4,445 matches
-
fantezie, toate fantasmagoriile trebuie înspăimântate cu fiecare nouă zi din nou... și astăzi te-ai golit de ultimele construcții fantastice. Dar această totală personificare în jurul unei persoane e bineînțeles încă și mai oribilă decât gustul spumei oricărei proiecții fanatastice. Viziuni... Utopii... nimic în afara unei introduceri a alcoolismului... sau, și mai rău... a religiei. Omul deștept începe să bea deștept, ca tine, dragostea mea. Idiotul rămâne agățat de el, de ceea ce este, și se târăște pe sine în teologie. (Bea) Cea mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Societies: An Introduction to Macrosociology, Ediția a 4-a, New York, McGraw-Hill Lincoln, Y. S., & Guba, E. G. (1985) Naturalistic inquiry. Beverly Hills, CA: Sage Publications, Inc. Linton, R. (1968) Fundamentul cultural al personalității, București, Editura Științifică Mannheim,K. (1936) Ideology and Utopia, New York, Harcourt, Brace and World Marx, K. (1962) Contribuții la critica economiei politice. Prefață, în "Opere", vol. 13, Editura Politică, București Marx, K., Engels, Fr. (1958) Ideologia germană, în: "Opere", vol. 3. București, Editura Politică Massey, Douglas S., Krohn, Marvin
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de condițiile sordide ale lumii reale a experienței. Dacă există o astfel de alegorie trebuie să remarcăm că lumea în care tinerii își găsesc loc mai apoi, din turnul lor de fildeș pe aripile propriei lor fantezii, nu este o utopie sau un tărâm de basm, ci un cosmos natural, încântător. Așadar arta părăsește realitatea numai pentru a se întoarce la ea.”138 Tinerii alcătuiesc o lume aparte: „Intenția inițială de a portretiza o societate măcinată de ciumă, care și-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorește, cu orice preț, să se afirme, să fie recunoscută și recompensată pentru noile valori pe care le propovăduiește. Cu siguranță, tot refugiul lor și toată existența aproape edenică pe care și-o propun, departe de flagelul ciumei, este o utopie, reprezintă o lume ideală a unor oameni tineri, care combat pericolul morții prin puterea cuvântului, a sufletului lor bogat și dinamic în sfera trăirilor celor mai diverse, este o lume care biruie orice, vrea cu orice preț să glorifice omul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor și a frumuseții aduce după sine o undă de melancolie 412, materialismul este acela care ia locul fanteziei și utopiei vremurilor trecute: „Este o poveste despre un timp îndepărtat când un cavaler violator putea fi transformat într un soț supus, o bătrână decrepită își poate redobândi frăgezimea de altădată”, de aceea a și fost uneori caracterizată drept un roman naiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îl cere în căsătorie pe cavaler. Acestuia i se pare o povară îngrozitoare, căci în ordinea valorilor sale primau frumusețea și bogăția, 410 David S. Reed, art. cit., p. 84. 411 Ibidem, p. 86. 412 Patricia Clare Ingham, Pastoral histories: utopia, conquest, and the Wife of Bath's Tale, în „Texas Studies in Literature and Language”, spring 2002, vol. 44, nr. 1, p. 36. 413 Ibidem, p. 42. 414 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p. 158. 415 Geoffrey Chaucer, op. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial. Religia reprezintă pentru femeia Bisericii un fel de lux privat pe care și-l permite, un element care nu-i stârnea controverse, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
parte, exemplare prin moralitatea sau acțiunile lor, nu reușesc să convingă, sunt mult prea abstracte, dogmatice, urmăresc prea mult o idee a perfecțiunii feminine și eșuează astfel în a fi credibile. Îndepărtate în timp și spațiu, ele sunt doar o utopie pentru ceea ce sufletul feminin ar putea fi, spre ceea ce ar trebui să tindă. Operele de tinerețe ale lui Geoffrey Chaucer au fost denumite de critica literară dream poems 628, deoarece toate sunt structurate pe motivul visului-viziune, având ca prioritate tematică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, pp. 179 189. 52. Hyatte, Reginalde, Boccaccio's Decameron and de Ferrières's Songe de pestilence, în „Explicator”, vol. 53, nr. 1, fall 1994, pp. 3 5. 53. Ingham, Patricia Clare, Pastoral histories: utopia, conquest, and the Wife of Bath's Tale, în „Texas Studies in Literature and Language”, spring 2002, vol. 44, nr. 1, pp. 34-47. 54. Ireland, Colin A., A Coverchief or a Calle: The Ultimate End of the Wife of Bath
