23,058 matches
-
la câteva Întrebări despre munca sa, cei prezenți remarcară modestia și simplitatea artistului, vocea caldă și ochii săi inteligenți. Doamnele Îl priveau cu vădită simpatie, iar domnii se simțeau extrem de onorați de prezența acestuia printre ei. Spectacolul din seara aceea umpluse până la refuz sala. În primul rând de scaune, alături de alți câțiva oficiali din oraș, veniți Împreună cu familiile, se afla Însuși domnul primar (proaspăt Întors dintr-o delegație), alături de soția sa și de cele doua fetițe pistruiate, care vedeau pentru a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau pretutindeni În cameră. Drogul parfumului lor Îl Înnebunea. Respira intens și profund, umplându-și coșul pieptului din ce În ce mai tare, până când simțurile i se pierdeau deplin În nebuloasa ființei, În zone abisale, de o puritate doar de el cunoscută, care-i colorau sufletul și inima, fericindu-l. După filozofia proprie, atunci și acolo Întâlnea Sublimul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu creierii fierbând, cu timpanele incendiate, ca și cum sulițe foarte ascuțite l-ar fi pătruns adânc, până-n măduva lor, asurzindu-l... De atunci, de la Întâmplarea aceea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a fi țintit, eu, firește, eram vânătorul destoinic, cel care-l săgeta dureros ori Îl ochea cu piatra de la distanță, făcându-l să sufere În taină dureri cumplite. El juca rolul săracului care trebuia să care mari și colțuroase pietre, umplându-se de julituri, să se milogească, să cerșească Îndurare (cum văzusem prin filme), eu eram voievodul semeț, sprijinit În sceptrul prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală, lovindu-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sus, pe Creștetul Doamnei, gâfâind și cu obrajii Îmbujorați. Pâlcuri răzlețe de romaniță erau Împrăștiate prin iarba grasă, răsfirată de vânt. Găseam acolo un aer mult mai curat... Și o statuie a liniștii foarte Înaltă, care ne plăcea și ne umplea de bine. Ne uitam În lungul prăpastiei, Încercând să o străpungem cu privirea cât mai În jos. Devenirăm dintr-o dată meditativi, cu o umbră de Înfiorare deasupra capetelor. În singurătatea acelui loc, cu lumea pierdută la picioare, Milu era foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câteva rânduri, că o iubesc, am făcut-o doar pentru ambientul creat (mai mult de ea). Pentru cele două pahare mari, de cristal fals, pe care le aducea uneori În poșetă (furate din restaurantul unui hotel de munte), ca să le umple cu vin ieftin (tot de ea cumpărat). Pentru rochia ei neagră (preferata), cu decolteu obraznic, pe care și-o arunca mult prea repede de pe ea. Pentru ochii ei neverosimil de alungiți, care aproape că atingeau cu coada lor prelungă marginea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arunca pământul așa peste el. Trebuie să-l acoperim cu ceva, propuse din nou Libelula. Am Început să culegem și să aruncăm frunze și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun târziu, am dus treaba
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
duceau Încă multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași, dimineața râdea ca o fetiță îmbrăcată într-o rochie subțire de vară, în culori pastelate, exuberantă, privind nepăsătoare la furnicarul de oameni, asemenea unui fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului școlar și universitar, din septembrie și până în iulie, Iașul e un oraș viu, animat, de parcă ar trăi un singur anotimp, acela al primăverii, înflorit de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cererea lor. * Timpul petrecut cu Marcel pe litoral a avut un singur inconvenient: a fost prea scurt! Dacă se gândea bine totuși, fusese o vacanță extraordinară. A veni la mare cu un băiat gentil ca Marcel, care știuse să-i umple timpul cu tot felul de atracții, era ca și cum ai găsit paradisul aici, pe pământ. Marcel transformase nopțile în zile, de la lăsarea serii până la revărsarea zorilor. Au colindat împreună toate discotecile, dezlănțuindu-se în dansuri apocaliptice. Au savurat băuturi rare, care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
