3,608 matches
-
întrea-ga disciplină creștină; o virtute care nu poate lipsi niciodată în activitatea creștinului, pentru că în Dumnezeu și în opera lui este nesfârșit de prezentă. «Eu cred că pot spune: Dumnezeu este umil. Atunci când eu mă rog, mă adresez unuia mai umil decât mine. Când eu îmi mărturisesc păcatul, eu îi cer iertare unuia mai umil decât mine». 2. Concretețea măgarului, concretețea preotului. Preotul îl imită pe măgar prin adoptarea întotdeauna a stilurilor de comportament blând, tolerant, convivial, făcându-se tovarăș de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în Dumnezeu și în opera lui este nesfârșit de prezentă. «Eu cred că pot spune: Dumnezeu este umil. Atunci când eu mă rog, mă adresez unuia mai umil decât mine. Când eu îmi mărturisesc păcatul, eu îi cer iertare unuia mai umil decât mine». 2. Concretețea măgarului, concretețea preotului. Preotul îl imită pe măgar prin adoptarea întotdeauna a stilurilor de comportament blând, tolerant, convivial, făcându-se tovarăș de viață, de bucurie, de durere pentru toți. I se aseamănă mai ales prin realism
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sonetul său In lode dell'a-sino din Cabala del cavallo pegaseo con l'aggiunta dell'asino cillenico (Londra 1585); aici, printre altele, Bruno descrie pe larg și în detaliu contradicțiile dintre măgarul benefic și de-monic, dintre măgarul puternic și umil, dintre măgarul înțelept și ignorant. „Sfânta ignoranță”, „sfânta prostie”, „pioasa devoțiune”, credința contrapusă științei sunt paradoxurile pe care le simbolizează măgarul. „O sfântă măgărime, sfântă ignoranță, sfântă prostie și pioasă devoțiune, care singură poți face sufletele atât de bune, că
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Știm că, în ambientul semit, acest animal îl ajută pe om în munca zilnică, îl duce pe țăran la ogorul său care este departe de casă, transportă lemne pentru foc, aduce alimente pentru familie, și face multe alte servicii întotdeauna umile și discrete. Încăpățânat și prea puțin arătos, foarte moderat în modul de a se hrăni, măgarul este un animal care trăiește destul de sobru: îi sunt suficiente doar câteva smocuri de iarbă uscată. În plus, măgarul este animalul asociat figurii ideale
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de bucurie, caracterizat înainte de toate prin frumusețea pelerinajului, adică prin acel a merge împreună spre culmile împărăției: creștinismul ascultă de principiul biblic al exodului, acela de a ajunge toți împreună. Încă, și mai mult, un preot trăiește compasiunea și devine umilul ei maestru, învățând întâi de toate, prin viața sa, că perfecțiunea milostivirii cuprinde, ca cea mai înaltă și meritorie culme, iertarea promptă, completă și generoasă față de frați, ca o condiție pentru a fi iertați de Dumnezeu (cfr. Mt 7), fără
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Evangheliei nu trebuie să cântărească, nu trebuie să măsoare, nu trebuie să socotească cantitățile recoltei, pentru a-și îndrepta, în schimb, toată atenția și să exprime tot entuziasmul și angajarea sa în a pregăti terenul și în a semăna. Răbdare umilă se cere de la semănătorul Cuvântului divin pentru a accepta, în pace, o lege inexorabilă a vieții și a Evangheliei: „Unul este semănătorul altul secerătorul” (In 4,37). Însă, rămâne întotdeauna adevărat că cel care seamănă este întotdeauna mai vrednic de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a recupera un stil comunicativ mai frumos. „Astăzi [...] în diferite ambiente universitare și culturale începe să se reîntoarcă interesul pentru retorică; trebuie să retrezim acest interes și între preoți, împreună cu un mod de a se prezenta și de a spune umil și cu demnitate”. Este problema unui limbaj nou care este unul din punctele ferme ale „noii evanghelizări”. a) «Vorbirea desăvârșită» își are istoria ei. Cultura occidentală, încă din antichitate, a încercat să descopere, să codifice și să transmită regulile vorbirii
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în fața pragurilor pe care nu le poate trece. Într-o epocă arogantă, cum este epoca noastră, în care totul este prezentat ca fiind posibil și ușor, unde totul poate fi plătit și cumpărat, bătrânul ne amintește, în mod credibil, înțelepciunea umilă a limitei, care redimensionează mândria și aroganța, în-căpățânările și vanitățile. b) Dezlipirea de lucruri. Persoana în vârstă este expertă în a găsi distanța justă față de lucruri: nu se strivește de ele, nu se implică în intrigile lor cu pasiune dezordonată
