2,353 matches
-
complex de culpabilitate este întreținut încă din plin în masele populare. Populismul latent, rezidual, al societății comuniste, constituie încă o largă stare de spirit. Mulți, tot mai mulți, se comportă ca și cum nimic nu s-a petrecut în România și visează, utopic, o restitutio in între onformism și libertate integrum, o restaurare integrală a național-ceaușismului. Fără însă un program politico-economic de natură să impună un fapt foarte simplu, elementar, dar absolut concludent: că situația este într-adevăr reversibilă, că nomenclatura nu este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
seama la revenire, la început, în 1963, cât de profund comunizată și ceaușizată, mai ales, devenise, între timp, noua Românie. Treptat, treptat, momentul 1947 mitizat încă în închisori și diverse locuri de deportare devenea tot mai simbolic și, la limită, utopic. Tot mai îndepărtat și ireversibil. Mulți dintre noi, în această situație, au trecut atunci printr-o criză profundă. După 1989, ceaușizarea din ultimele decenii a devenit și mai evidentă. Libera exprimare a ideilor și a regrupărilor sociale scotea tot mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
centrală: numai personalitatea și originalitatea, în orice domeniu cultural, sunt virtual creatoare. Imitația mecanică, epigonismul și alinierea servilă, minoră, sunt lipsite de valoare. 1. Rănile revoluției culturale Autorul sinistrei revoluții culturale importată din China maoistă, dar intrinsecă marxismului dogmatic și utopic, a fost măturat de valul indignării populare, îndeosebi tinerești. El a fost executat și nu mai este. Dar rănile adânci, grave, profunde, ale culturii române sunt încă și vor mai fi mult timp deschise. Ele sângerează. Ele dor. Ele nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mântuire etc., etc. Această ideologie, care a bântuit și la noi între cele două războaie și pe care Constantin Noica a întreținut-o (cu rezultate și motivații ambigue și în felul său și în infernul culturii socialiste), o credem profund utopică, sterilă și moartă în esență. Personal nu aștept nici o revelație, nici un Mesia. Salvarea culturii noastre va veni dacă va veni vreodată dintr-o cu totul altă direcție. Orice cultură are și o infrastructură social economică și o nouă cultură românească
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau poate tocmai din această cauză. O a doua explicație, probabil și mai profundă, privește însăși situația sa de intelectual român. Iar un instinct obscur s-ar zice că-i spune că este condamnat să trăiască mereu într-o țară utopică, unde toate marile idealuri și proiecte culturale sunt, de fapt, irealizabile. Deci refuzate de istorie. Practic și iremediabil utopice. Nu chiar întâmplător Sorin Antohi reține și ipoteza că doar istoria decide prin capacitatea sa permanentă de actualizare și realizare de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intelectual român. Iar un instinct obscur s-ar zice că-i spune că este condamnat să trăiască mereu într-o țară utopică, unde toate marile idealuri și proiecte culturale sunt, de fapt, irealizabile. Deci refuzate de istorie. Practic și iremediabil utopice. Nu chiar întâmplător Sorin Antohi reține și ipoteza că doar istoria decide prin capacitatea sa permanentă de actualizare și realizare de fapt ce este ideologie și ce este sau rămâne utopie (p. 19). Iar istoria nu ne-a fost și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Cioran. De altfel, tot la Paris, am auzit în mediile literare și o caracterizare lucidă: Il fait du faux dix huitiŁme siŁcle. în timp ce Iuliu Maniu și-a lăsat ca să mă exprim astfel pielea în pușcărie pentru conceptele sale abstracte și utopice, alții și au pus pielea prudent și filozofic la adăpost, rue de l'Odăon, și n-au mai dat prin țară de vreo cinci decenii. Ce să ne mai pierdem timpul cu acești... balcanici nenorociți... Capitolul Noica, Denker in dürftiger
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de relații presupune și o anume suplețe și chiar diplomație. Viața literară, în definitiv, nu poate fi transformată de nimeni într-o junglă. Dar realitățile oficiale sunt mai tari decât dezideratele noastre, pioase și, în condițiile date, iremediabil naive și utopice. Soluția subsidiară S-ar părea, din întreaga analiză, că respingem în mod radical orice rol al statului în domeniul culturii. Nu aceasta este și opinia noastră. Chiar dacă suntem adepții convinși, în principiu, ai concepției statului minimal cunoscând și prin experiență