căuta să se agațe de un ultim pai. Scena avansului, prin care voia să-i forțeze mâna ca în acest fel să i devină soție, chiar înainte ca partenerul să consimtă să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex, umplând cum se spune paharul. Din clipa aceea, deși se aflau două personaje în incintă, scena rămase pustiită. Olga simți prin toate fibrele ființei sale că se afla în postura unei rătăcite la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de caracatiță ale farmecelor ei oferite cu o dezinvoltură dezarmantă. În seara aceea, limpezit, Alex luă hotărârea să-i ceară mâna Inei. Pe lângă informațiile dobândite în ultima vreme despre Olga, care îl despărțiseră sufletește de această domnișoară, întâlnirea cu Tony umpluse paharul. Știa acum mai mult ca oricând că locul conferit Inei, de-a lungul timpului, era unul meritat pe deplin. Își dădea seama că în sufletul lui dragostea pentru Ina era una plină de lumini. Numai sobrietatea acesteia îl ținuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pătrunseră amândoi în sufragerie. Era cald și plăcut. Fără o pregătire prealabilă a unui dialog care avea să se deruleze cu siguranță, Jan scoase imediat o sticlă de Busuioacă de Bohotin, vinul lui preferat, și turnă în două pahare. În timp ce umplea cupele cu o licoare de o culoare dumnezeiască ce răspândea rarele sale parfumuri, intră Valentina, soția lui Jan. Alex salută respectuos, la care Valentina îi răspunse cu un gest al mâinii, grăbită să motiveze de ce Jan, Înainte de a respecta protocolul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
te-ar putea coborî până și în proprii tăi ochi. Ce e scris să fie al tău, va fi al tău, vei vedea, va veni și ziua aceea... Nu se poate să nu vină. Socotește acest fapt care te-a umplut de obidă și te-a rănit, ca trecător. Fiecare rău însă are binele lui. Frumoasă ești, deșteaptă ești, ai un serviciu onorabil... - Dacă eram deșteaptă, cum spui tu, Alex era al meu, așa... - Și acuma ce ai de gând? - Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dobori tu suferințele, nu să te doboare ele pe tine. Și acum, după tot războiul pe care l-ai dus cu tine, în primul rând, n-ar fi bine să dormi puțin? Nu crezi? Te-am simțit cum ți-ai umplut ultimele nopți cu oftaturi... - Crezi că pot să dorm, mamă!? - Trebuie! Va veni o zi în care, într-o dimineață, când te vei trezi, lumea ți se va înfățișa în alte culori, ai să vezi, ascult-o pe mama ta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
până își găsește ceva, va trebui să vegheze ori de câte ori îi vine rândul. Până la urmă s-a învoit. Ne petrecem zilele în două ture, mergem pe palier ca la serviciu, avem un caiet în care notăm tot ce auzim dincolo de ușă. Umplem pagină după pagină cu toate convorbirile telefonice, cu bufniturile și trosniturile auzite. O dată ne-am speriat rău de tot. Am auzit ceva ca și cum s-ar fi ciocnit două locomotive, am vrut să intervenim, dar zgomotele se succedau foarte repede - aripi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să-l salveze pe Blunt, eu îl folosisem să împachetez morcovii și cartofii pentru la iarnă. PUZZLE CU NEW YORK Lucrurile întotdeauna se întâmplă treptat. Mai întâi a fost Alex și plăcerea lui de a hașura fiecare spațiu gol până umple tot puzzle-ul. Apoi nevoia lui de a nu fi singur. Pe Moni a cunoscut-o în sala de așteptare. De cum a intrat i-a simțit ochii îndreptați spre el; însă Alex voia doar să stea și să se gândească
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
va ieși afară cu sufletul pustiit, fără să fi fost fericit în puzderia de lume de acolo. OCHELARII DOAMNEI OLGA Ne-am mutat de curând la etajul patru al unui bloc de pe strada Cuza Vodă. Cele trei camere au fost umplute până la refuz cu mobilă veche și grea ca de muzeu. Admiram în fiecare zi țevile proaspăt vopsite, pereții zugrăviți în culori vii, geamurile limpezi și trebuia să fim fericiți. Părinții mei își trăiau viața de la un spălat al vaselor la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dar nu era decât un fir de cacao rămas în colțul gurii, părând urma unui zâmbet. PĂDUREA DIN INTERIOR Presupun că prima dată te-a durut când i-ai văzut rădăcinile vibrând în soare sub lama zimțată a fierăstrăului. Frunzele umplură asfaltul și ai fi putut crede că înmuguresc acolo dacă n-ar fi venit mașina de gunoi și nu le-ar fi strivit. Apoi totul a devenit ca o durere de dinți, te ținea o perioadă și îți trecea. Zilnic
