3,966 matches
-
spune că trăiesc cu el. E bine cu el, Mark. După toate porcăriile pe care ni le-am făcut unul altuia. În sfârșit suntem bine. Nu adăugă și datorită ție. —Danny Riegel? Copilu’ nudist al Mamei Natură? Se așeză, încă ud, pe brațul fotoliului său Naugahyde, ștergându-se distrat cu prosopul pe piept. Karin zăbovi puțin cam mult înainte să-și întoarcă privirea. Deci voi doi chiar sunteți împreună? —A venit să te vadă la spital. Stupid, forțat, nerelevant. —Zău? Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cameră etanșă, imaginându-ți că ești afară; sau să fii liber să treci prin zidurile poroase, în albastrul schimbător... Fără să-și mai ia un prosop, stinse lumina de la baie și se întoarse spre patul slab luminat. Se așeză încă ud pe un scaun tapițat. În străinătate se făcuse de râs. Acasă îl așteptau sute de subiecți, oameni adevărați pe care-i folosise doar ca experimente ale minții. Fiecare dintre ei pulsa în interiorul lui și nu putea fi extirpat. În lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de soră-mea. Adică a trecut... cât? Jumătate de an. Nici măcar o vorbă. Nimeni n-are chef să spună ce i s-a întâmplat. Trebuie să înțelegi: s-a interesat de mine săptămânal, încă de când mă făcusem destul de mare ca să ud patul. Dumnezeu știe de ce, dar întotdeauna a avut grijă de mine. Ea și îngerul ăsta păzitor, să dispară amândoi fără urmă?! Chiar dacă au închis-o undeva, până acum ar fi găsit ea o metodă să ia legătura cu mine. Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oglinda ovală de la frumosul ei șifonier de mahon și, când m-am ridicat în picioare, am simțit ceva straniu, ca și cum oglinda însăși s-ar fi lichefiat și argintul ei s-ar fi transformat într-o cascadă și blugii erau complet uzi, de la mijloc în sus mă privea aceeași femeie, jerseu negru, mărgele, de la talie în jos, altceva. Ca și cum mi-ar fi crescut o coadă de sirenă, ca și cum mă transformasem brusc într-o amfibie de nerecunoscut, care nu mai putea să continue
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de navă cosmică, dar eu cred că seamănă cu o gaură de șobolan mare (doar că nu iese nimic bun de acolo ci se tot învârt niște chestii, pe care, la ieșire, nu le poți apuca de nicăieri pentru că sunt ude și reci). Mărturisesc, calculatorul e mai atrăgător, dar și mai nesuferit. Pentru că PAM se ocupă de el mai mult decât de mine. Trec repede peste întâmplarea cu scumpa ei draperie pe care PAM nu pricepe de ce am dat-o jos
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și el, tăcut, dar cu un zîmbet larg, în ciuda tăieturii de pe frunte, care începea acum încet și apos să sîngereze. Am privit înspre el și i-am ținut isonul în felul meu. Dar chiar înainte de a ne fi scos hainele ude, Schneiderhahn ne-a chemat la el, serios din nou, și ne-a fluturat un deget gros prin față. "Ce învățăm din asta? Că antrenamentul nu este gata pînă cînd barca nu este pusă cu grijă înapoi, în rastel! Nu după
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
disciplină!" Am încuviințat, firește că am încuviințat, încă uzi leoarcă. Am mai învățat ceva în după-amiaza aceea: să nu-mi fie frică de apă. Sau mai degrabă, am învățat că nu de apă trebuie să-mi fie frică. Apa era udă și cam rece, exact cum te-ai fi putut aștepta. Lucrul de care ar fi trebuit, într-adevăr, să mă tem era compromiterea echilibrului, a instabilei construcții de încredere care se crea între mine și David, lemnul și metalul bărcii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
casă. Clopoțelul tramvaiului a sunat. Mi-am amintit de tatăl meu și de depozitul în care va fi dus tramvaiul într-un viitor nu prea îndepărtat, ca să rămînă acolo toată noaptea în întunericul care mirosea a ulei și a cîrpe ude. După aceea m-am gîndit la mine pe fundalul unui cer albastru pictat și cu un păr nefiresc de blond, ca într-o fotografie care se oferă la cumpărarea de tutun. Primăvara nu începuse încă, atunci cînd am concurat în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe fundalul unui cer albastru pictat și cu un păr nefiresc de blond, ca într-o fotografie care se oferă la cumpărarea de tutun. Primăvara nu începuse încă, atunci cînd am concurat în prima noastră cursă. Scîndurile din fața clubului erau ude de ploaie și un vînt aprig purta norii negri ca cerneala de-a curmezișul cerului. Cu toate acestea, directorul competițiilor a apreciat condițiile ca fiind destul de bune ca să îngăduie desfășurarea competiției interne a clubului. Blestemînd și înjurînd, echipajele au coborît
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fost aruncată asupra lucrurilor, era ca și cum chiar lucrurile ar fi început să radieze, ca și cum lumina venea dinăuntrul lor, revelîndu-le adevărata natură. Într-o după-amiază după antrenament stăteam așezat pe una din băncile din vestiar, cu capul în mîini, cu hainele ude aruncate într-un colț, cu fesele pe lemnul rugos. Prea obosit chiar și să văd plăcile dintre picioarele mele. Auzeam numai graba jetului de apă sub care se spăla David, mai întîi la mare depărtare, apoi mai aproape, ca și cum el