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și deci definitiv, combativitatea culturală. Totul este doar o problemă de clarificare ideologică, educație și deprindere, într-o perioadă de stabilitate istorică. Recunoaștem: condiții dificile, într-adevăr. Departe însă de a fi imposibile și cu atât mai puțin irealizabile ori utopice. O a doua condiție, nu mai puțin esențială: integrarea europeană este teoretic și practic imposibilă fără acceptarea și asimilarea unui număr de valori comune. în speță, normele, legile, procedeele, formele culturale, dar și politico-juridice europene, inclusiv instituționalizate. Este ceea ce au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și comentate de Ion Ianoși (București, Biblioteca pentru toți, Editura Minerva, 1974). 9. O nouă istorie a ideilor, in: Cotidianul. Supliment cultural. Litere. Arte. Idei, 30 ianuarie 1995. 1 București, Editura Litera, 1994, 302 p. 2 Preocupare centrală a autorului: Utopica. Studii asupra imaginarului social (București, Editura Științifică, 1991 (carte depusă la editură încă din 1987). 3 E.M. Cioran, Leçon de sagesse. Propos recuiellis par Michel Jakob, in: Magazine littăraire, 327, dăcembre 1994, p. 26. 4 Cazul Constantin Noica ; în acest
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
democrației pentru evaluarea modificărilor de substanța. Pentru cea de-a patra, trebuie precizată forma unei democrații ideale, fără a pierde din vedere termenii empirici ai chestiunii, în absența cărora problema calității democratice riscă să fie abordată în parametri specifici fanteziilor utopice. Pentru a derula analiza democratizării, trebuie să abordăm, pentru început, trei probleme: 1) definirea detaliată a democrației; 2) definirea diverselor modele ale democrației într-o manieră în care se poate observa, cu o anumită precizie, trecerea de la un tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
proprietăților bisericești. Astfel, la începutul Celei de-a Treia Republici (1877), politica franceză era caracterizată printr-o alianță între clasele urbane de mijloc și burghezia industrială, o alianță substanțială care a suportat o înfrângere de la o clasă muncitorească prin experiența utopică a Comunei din Paris (1870). Prin urmare, politica a fost definită de un proiect de republică democrată (care a pierdut conotațiile "socialiste", amenințătoare, radicalizante). Un alt caz important de primă instaurare democratică privește Statele Unite ale Americii. În reconstrucția acestui proces
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și, în același timp, existența unor sindicate unite și organizate care se reprezinte grupuri mari de angajați, în măsură să obțină recunoașterea, și, eventual, extinderea, acestor drepturi (Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens, 1992). Realizarea egalității se încadrează în ansamblul obiectivelor utopice, de altfel ea nefiind împărtășită de toți susținătorii democrației. În acest sens, se pot considera cel puțin două stadii ale afirmării acestei valori. Primul este cel mai general acceptat și se referă la egalitatea "formală". Al doilea privește egalitatea "substanțială
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regăsim într-o democrație minimă. Analiza anterioară, ca și această clasificare sumară a democrațiilor (de calitate și lipsite de calitate), evidențiază, dincolo de orice îndoială, cât este de problematică construcția unei democrații "bune", care riscă să devină un exercițiu steril și utopic atunci când nu se dovedește a fi chiar nerealist și dăunător; se explică astfel frecvența democrațiilor lipsite de calitate. O linie interesantă de cercetare pare a fi: aceea de a identifica, înainte de toate, problemele teoretice care apar pentru lumea academică pe
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și posibilitatea concretă de a rezolva unele dintre marile problemele sociale și economice ale omenirii contemporane. Căile care se deschid către "buna" democrație la un nivel mai larg, dacă nu chiar la nivel mondial, sunt suficient de clare, dar tot atât de utopice. Baldassarre [2002, 299 ss.] vorbește în principal despre exportul (la un nivel larg și cu respectarea principiului reprezentativității) instituțiilor create în interiorul democrațiilor statale, chiar al celor din lumea occidentală. Aceasta este, în cele din urmă, calea de urmat de către Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Macroscope". Acest buletin de două pagini, publicat pînă în iunie 1979, l-a avut ca di-rector de publicație pe Serge Lier. Acesta, la pro-punerea lui Jacques Robin, a finanțat și un proiect de enciclopedie transdisciplinară, Enciclopedia nouă, "proiect ambițios și utopic care ar permite, prin sisteme de orientare prin intrări, să se navigheze în interiorul diferitelor domenii ale cunoașterii"78. Serge Lier și Annie Batlle erau interesați să pună la dispoziția majorității descoperirile și progresele spectaculoase din domeniul cunoașterii. Ei au fondat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fel, criticile pe care le formula anterior cu privire la "preocupările pentru eficacite" și "natura văzută cu ochi de industriaș" pot foarte bine să se aplice la propriile propuneri, care se referă totuși la un anume "umanism științific". Cînd studiază ideile socialiștilor utopici europeni premarxiști în anii dintre cele două Războaie Mondiale în Marea Bri-tanie, istoricul Dorothy Porter 140 pune accentul pe nevoia de a înlocui religia în societate printr-un sistem de valori care să poată asigura coeziunea socială și folosirea raționamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la Londra, iar dreptul la muncă și majoritatea legislației muncii promovată de el sunt abolite (n. tr.). 22 Gânditori și activiști socialiști din prima jumătate a secolului al XIX-lea, reprezentanți a ceea ce Karl Marx va denumi ulterior "Școala socialismului utopic" (n. tr.). 23 Palais de Luxembourg, sediul Adunării Naționale (n. tr.). 24 Data de 24 februarie 1848 marchează abdicarea regelui Ludovic-Filip de Orléans și proclamarea celei de-a Doua Republici franceze. Guvernul provizoriu instalat în aceeași zi, și în care