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de condițiile sordide ale lumii reale a experienței. Dacă există o astfel de alegorie trebuie să remarcăm că lumea în care tinerii își găsesc loc mai apoi, din turnul lor de fildeș pe aripile propriei lor fantezii, nu este o utopie sau un tărâm de basm, ci un cosmos natural, încântător. Așadar arta părăsește realitatea numai pentru a se întoarce la ea.”138 Tinerii alcătuiesc o lume aparte: „Intenția inițială de a portretiza o societate măcinată de ciumă, care și-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dorește, cu orice preț, să se afirme, să fie recunoscută și recompensată pentru noile valori pe care le propovăduiește. Cu siguranță, tot refugiul lor și toată existența aproape edenică pe care și-o propun, departe de flagelul ciumei, este o utopie, reprezintă o lume ideală a unor oameni tineri, care combat pericolul morții prin puterea cuvântului, a sufletului lor bogat și dinamic în sfera trăirilor celor mai diverse, este o lume care biruie orice, vrea cu orice preț să glorifice omul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor și a frumuseții aduce după sine o undă de melancolie 412, materialismul este acela care ia locul fanteziei și utopiei vremurilor trecute: „Este o poveste despre un timp îndepărtat când un cavaler violator putea fi transformat într un soț supus, o bătrână decrepită își poate redobândi frăgezimea de altădată”, de aceea a și fost uneori caracterizată drept un roman naiv
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îl cere în căsătorie pe cavaler. Acestuia i se pare o povară îngrozitoare, căci în ordinea valorilor sale primau frumusețea și bogăția, 410 David S. Reed, art. cit., p. 84. 411 Ibidem, p. 86. 412 Patricia Clare Ingham, Pastoral histories: utopia, conquest, and the Wife of Bath's Tale, în „Texas Studies in Literature and Language”, spring 2002, vol. 44, nr. 1, p. 36. 413 Ibidem, p. 42. 414 H. Marshall Leicester, Jr., art. cit., p. 158. 415 Geoffrey Chaucer, op. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial. Religia reprezintă pentru femeia Bisericii un fel de lux privat pe care și-l permite, un element care nu-i stârnea controverse, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
parte, exemplare prin moralitatea sau acțiunile lor, nu reușesc să convingă, sunt mult prea abstracte, dogmatice, urmăresc prea mult o idee a perfecțiunii feminine și eșuează astfel în a fi credibile. Îndepărtate în timp și spațiu, ele sunt doar o utopie pentru ceea ce sufletul feminin ar putea fi, spre ceea ce ar trebui să tindă. Operele de tinerețe ale lui Geoffrey Chaucer au fost denumite de critica literară dream poems 628, deoarece toate sunt structurate pe motivul visului-viziune, având ca prioritate tematică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, pp. 179 189. 52. Hyatte, Reginalde, Boccaccio's Decameron and de Ferrières's Songe de pestilence, în „Explicator”, vol. 53, nr. 1, fall 1994, pp. 3 5. 53. Ingham, Patricia Clare, Pastoral histories: utopia, conquest, and the Wife of Bath's Tale, în „Texas Studies in Literature and Language”, spring 2002, vol. 44, nr. 1, pp. 34-47. 54. Ireland, Colin A., A Coverchief or a Calle: The Ultimate End of the Wife of Bath
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau ceva asemănător, ci doar un angrenaj format din mii de roți dințate. Schimburile reciproce frecvente, abundente, pe termen nelimitat trasează reguli stabile. Există o muncă minuțioasă de creație, reflexie, critică, revizuire, comparare, testare, prozelitism, iterație, refuz, noi Începuturi, există utopii, revendicări, condamnări, inchiziții, precum și liber-cugetători, oameni de știință, proști, sfinți, oameni răi, oameni obișnuiți, victime, călăi, care, suferind experiențe adesea cumplite, datorită pedagogiei nemiloase În cazul pedepsei, dar minunate când e vorba de plăcere și bucurie, creează o a doua
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