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
el - care adulmecă Divinul”. Clemente Rèbora a fost un preot blând, altruist, extrem de sensibil în fața suferințelor altora, încă din tinerețe însuflețit de dorința de a fi de folosi celorlalți, de a fi aproape de cei să-raci și nevoiași. Cu un caracter umil, dar cu un temperament forte, a făcut din iubirea fraternă lege pentru viața sa, tradu-când-o în acte concrete de caritate și de dăruie pentru aproapele: a găzduit în casa lui modestă vagabonzii din cartier (une-ori chiar și prostituate) pentru a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sa a știut de Crucea Învierii. Poezia pe care o punem drept concluzie a cărții face parte din Poesie religiose (1936-1947) și este o splendidă secvență de „definiții” poetice despre preot. Cu această lirică, Clemente Rèbora merge cu inima la umilele figuri ale acelor preoți care trăiesc numai din Evanghelie, din Altar și își cu-fundă mâinile în Covata carității pentru poporul lor. Preotul Preotul este un clopot Care de Duhul Sfânt este lovit Pentru a chema la Isus neamul omenesc
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
însă a schimbat conținutul gândurilor mele, cursul vieții mele. Bărbatul și femeia pe care i-ai trimis în grajdul meu, nu au venit nici cu forța și nici cu bastonul, nu se agitau și nici nu amenințau. Au intrat lin, umili și modești. Și, atunci, în momentul cel mai întunecat al nopții, am văzut Soarele în persoană. Acea lumină și acea căldură cărora le-am dus dorul toată viața. În noaptea adâncă, în jurul copilului așezat în iesle a răsunat un cânt
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și educate: „Deo non voce, sed corde cantandum”; „Dacă ești slăbit din cauza vârstei, sau, tânăr fiind, ai o voce răgușită sau aspră, sau nu cunoști ritmurile, toate acestea nu sunt un defect. Ceea ce se cere este să ai un suflet umil, o minte atentă, o inimă căită, un duh sănătos și o conștiință liberă; dacă ai toate acestea, vei intra în corul divin și te vei așeza lângă David”. Asemenea afirmații par în contradicție cu viziunea generală a epocii patristice. Părinții
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ca el nu ar deveni necuviincios așa de ușor față de dogmele unei religii în care a fost crescut. Gosseyn constată că descifrase corect starea de spirit a lui Enro care se înclină sarcastic spre Patricia. - Sora mea, zise, vă cer umil iertare. Se întoarse brusc spre Gosseyn-Ashargin. - Cele două persoane de pe distrugător, cine sunt? Venise clipa marii încercări. Gosseyn răspunse rapid: - Femeia este o Prezicătoare fără importanță deosebită. Bărbatul se numește Gilbert Gosseyn. Se uită pe furiș la Patricia și Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fi în pericol dacă Secoh va face apel la o sursă de energie, dar trebuie să riște. Se juca ultimul act. Depindea de prea multe lucruri și nu putea da înapoi. Secoh, singur, în picioare, în fața sarcofagului, era gol, atitudine umilă decretată de anii din urmă pentru toate ceremoniile din camera interioară, mai ales cele în care obiceiul onorurilor trebuia să fie acoperit cu o robă de ceremonie. Trupul său se arăta astfel, subțire, dar ferm. Ochii lui negri luceau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și se opri cu un picior de fiecare parte și cu umerii striviți de tavanul domului. — La revedere! spuse el cu o cruzime conștientă, care-l sperie. Privi în jos, spre mîna care se strîngea și se destindea, apoi întrebă umil: Te doare foarte rău? — Mor de frig. Știam că o să pleci. Vorbirea nu ajută. Ce să spun ca să nu te enervez? După o clipă, ea vorbi atît de încet, încît de-abia reuși s-o audă. — Mi-ai putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse liftul. — Care dintre ele? Vocea, sentimentele și simțul responsabilității. Nu știu ce-au făcut cu restul. Aceste cuvinte fură rostite cu un stoicism demn care-l umplu pe Lanark de milă. își puse mîna pe peretele călduț și zise umil: — îmi pare rău! — De ce? Acum oamenii au nevoie de mine. Nu