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
trebuie să vedem idealismul și realismul ca instrumente de legitimare folosite intenționat, cel puțin în ce privește urmările războiului. Numai atunci cînd schimbarea pe cale pașnică, avantajoasă pentru statele mai puțin puternice, părea din ce în ce mai dificilă, această funcție a devenit importantă. Carr spunea: Ideea utopică conform căreia există un interes al întregii lumi pentru pace, care este identic cu cel al fiecărei națiuni în parte, a ajutat politicienii și autorii de scrieri politice de peste tot să uite neplăcutul fapt că există divergențe fundamentale de interese
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai bun caz, puțin ironică. Cartea a oferit totuși o serie de categorii antagonice care au stat la baza gîndirii internaționale din perioada primei dezbateri și de mai tîrziu. În continuare voi prezenta celebrele argumente ale lui Carr împotriva gîndirii utopice, limitele viziunii sale și tensiunile interne ale propriei sale soluții. Realismul britanic împotriva idealismului Marii Britanii Subiectul principal al criticii lui Carr a fost inexistența unei armonii a intereselor. Idealismul, după cum a afirmat acesta, are trei mari cusururi: motivația este considerată
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lecții ale științei politice." (Carr 1946: 89) E destul de ciudat că acest gînditor a rămas celebru doar pentru critica sa consecvent realistă a idealismului. Într-o anume privință, așa cum au sugerat discuțiile precedente, distincția fermă a lui Carr între concepția utopică și cea realistă asupra politicii ar putea fi nu cel mai puternic, ci cel mai slab punct al cărții sale. Ideea lui Rob Walker că "orice analiză care îi așează în mod forțat pe Platon și pe Woodrow Wilson în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
explica prin trădarea unei femei ori a unor unelte de înălțare, știut fiind că un principe găsește oricând alte femei și alți acoliți care să-l înconjure. Despot cade prin chiar însușirile lui, incompatibile cu starea țării, prin idealurile lui utopice. Universitate la Cotnar, cruciadă împotriva Semilunei, astea nu încălzesc pe boierii conștienți de imposibilitatea lucrurilor. Scena finală, cu discursul emfatic, foarte academic ("Mi-arunc din cap coroana!... din mână sceptru-mi scot... Nu mai sunt domn!... acuma ucideți pe Despot
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e împiedicat de aceste note să izbutească în roman. Deși cu excelente pagini de evocare a campaniei pentru întregire, romanul 1916 eșuează în tezism. Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor duc sarcasmul până la bizarerie. Mai fericit este basmul viitorist Orașele înecate, utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells. Un operator cinematografic din Bucureștii anului 5000 visează o omenire refugiată în fundul oceanului unui pământ în răcire. Sunt pagini fabuloase ca acele din Simplicissimus al lui Grimmelshausen despre Mare del Zur. Flora, fauna
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îl constituiau țăranii care aveau același mod de viață ca și înaintașii lor. Cele care s-au opus acestei centralizări au fost clasele elitiste marginalizate din punct de vedere politic, ai căror membri erau considerați drept niște visători nostalgici și utopici într-adevăr, mulți erau intelectuali de provincie și poeți. Am văzut deja că geografii, evident perfect conștienți de dimensiunea spațiului fizic, aveau totuși o reprezentare a Franței din perspectiva impresionantei diversități regionale fizico-geografice, climatice și economice. Totuși, chiar dacă au fost
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
se interesează de trecutul țării lor"411 și că ignorarea experienței înaintașilor împiedică procesul de modernizare a țării. În publicistica eminesciană, trecutul este ilustrat de figuri istorice memorabile, de fapte de eroism care dobândesc valoare exemplară pentru generația contemporană. Transfigurarea utopică a trecutului, trecerea sub tăcere a aspectelor negative, se înscrie în trama mitului vârstei de aur, bogat ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești, gazetarul se întoarce spre trecut ca spre un spațiu compensatoriu și nu ezită
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]