7,855 matches
-
dreveni. Azi hanu-i moloz în câmpie, guzgani, șerpi, ciuvici furnică... istoria-i nima n-o mai știe... drumeți când trec, privesc cu frica părăginite ziduri, arse porți sub tidva ce-n vânt mai joacă... lăutari și fiii lor sunt morți... uitării-i smulge-a muzei promoroaca... Râul Constantinescu Referință Bibliografica: BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
iarna din târg, toată viața de chin, tot ce-am fost când erai, toată noaptea de lut, tot ce n-am, și nu sunt,ce-am pierdut. Și nu sunt privitori să mă vadă râzând cum golesc din pahar o uitare în plus cum prin trențe-mi curg ani, însă viața s-a dus și pe străzi trec iubiri fremătând. Sunt hoinarul nebun, ochi de stele mă ning și mă dor când adorm pe o bancă de lemn doar prin plâns
CANA DE GER de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368008_a_369337]
-
de suflet să nu uiți să mă iei. Și- nmugurind speranțe aștept iar primăvară Să crească firul ierbii mai verde decât ieri, Iar flacăra nădejdii să lumineze calea, Când o să-nceapă valsul florilor de tei. Nopțile cernite vor fi date uitării Canon de pocăita pe rând toate primesc Vor face armistițiu călcând stativul vremii, Căci ramură e verde și verde-n mine cresc. Tu prinde-mă de mână și lasă gură lumii Și câinii care lătra când caravane trec, O primăvară
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368016_a_369345]
-
pamant buzoian, ducând mai departe cu ei, nostalgia locului natal. Aș fi nedreaptă dacă n-aș aminti nume precum: Vasile Cârlova, Vasile Voiculescu, Margareta Sterian, Mihaela Runceanu, Benone Sinulescu, si poate alții, pe care vremurile îi vor scoate din negura uitării. Însă, de data aceasta am să mă opresc asupra unui nume ce a ‚, strălucit ’’, prin comportament, dar și prin dragostea față de poezie, si anume teologul și poetul George Alexe. Născut în frumoasa localitate de câmpie Smârdan, din comuna Brădeanu, județul
BUZOIANUL GEORGE ALEXE – A ÎMPLETIT RUGĂCIUNEA CU POEZIA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368014_a_369343]
-
start, Spunându-i că e...expirat! De plete nu pomeni de fel, Căci poetul este...chel! Mă ocup mai rar de poezie, Fiindcă sincer n-am cui scrie. Dacă pentru mine este întrebarea? Acest răspuns este urmarea. *** M-AI DAT UITĂRII autor George PENA Ce mai faci, dragă Poete- azi, cu ce te mai ocupi?! M-ai dat uitării, fără regrete, ce mai faci, dragă Poete?! Tot cu nemurirea-n plete?! Tot cu muze te mai pupi?! Ce mai faci, dragă
UN POSIBIL RĂSPUNS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368075_a_369404]
-
mai rar de poezie, Fiindcă sincer n-am cui scrie. Dacă pentru mine este întrebarea? Acest răspuns este urmarea. *** M-AI DAT UITĂRII autor George PENA Ce mai faci, dragă Poete- azi, cu ce te mai ocupi?! M-ai dat uitării, fără regrete, ce mai faci, dragă Poete?! Tot cu nemurirea-n plete?! Tot cu muze te mai pupi?! Ce mai faci, dragă Poete- azi, cu ce te mai ocupi?! Referință Bibliografică: UN POSIBIL RĂSPUNS / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UN POSIBIL RĂSPUNS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368075_a_369404]
-
Acasa > Strofe > Valori > SĂ FI ROMÂN.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1809 din 14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să fi român..nu-i lucru simplu, Nu-i bagatelă, nu-i unsă-n ‘titlu, Nu e uitare și nici veșnic cânt, Este viețuire-n suflet veșmânt! Să fi român..e o menire sfântă, Nu-i doar un gând ce te încântă, Nu-i vorbă-n vânt, sau searbădă, Nu e simțire fadă ce doar treacătă..! Să fi
SĂ FI ROMÂN.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368067_a_369396]
-
ar putea lipsi. Alcoolul și celebritatea sunt lucrări ale diavolului. Să nu cazi în patima celui dintâi, să n-o cauți pe cea de-a doua. Două primejdii care nu mă pândesc, chiar dacă în tinerețe am trecut foarte aproape de prima”. Uitarea de sine De regulă, se știe despre alcoolofilia lui Eugène Ionesco. În dimineața de 2 iulie 1966, de pildă, Cioran se întorcea „beat criță” după un pantagruelic chef nocturn cu Ionesco: „Este incredibil cât poate E[ugen] să mănânce și
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat, ce am spus, ce mi s-a spus, ce am făcut. Mi se povestește a doua zi. Nici o amintire, doar o pată neagră”. Este declarația unui om căruia îi este groază de uitarea de sine „ca de moarte”: „Mi-e frică de uitare ca de moarte. Mă uit pe mine. Mă pierd pe mine. Mă înstrăinez de mine”. Într-un cunoscut studiu (Mythology of Memory and Forgetting, 1963), Mircea Eliade a comentat mitologia