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe lîngă case, trotuarul era larg și luminos, ci pe o alee mică și îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor. M-am împiedicat, într-un rînd, dar sprijinindu-mă în iarba udă m-am ridicat din nou. Pietrele de pavaj se suprapun precum sloiurile de gheață. Se clătinau, sau eu mă clătinam și ele se mișcau cu mine. Apa de lîngă mine nu făcea nici un zgomot. Casele înalte de pe cealaltă parte priveau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
înseamnă ceva pentru mine. Frigul a dispărut. Mirosurile au revenit. Mireasma de cacao plutește prin aer, dulce-amară. Nimeni nu mă poate convinge că nu poți atinge fericirea, că există ceva precum fericirea fără trup. Închid ochii. Chiar prin hainele mele ude leoarcă pot simți căldura verii. Deschid ochii, privesc în sus și-l văd pe David, în picioare, în spatele meu. Picioarele lui puternice, cu firele de păr negru, gros. Îi aud vocea. Încearcă să mă ajute să mă ridic în picioare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
alte etimologii, care de care mai fantastice ? Astfel sunt, bunăoară: Crovizii popor din Tracia ce nu ar fi decât Croații slavoni; Carpații care ar veni de la crapii, tare; Cotensii trib al Dacilor de la slavicul cît, unghiu; Timeșul de la rădăcina tim, ud; Clepidava de la Clepati, a suna; Oroles numele unui rege get de la oril, vultur; Zamolxis, profetul get de la za, după și mrukati, a întuneca.!! Cu asemenea etimologie s-ar ajunge în curând, cum spune domnul Miklosisch și el un Slav, însă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
se îmbrăcă atent, se uită cu tristețe la domnul Clark îcare fuma din nou), și-și luă rămas-bun de la pastor. în holul de la intrare chemă un taxi, apoi se înghesui pe bancheta din spate, alinat de sfîrîitul roților pe asfaltul ud; cel puțin vremea se stricase în cele din urmă. Se dădu jos la școala de artă și urcă încet spre clădirea denumită „muzeu“, unde mai mulți studenți stăteau și scriau la mese. Completă formularul de înscriere în ultimul an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau necunoscute. Dădu colțul, ajunse la un grilaj și se uită în jos dincolo de cîteva niveluri de autostradă, la turnul întunecat și la fleșa strălucitoare a catedralei. Oftă ușurat, se cățără pe grilaj și coborî clătinîndu-se o pantă cu iarbă udă și lunecoasă. La marginea drumului, apa era de șaizeci de centimetri și curgea repede de-a curmezișul ca un pîrîu. Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în chip de togă, își spălă lenjeria de corp de mai multe ori în vasul de toaletă și o atîrnă pe margine pentru a se usca. Cu unghile rîcîi crusta de vomă de pe cracul pantalonului și frecă locul cu pătura udă. Materialul mototolit îl dezgusta. Deși îi era sete, nu fusese în stare să golească mai mult de o cană cu ceai rece. întinse pantalonii pe platformă și îi frecă în cercuri mici cu baza cănii, apăsînd cît putea de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vuietul acela și capacitatea fiecăruia de a-l percepe... 2. Așadar, era o dimineață de iulie, neobișnuit de răcoroasă, dacă mă gândesc bine; plouase toată noaptea mărunt și monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar la marginea pădurii, unde încercasem mai apoi să mă adăpostesc pe sub copaci, prin tufe, auzisem atâtea foșnete liniștite, indiferente
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cunoșteam oarecum, un fel de pensionar, îl interesau virtuțile plantelor medicinale, îl întâlneam uneori pe câmp, culegea flori albastre, ne și salutam, de aceea am bătut la poarta lui - vedeam cum stropii sar din pumnul meu, și nu din lemnul ud al porții - și am strigat : „Deschideți !“. El a deschis - era uscat -, mi-a zâmbit prietenos și m-a poftit în casă; învelișul de apă a rămas afară - știți, picătura aceea care se întinde peste lume, cuprinzând-o -, noi am intrat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scorbură, am sta și noi, ca oamenii, lângă un calorifer încălzit, ne-am plimba cu liftul sau am intra într-un magazin luminos, mi-aș cumpăra tutun irlandez, pentru pipă, nu așa, în mizerie, cu cizmele sparte și cu ciorapii uzi și înghețați, nu vezi ? Nu sunt bun de nimic, îmi intrase în cap că sunt predestinat și așa mai departe, că tu, ce să mai spun, pe dracu’, poate că tu ești, nu zic, dar eu nu sunt bun de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu găleata, rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil care mergea parcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mers un timp de-a lungul lui, pe sub copaci răzleți, apoi m-am abătut peste ogoare, începuse o burniță măruntă, auzeam de pe alt drum, poate aproape, poate departe, șoapte de oameni îndemnând vitele și scârțâit de care; era un întuneric ud, am nimerit o potecă, știam că pe acolo trebuia să merg și ea m-a dus pe ulițele unui sat care mi s-a părut nesfârșit de lung; izbeam în dreapta și în stânga, orbește, cu sacul de mână, ca să mă apăr
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]