2,351 matches
-
poezii publicate în "Curierul Românesc" condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848. Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reușită este "" (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica). E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (, , , , ș.a.). Lui Alexandrescu îi revine meritul
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public . Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică "Belgia Orientului" (1904); a publicat și la alte reviste: "Duminica", "Spiruharetul", "Revista noastră", "Revista ilustrată", "Sămănătorul", "Neamul românesc literar", "Ramuri", "Viața socială" a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în "Viața românească" parodia "Răspunsul micilor funcționari", ca o replică
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
organizat în cadrul Festivalului Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare", ediția a VI-a. 2005, 2 noiembrie — Diploma de excelență „în semn de recunoștință și apreciere pentru activitatea desfășurată la Postul de Radio Sighet, în calitate de colaborator la realizarea emisiunilor umoristice", decernată de Societatea Națională de Radiodifuziune — Studioul Teritorial de Radio Cluj — Postul de Radio Sighet. 2006, 8-18 iulie — Premiu pentru parodie la ediția I a Taberei Naționale de Literatură „Archeus", Baia Mare/Ocoliș. 2006, 22-23 septembrie — Premiul Centrului de Cultură al
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
Scriitorilor din România, decernat la Festivalul Internațional „Alb-umor", ediția a IV-a. 2013, iulie, Baia Mare/Ocoliș — Diploma pentru parodie — în cadrul Taberei Naționale de Literatură și Arte Plastice „Archeus", ediția a VIII-a. 2013, 7 iulie - Premiul II — la secțiunea Literatură umoristică — Poezie, la Festivalul Internațional de Grafică Satirică și Literatură Umoristică „Umor la... Gura Humorului", ediția a XXIII-a. 2015, 22-23 mai, Bistrița — Premiul I — la Festivalul Internațional de satiră și umor ,Mărul de Aur” pentru volumul : ,No ase” 2016, 1-3
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
IV-a. 2013, iulie, Baia Mare/Ocoliș — Diploma pentru parodie — în cadrul Taberei Naționale de Literatură și Arte Plastice „Archeus", ediția a VIII-a. 2013, 7 iulie - Premiul II — la secțiunea Literatură umoristică — Poezie, la Festivalul Internațional de Grafică Satirică și Literatură Umoristică „Umor la... Gura Humorului", ediția a XXIII-a. 2015, 22-23 mai, Bistrița — Premiul I — la Festivalul Internațional de satiră și umor ,Mărul de Aur” pentru volumul : ,No ase” 2016, 1-3 aprilie, Diploma si medalia Societății Culturale ,Steaua Nordului”, Botoșani, 2016
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
2015, 22-23 mai, Bistrița — Premiul I — la Festivalul Internațional de satiră și umor ,Mărul de Aur” pentru volumul : ,No ase” 2016, 1-3 aprilie, Diploma si medalia Societății Culturale ,Steaua Nordului”, Botoșani, 2016, 21 mai, — Premiul I — la Festivalul Internațional Literatură Umoristică și Grafică Satirică „Alb Umor”, secțiunea parodie. În colaborare cu Radu Ilarion Munteanu și Liviu Ovidiu Penea editează volumul ,Mai există bizoni. Și cei care-i văzură” (Poemele clopotelor) ed. ,Galaxia Gutenberg”, Târgu-Lăpuș, 2011 - partea de parodie. De asemenea parodiază
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
de récréation", apoi în format cartonat în același an, conținând ilustrații realizate de Léon Benett. Romanul face parte din seria Călătorii extraordinare. Autorul își exprimă neliniștea în fața progresului înregistrat în domeniul explozibililor, lucru care transpare deja (dar cu o tentă umoristică) din "De la Pământ la Lună" și care se afirmă în "Cele 500 de milioane ale Begumei". "" tratează tema amenințării Franței și întregii lumi de către existența unei super-arme, care putea fi oricând detonată, similară cu ceea ce numim astăzi armă de distrugere
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
grad de inițiere în interiorul organizației lor. Illuminati sunt un subiect la temă în cultura populară. Referințe la organizație apar în multe cărți de ficțiune în cadrul mai multor genuri literare, apărând în film, în televiziune, în jocuri videoîn serii de cărți umoristice,chiar si în desene animate.