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la plimbare. Mi-am pus o rochie bej cu mânecă lungă și închisă până la gât. Eram tare mândră de gulerașul meu care ascundea frumos pistruii și petele de la soare. Am ales o culoare deschisă de ruj și am încercat să umplu toate striațiile adâncite în buze. Ochelarii de soare cu rame foarte mari nu lăsau să se vadă aproape deloc ridurile din jurul ochilor. Mi-am privit gleznele umflate când le am vârât în sandale și am încercat să închid baretele, dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
băga de seamă, căci mintea îi era ocupată cu micul dejun al doamnei Aurelia, dar atunci când se așeza în fotoliu, lângă patul acesteia, și scotea medicamentele din flacoane, unul câte unul, simțea că o ia amețeala. Doamna Aurelia, dintre pernele umplute la refuz cu pene de gâscă, îi dădea tot felul de sfaturi - ceaiuri de plante, inhalații, masaj, picături și mult somn. Mara îi zâmbi cât timp îi așeză pernele la spate și se hotărî să își ia două zile de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
decât ne obișnuiserăm. El deschise apoi brațele să ne îmbrățișeze. L-am lăsat să ne îmbrățișeze, apoi am dat drumul la televizor. Urechile mari și rotunde, ochii imenși, negri și vii, zâmbetul până la urechi și toată dragostea lui Mickey Mouse umpluseră instantaneu silueta tatei. PÂNĂ LA PRIMA BENZINĂRIE Își reveni brusc din leșin. Pe noptieră medicamentele stăteau neatinse, ceaiul din plante încă mai scotea aburi... înseamnă că leșinul nu durase prea mult. În gură simțea gustul amar al febrei, îl durea spatele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vezi ce se întâmplase în lipsa ta. Ea te aștepta tot acolo și îți răspundea la gesturi și la întrebările care începeau cu „ce-ar fi dacă...“ și iubea urmele pantofilor tăi așa cum stăteau aliniați în ploaie lângă cele două găuri umplute cu apă, ascunzând semnele trecerii ei. Totuși ai așteptat-o și atunci când strada deveni pustie și întunecată, iar din cele două urme apa începu să se prelingă. Te-ai aplecat încet și privirea ta a mângâiat betonul ca pe un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dar Zara încă nu putea renunța. Munca părea simplă, însă de multe ori era de-a dreptul plictisitoare. Reușise să adune enorm de multe fișe; la început le așezase în bibliotecă, apoi prin sertare, ca în cele din urmă să umple cutiile de pantofi. În fiecare seară mai introducea o analiză în cutia albastră, încântat de comoara sa. Avea mereu impresia că nu era suficient, că parcă îi scăpase ceva, și atunci căuta alte articole prin tot felul de jurnale literare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
parfumul floral din toaletă, la televizorul cu care își împărțea timpul liber și la batoanele cu multă ciocolată. Etajul era plin de indivizi grăbiți care îi înconjurară curioși și le puseră tot felul de întrebări. Treptat spațiul dintre ei se umplu de colegi bucuroși de revedere, povestind repede ce s a întâmplat în lipsa lor, zâmbindu-le cu afecțiune și înțelegere, mărind depărtarea dintre ei până când nu se mai putură zări. Se treziră apoi în rutina lor de dinainte, de parcă nimic nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
black drizzle. La următoarea stație nu coborî nimeni. — Câți ani ai? Cucoana cu crizanteme ținea de mână copilul așezat lângă ea. — Cum te cheamă? Copilul o privi nedumerit și încercă să-și elibereze mâna. — Mergi la grădiniță? Ochii copilului se umplură cu lacrimi și începu să-și strige mama. — Știi vreo poezie? Copilul deveni isteric și bătu din picioare. Pe cine iubești mai mult? Vocea cucoanei răzbătea printre tijele crizantemelor. Copilul plângea în hohote, mâna lui se sufoca în palma ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]