polonia și Ucraina Sovietică au procedat la un schimb de populație - aproximativ 2.100.000 de polonezi care locuiau la est de noua linie de frontieră au fost deportați în Polonia, în vreme ce 450.000 de ucraineni de la vest de aceeași linie au fost deportați în Ucraina (septembrie 1944 - aprilie 1946). Au existat și ucraineni și lemkieni (aproximativ 200.000) de persoane care au părăsit regiunea sud-estică a Poloniei în mod voluntar (1944 - 1945). Între Polonia și
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]