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
spus, ce mi s-a spus, ce am făcut. Mi se povestește a doua zi. Nici o amintire, doar o pată neagră”. Este declarația unui om căruia îi este groază de uitarea de sine „ca de moarte”: „Mi-e frică de uitare ca de moarte. Mă uit pe mine. Mă pierd pe mine. Mă înstrăinez de mine”. Într-un cunoscut studiu (Mythology of Memory and Forgetting, 1963), Mircea Eliade a comentat mitologia și simbolistica „uitării”, a „beției” și a „pierderii de sine
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
ca de moarte”: „Mi-e frică de uitare ca de moarte. Mă uit pe mine. Mă pierd pe mine. Mă înstrăinez de mine”. Într-un cunoscut studiu (Mythology of Memory and Forgetting, 1963), Mircea Eliade a comentat mitologia și simbolistica „uitării”, a „beției” și a „pierderii de sine”. „Fericit nu eram decât beat” Concludent este și un alt text confesiv al dramaturgului, Journal en miettes, publicat la sfârșitul anului 1967. Din păcate, intrările în jurnal nu sunt datate. Volumul este compus
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
Melancolia lui Ionesco se confundă cu nefericirea de-a se simți “pierdut în lumea asta sortită morții”. Printre altele, alcoolul este considerat un remediu împotriva melancoliei și a spaimei patologice. Iată câteva “fărâme” din jurnalul intim al dramaturgului, în care “uitarea de sine” este provocată de pierderea memoriei, provocată la rândul ei de beția alcoolică: „N-am știut să uit de mine. Ca să uit de mine, ar fi trebuit să uit nu numai de propria mea moarte, ci să uit totodată
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
de vânt tu îmi ești boare, Când ca spinul înțepătoare. Când îmi ești dulce alin - Când otravă și suspin. Te blestem și te alung Dar tot eu te prind în jug: Când ești gata de plecare Parcă-s lovit de uitare! Când te-aș vrea pe veci pierdută, Când din trupul meu făcută. De-al tău dor inima-mi frâng De te pierd, doar zac și plâng. Doamne, rău m-ai blestemat De iubire să nu scap, Aer îmi e pana
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
-n ruguri De dragoste pe brațul tău voi tace Să nu mă pierzi, în oală m-aș preface, Din mine ca să bei licorile din struguri. Așa nu voi simți nici timpul care trece, Nici n-am să cad vreodată în uitare Voi fi și-n timp mereu la mare căutare Cu buze însetate eu vremea mi-oi petrece. 11. POEM ÎN RAMĂ Poemul acesta e pentru tine de aceea am sa-l pun in ramă am sa fur cochilia unui melc
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
am nici cui să-i spun Că păsările au plecat departe, Câmpiile de floare-s scuturate Izvoarele sub frunze se ascund. Ciudată viața asta fără tine, Cu ochii, vai, scrutez zadarnic zarea, Ca și un val m-ar vrea cuprins uitarea Dar nu știu cum se face că numai dorul vine. Și în tăcerea ce se lasă în odaie, Se-aud doar picurii-n fereastră Și ies ca altădată-n noaptea-albastră Să număr sărutările din ploaie. Așa visând mă prinde dimineața, Și printre
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
creștină liturghia este chintesența totalizatoare a temporalității: trecutul sacru este absorbit sapiențial, prezentul se trăiește apocaliptic, iar viitorul este anticipat profetic. În acest sens Sfânta Liturghie este „operatorul transcedental al unei sinteze eshatologice” - susține Mihail Neamțu. În tărâmul liturghiei, excesul uitării, exaltarea imediatului și precipitarea sfârșitului sunt tentații corectate de practicile narative și sacramentale care constituie, de la începuturile Bisericii, tradiția. Astfel, unificarea liturgică a celor trei etape ale temporalității - trecut, prezent și viitor - se produce în mod excepțional prin prăsnuirea „zilei
PARINTELE ANDRE SCRIMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367335_a_368664]
-
a guvernului, cât și cea a persoanelor particulare este o dovadă că aceștia parcă ar vrea cu tot dinadinsul să recupereze ceea ce au pierdut. Înrâuriți de cunoașterea a ceea ce le-a fost necunoscut mai înainte, eu au început să dea uitării temerile lor și se prea poate că multora le trece doar fugitiv prin minte să compare sosirea de astăzi a străinilor în țară cu sosirea străinilor de acum trei veacuri. Și, într-adevăr, ce diferență uriașă este între apariția industriașilor
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