sînt niciodată singur și aud tot felul de lucruri interesante. Ai fi uimit să afli ce se întîmplă într-un lift între etaje. Ei bine, ieri... Mă bucur nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-nceapă urcușul abrupt încă o dată. — Mda, sînt sătul de capacitatea oamenilor obișnuiți de-a mînca rahat și de-a supraviețui. Animalele sînt mai nobile. Un animal feroce o să moară luptîndu-se împotriva celor care i-au insultat ființa, iar unul umil o să moară de foame. Doar omul are această versatilitate oribilă de a se adapta la lipsa de iubire și să tot trăiască exploatat și maltratat de semenii lui. Am citit un eseu scris de o fetiță într-o carte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiecare dintre noi. Thaw se încruntă. — Să nu-ți fie teamă sa vorbești c-o bunicuță, fiule. Nu mi-e teamă, doar că mă gîndeam la ce-ați spus. Femeia îi luă mîna. — Fiule, ascultă, Dumnezeu a fost cel mai umil om care a călcat pe pămînt. Nu i-a păsat cine ești sau ce-ai făcut, a rămas cu tine, a băut cu tine și te-a iubit. Thaw era uluit. El și-l imagina pe creator ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de gînd să vii, atunci? Ea își încrucișă brațele. El spuse pe un ton răspicat: — Dacă ai nevoie de trusa de prim ajutor, o s-o găsești în rucsac. Ea nu se clinti. — Te rog, vino cu mine, o rugă el umil. Ea nu se clinti. — Dacă bați suficient de tare în ușă, s-ar putea să-ți deschidă cineva. Ea nu se clinti. El puse lanterna lîngă ea și zise timid: — La revedere, și se depărtă. Cobora primul deal cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gândeam la jalnica logică a coincidențelor. Mă gândeam să nu mă mai gândesc... Se întunecase de-a binelea când, la un colț al străzii Batiștei, l-am întâlnit pe Constantin. Stătea acolo, în dreptul unui bec, avea pe gură un zâmbet umil, câinesc aș putea zice. Poate că aștepta pe cineva, oricum, nu părea prea bucuros că mă vede. L-am întrebat dacă era adevărat că murise. A bâiguit ceva pe când partea de jos a obrazului, vânătă din cauza folosirii prea dese a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte în aer miros de țigară, începe să dea bucuros din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca el nu ar deveni necuviincios așa de ușor față de dogmele unei religii în care a fost crescut. Gosseyn constată că descifrase corect starea de spirit a lui Enro care se înclină sarcastic spre Patricia. - Sora mea, zise, vă cer umil iertare. Se întoarse brusc spre Gosseyn-Ashargin. - Cele două persoane de pe distrugător, cine sunt? Venise clipa marii încercări. Gosseyn răspunse rapid: - Femeia este o Prezicătoare fără importanță deosebită. Bărbatul se numește Gilbert Gosseyn. Se uită pe furiș la Patricia și Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fi în pericol dacă Secoh va face apel la o sursă de energie, dar trebuie să riște. Se juca ultimul act. Depindea de prea multe lucruri și nu putea da înapoi. Secoh, singur, în picioare, în fața sarcofagului, era gol, atitudine umilă decretată de anii din urmă pentru toate ceremoniile din camera interioară, mai ales cele în care obiceiul onorurilor trebuia să fie acoperit cu o robă de ceremonie. Trupul său se arăta astfel, subțire, dar ferm. Ochii lui negri luceau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și se ascunse după primul colț. Hoțul nu se dădea dus, se așezase pe bancă și scosese sticla. Începură să vină oamenii, care-l priveau bănuitori, apoi stația se umplu, așa că bețivul plecă cu coada-ntre picioare, dintr-odată foarte umil. Ca toți nemernicii, era foarte curajos cu cei slabi. Victimele lui predilecte erau copiii și tinerele servitoare. Un nor de ciori umplu cerul de negreală și croncănit, parcă scârțâia văzduhul. Nicu se întoarse iar la groapă și evaluă dezastrul. Se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
privește cu un soi de supărare. 6 La amiază ceața s-a spart pentru câteva ore și s-a putut vedea fumul din hornuri, dar nu drept ca o lumânare, cum era în zilele cu vreme frumoasă, ci cocârjat și umil, luând-o în jos, tremurat, ezitând parcă s-o apuce pe-un drum și destrămându-se în fire tot mai subțiri. Pe la patru după-amiaza ceața a înghițit fumul care s-a ascuns în ea, iar pe seară întunericul le-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]