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
diferite, care se reiau. Versurile au măsuri variabile și un relief ritmic complex, datorat cezurilor și formulelor ritmice folosite de melodia vocii. În strofe sunt folosite rime împerecheate, iar la refren apar rime încrucișate și interioare. Versurile folosesc un ton umoristic, punând laolaltă elemente puerile sau prozaice (ursulețul de jucărie, teama elevului de a fi ascultat la lecție, gelozia din dragoste) și importante concepte spirituale (Prometeu, tragedia). În cântec există patru secțiuni, după cum urmează: introducerea (A), strofa (B), refrenul (C) și
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
Institutul de Criminologie din Toulouse și de journalistică la Scoala Superioară de Jurnalism din Paris, devine colaborator al mai multor publicații ("L'Événement", "Le Point", "VSD", etc.), apoi jurnalist științific la "Nouvel Observateur" (1983-1990). De asemenea, se ocupă de rubrică umoristica a revistei "Eurêka". Din perioada aceasta datează aplecarea sa către știință, pe care o va combină cu temele sale favorite, de la furnici și moarte până la originea omenirii. a publicat primul român, "Furnicile", în 1991. Opera să a fost tradusă în
Bernard Werber () [Corola-website/Science/318105_a_319434]
-
BBC și Uniunea Europeană. Din 1998 până în 2003 a fost redactor șef adjunct la ziarul „Curentul”, pentru care a scris zilnic foiletoane, editoriale, comentarii, reportaje, cronici și anchete. A scris, individual și în colaborare, sute de scenarii de televiziune pentru grupul umoristic “Vouă”. O culegere a textelor respective a fost publicată în volum, în anul 2004, la Editura Amaltea, cu titlul „Țara lui Papură Vouă”. Coautor al piesei „O mătușă pierdută”, care a avut premiera și s-a jucat, în stagiunea 2006
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
C.I. Nottara” din București. Coautor al piesei “Stăpânul ciolanului”, care a avut premiera la Teatrul de comedie București în 2011. Coautor al scenariului de film artistic de lung metraj „Report la categoria fericire”. În 2007 a publicat volumul de schițe umoristice „Români deja deștepți”, la Casa de editură Mediaon, volum care s-a bucurat de o foarte bună primire din partea cititorilor și de aprecierea criticii literare. În același an a îngrijit volumul "Jurnal de bord", cuprinzând o selecție de texte ale
Dănuț Ungureanu (ziarist) () [Corola-website/Science/318240_a_319569]
-
fost lipită pânza de cânepâ și a fost executată pictura în ulei. În spațiul interior , pe lângă cupola de scânduri pe o bază pentagonală a absidei, se remarcă în mod deosebit pictura de o foarte bună calitate, cu accente realiste și umoristice. Pe bolta naosului „Sf.Treime”, „Maria”, „Constantin și Elena”, cei patru evangheliști la colțuri, „Sf. Ilie”, „Înălțarea”, serafimi și heruvimi; cupola din altar nu are pictură figurativă; la iconostas narația este mai amplă decât la alte biserici de lemn: „Hristos
Biserica de lemn din Rotărești () [Corola-website/Science/318248_a_319577]
-
1858, profesor de istorie la gimnaziul din Galați. În 1864 devine revizor al Școlilor din Dorohoi, Suceava, Iași și Botoșani, iar în 1868 director al liceului din Botoșani. În mai multe rânduri Adrian a fost și ziarist, colaborând la gazeta umoristică "Bondarul" din Iași, "Independentul" din Botoșani și "Steluța". La sfârșitul vieții (între 1871-1875), Adrian profesează ca tipograf în Botoșani.
Ion V. Adrian () [Corola-website/Science/319683_a_321012]
-
poezii ale lui José Santos Chocanos. Începe să-și semneze operele cu pseudonimul artistic "Juan Gris". În anul 1906, Juan Gris părăsește Spania și pleacă la Paris. Primii ani petrecuți aici stau sub semnul artei cu scop financiar, executând desene umoristice și caricaturi pentru reviste ilustrate. Doi ani mai târziu se stabilește în ""Bateau-Lavoir"" din Montmartre. Atelierele din Bateau-Lavoir erau în acest timp locul de întâlnire al multor tineri pictori și literați. Acolo se întâlnește cu Pablo Picasso și Georges Braque
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
buboasă, trădătoare, dar fermecătoare în jalea, hărțuirile, hărtănirea, nenorocul și metehnele ei fără leac. La 80 de ani, cât va împlini în octombrie, Niculae Gheran parcă și-a amintit că a debutat în 1955, în «Tânărul scriitor», cu o schiță umoristică, și a început o suită de evocări ale vieții bucureștene din interbelic până azi, așezate sub titlul hâtru și autopersiflant «Arta de a fi păgubaș». Primul volum - «Târgul Moșilor» - a apărut recent în Biblioteca Bucureștilor. Titlul volumului doi ne face
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