întrebi ce e mai nou pe-acasă, Tu mă întrebi ce e mai vechi pe-aici, Același Dor pe tâmple ne apasă Și pe spinarea noastră-același bici... Fratele meu, puțini și-aduc aminte De- Abecedarul tău și tot mai rar, Uitarea crește oarbă din morminte, Tot mai puțină-i vremea-n Calendar... Tu mă întrebi, dar știi atât de bine Ce fac ai tăi de dincolo de Prut, Ce fac ai mei, rămași între suspine, Fratele meu-frate, cum ai vrut Din ochii
DE VORBĂ CU GRIGORE VIERU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367404_a_368733]
-
supranaturale ale harului” de la Dumnezeu, fără un efort personal conștient paralel de curățire a noastră de patimile variate, ce se cuibăresc înăuntrul nostru. O astfel de poziționare a creștinilor denotă scindări interioare și conflicte psihice, ce întrețin, după ce „sunt respinse”, uitarea și ignoranța sinelui său. Într-un asemenea situație creștinul urmărește unilateral și „în exclusivitate” menținerea tipurilor religioase și participarea lui la Tainele Bisericii în principal ca substituire a intenției lui personale insuficiente pentru mântuirea lui, dar și a lipsei experienței
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
mână prin ținutul ploios și-mi vor arăta jungla lumii într-o altă lumină îți voi scrie povestea cu stele cândva la capăt de înserare să te citească păsările tăcerii cu zbor și timp înflorit când eu mă voi numi uitare Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Așa cum te văd azi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1156, Anul IV, 01 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AŞA CUM TE VĂD AZI de AURA POPA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367449_a_368778]
-
perfecționarea acestor licori. Domnul dădu o înaltă cinstire tuturor și rosti: - Iată dară calea cea mai bună pentru a trece prin proba lăcomiei întreaga noastră creație și astfel să putem judeca în deplină dreptate pe cine vom trimite în veșnică uitare și pe cine vom păstra pentru a ne slăvi numele și puterile. Dă, dară, poruncă în toate universurile ca acea invenție să fie dată tuturor lumilor create de noi. Și, grijă mare, implică-l te rog și pe dragul de
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
Pitești, mi-am zis - fără promi- siune fermă, fără jurământ, ci așa, ca ceva de la sine înțeles - că trebuie scrisă cartea Piteștiului. Ca să nu se uite - inca din anii de domiciliu obligatoriu observăm la ceilalți un fenomen inacceptabil dar explicabil: uitarea voita; uitarea trecutului - ca să le fie protejat prezentul; uitarea prezentului - ca să le fie asigurat viitorul. Știam, deci, că trebuie scrisă cartea Piteștiului - dar cine să o facă? Desigur, numai cineva care ar fi putut - și ar fi avut dreptul - să
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367505_a_368834]
-
am zis - fără promi- siune fermă, fără jurământ, ci așa, ca ceva de la sine înțeles - că trebuie scrisă cartea Piteștiului. Ca să nu se uite - inca din anii de domiciliu obligatoriu observăm la ceilalți un fenomen inacceptabil dar explicabil: uitarea voita; uitarea trecutului - ca să le fie protejat prezentul; uitarea prezentului - ca să le fie asigurat viitorul. Știam, deci, că trebuie scrisă cartea Piteștiului - dar cine să o facă? Desigur, numai cineva care ar fi putut - și ar fi avut dreptul - să vorbească despre
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367505_a_368834]
-
jurământ, ci așa, ca ceva de la sine înțeles - că trebuie scrisă cartea Piteștiului. Ca să nu se uite - inca din anii de domiciliu obligatoriu observăm la ceilalți un fenomen inacceptabil dar explicabil: uitarea voita; uitarea trecutului - ca să le fie protejat prezentul; uitarea prezentului - ca să le fie asigurat viitorul. Știam, deci, că trebuie scrisă cartea Piteștiului - dar cine să o facă? Desigur, numai cineva care ar fi putut - și ar fi avut dreptul - să vorbească despre Pitești. Rolul meu, mărunt, se reducea la
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367505_a_368834]
-
avut dreptul - să vorbească despre Pitești. Rolul meu, mărunt, se reducea la ațâțare, la ne-lasare-in-uitare. Atât, la urma urmei, de agasant, încât, la un moment dat, Davidescu mi-a spus: - Ție îți vine ușor: nu-i memoria ta, nu-i uitarea ta - dar eu? Avea dreptate: de ce mă băgăm în sufletul lor, în trecutul și prezentul (și viitorul) lor - nu suferiseră destul atunci, acolo, la Pitești? (...) Referință Bibliografica: PATIMILE DUPĂ PITEȘTI de PAUL GOMA - Editură ANAMAROL / Rodica Elenă Lupu : Confluente Literare
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367505_a_368834]