în mici geometrizări ce transformă personajul uman în marionetă, păcatul originar în sărbătoare generatoare de noi obsesii, materializate în șerpișorii ce se nasc din capul biblicului șarpe, într-un fel copy-paste la scară diferită, dă naștere acestui univers absurd și umoristic totodată. Figurile disparate sunt surprinse uneori în metamorfozarea lor sau într-o halucinantă trecere de la poziția asemănătoare fetusului dintr-o lucrare la precipitarea într-o abisală lume amintind prin mulțimea simbolurilor și cruzimea lor de cea a unui Bosch, ca
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
autor de benzi desenate (în colaborare cu desenatori) și scenarist de filme. Revista franceză «Télérama» îl etichetează pe Keret drept unul din "enfants terribles" ai Tel Avivului și îi caracterizează povestirile ca «pline de farmec, colorate de un infantilism minunat, umoristice, în acelaș timp estetice și absurde». Scriitorul se consideră influențat mai ales de lectura lui Faulkner și Vonnegut, mulți găsesc în proza sa scurtă conexiuni cu Woody Allen, Bashevis Singer, Kafka și Garcia Marquez. Alături de scriitoarea Orly Castel - Bloom, Keret
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
nume însemnând «Eu sunt el» 2002), precum și cartea pentru copii « Tata fuge cu circul» (2004), desenată de Rutu Modan. Unele scrieri ale sale apar pe site-ul ebraic "Bimá Hadashá" (Scenă nouă) pe internet. Etgar Keret a scris câteva scheciuri umoristice pentru programul satiric israelian de televiziune Ha'hamishiá Ha'kamerit ("Cvintetul de cameră"), de asemenea , împreună cu Ran Tal a scris drama de televiziune «Malka Lev Adom» ( «Malka de Inimă roșie, sau Regina de inimă roșie» (1996) care a câștigat premiul
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
uneori, am fost mulțumit fără motiv." De asemenea, Owen Gleiberman de la "Entertainment Weekly" a dat filmului un rating "B-" și a spus: ""Mumia" ar dori să te înfioreze, dar încearcă să facă acest lucru fără a renunța la inconsecvențialitatea sa umoristică." Bob Graham de la "San Francisco Chronicle" a dat filmului note mari pentru interpretare , precum și pentru efecte speciale. Stephen Holden de la "The New York Times" a scris: "Această versiune a "Mumiei" nu are pretenții de a fi altceva decât un joc video de un
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
(în ) este un roman științifico-fantastic umoristic scris de Jules Verne în 1865. Scrierea este una dintre cele mai vechi din acest gen. Romanul descrie povestea unui președinte al unui club de arme din Baltimore după Războiul Civil American, a rivalului său, un producător de arme din
De la Pământ la Lună () [Corola-website/Science/321253_a_322582]
-
1920 îi imprimă genului ușor alura de „industrie” muzicală. Se produc în mod constant compoziții cu voce care să susțină numerele din spectacole; este perioada în care se impune meseria de textier (deși autori de versuri pentru cântece sentimentale sau umoristice au existat și înainte - de exemplu, celebrul cantautor I.D. Ionescu Union -, astfel de cazuri erau neobișnuite) și tot acum încep să joace un rol determinant la răspândirea muzicii tipăritura și imprimarea pe disc. În teatrul de revistă se face cunoscut
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
această cauză. Scenariile erau verificate și cenzurate în mod regulat de către personalul Departamentului de Standarde al NBC, care făcea multiple adnotări pe marginea scenariilor, privind părți care trebuiau modificate ori înlăturate complet. "Seria originală" s-a remarcat și datorită conținutului umoristic, ca de exemplu ciondănelile tăioase dar amicale dintre Spock și McCoy. Episoade precum „The Trouble with Tribbles”, „I, Mudd”, sau , au fost scrise și puse în scenă sub forma unor comedii. Umorul din "Star Trek" este în general mai voalat
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
Ed. „RCR print”, București, 2007). Volumul cuprinde 58 poezii, două cicluri poetice ("Cronica anului 1933" și "Monumentele Poltavei"), nuvela "Cobzarul", cinci povestiri ("Învingătorul furtunii", "Ei, dumbravă, crâng întunecat!", " Țipăt în miez de noapte", "Studii autumnale", "Secara se vântură") și "Enciclopedia umoristică". Doar nuvela "Cobzarul" și povestirea " Țipăt în miez de noapte" au fost traduse în limba română de Ostap Borodai-Șandru și publicate în revista "Curierul ucrainean". Criticul literar Oleksa Romaneț distinge trei cicluri de poezii în opera lui Hariton Borodai: poezii
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
lui Etain"). La începutul lui martie 2007, Shane a anunțat că plănuiește să se căsătorească cu vechea sa iubită, jurnalista Victoria Mary Clarke. În 2000, Tim Bradford a folosit titlul "Is Still Alive?" ("Este încă în viață?") pentru o carte umoristică despre Irlanda și cultura irlandeză. MacGowan a început să-și urmeze moștenirea culturală irlandeză prin crearea trupei The Pogues. Multe dintre cântecele sale sunt influențate de naționalismul irlandez, istoria Irlandei, experiențele diasporei irlandeze în Londra și SUA, dar și viața
Shane MacGowan () [Corola-website/Science/321773_a_323102]