care ne-a oferit bogate, dar deloc proustiene „zile de lectură” (liste de susținere cu un IQ discutabil), denunțuri, eseuri de stânga și eseuri de dreapta, mărturisiri, apeluri biblice, parabole, pamflete, biografii romanțate ale unor comuniști și ale unor democrați, utopii de toate culorile, kafkiene „Scrisori către tata”, oedipiene „Scrisori către mama”, simple „Scrisori către colegul de bancă” etc.), bietul și atât de implicatul scriitor basarabean a mai fost chemat și la Adunarea Generală a breslei sale (10 decembrie curent). Evenimentul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
că subiectivitatea este, de fapt, forța dominantă a oricărei scrieri. E de-a dreptul șocant să constați că Ion Ioanid evocă până și atrocitățile ultimului obscur temnicer, În timp ce Berberova nu găsește prilejul să spună două vorbe despre marii torționari ai utopiei comuniste de primă oră. E, poate, un simplu joc al Întâmplării și al memoriei, Însă și o concepție cu totul diferită asupra a ceea ce Înseamnă, În Înțelesul larg al cuvântului, ideea de memorie, de confesiune, de intimitate. Fiecare dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și ordinea intrării În scenă a eu-rilor suprapuse existente În materia amorfă a scrierii. „Se Înțelege așadar că autoportretul În jurnalul intim se află pretutindeni și nicăieri”, scrie Béatrice Didier 3, simplificând o faimoasă definiție a divinității, dar și a utopiei. Se Înțelege de aici că decuparea, izolarea autoportretului implică prezența unei a doua persoane: lectorul. Pierdut În neutralitatea paginii de hârtie, jurnalul necitit (adică neinterpretat prin lectură) rămâne o simplă materie amorfă, neorganizată, haotică și, de cele mai multe ori, obscură. Pactul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și a dorinței, trebuie anihilate și forțele limitative ale creației. Nu e suficient orgoliul - ca să nu spunem că el poate fi chiar contraproductiv! - pentru a explora labirintul interior pe care autorul de fapt Îl ignoră. Să fie, atunci, autoportretul o utopie născută din prea multele obstacole psihologice? O Întreagă literatură confesivă stă sub semnul dubiului profund, vorbind despre himera constituirii imaginii coerente a lumii psihice. În ciuda progreselor fabuloase ale psihanalizei, În ciuda disecțiilor cu adevărat științifice ale eului, ceva misterios continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
astfel Într-un paradox: dacă jurnalul poate să trăiască mereu În prezent (situație, de altfel, relativă: În chiar momentul scrierii sale, el vorbește despre un trecut), autorul este Întotdeauna legat de o existență anterioară. El nu poate accede la această utopie a jurnalului: de a refuza cu obstinație trecutul și de a ignora cu trufie orice depășire a limitelor zilei. Claustrat Între două date, uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cărțile istorice pentru adulți [...]. Scrieri patristice, cărți de instruire, manuale de deprindere și manevrare a unui set de simboluri, în aceste texte latura pedagogică dirijează lectura către un sens deja constituit, fără grade de libertate" (vezi Angelo Mitchievici, Povești, legende, utopii. Dumitru Almaș la școala istoriei, în Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Explorări în comunismul românesc, vol. II, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 343). 204 Dumitru Almaș, Povestiri istorice, partea I, 1982, p. 3. 205 Ibidem. 206 Ibidem
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Legendele românilor, Editura Teora, București, 1999), ceea ce i-a permis să reia aceleași teme, dar cu accent declarat pe ilustrație, nu pe text. Astfel a ajuns să contribuie, o dată în plus, la "folclorizarea" povestirilor lui Almaș (Angelo Mitchievici, Povești, legende, utopii. Dumitru Almaș la școala istoriei..., pp. 343-344). Nu și-a abandonat stilul și intenția civic-eroizantă, cultivând o preferință anume pentru figurile emblematice ale istoriei naționale. În martie 2006, Palatul CEC din București i-a găzduit, de pildă, expoziția "Portrete istorice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
français des origines, în "Vingtième Siècle. Revue d'histoire", nr. 76, octombrie-decembrie 2002, p. 131, 133). 211 "Întotdeauna agresorul este celălalt, oricare ar fi el, turc, tătar, polonez, ungur, german, grec sau grof, boier, arendaș etc." (Angelo Mitchievici, Povești, legende, utopii. Dumitru Almaș la școala istoriei..., p. 355). Ca și în manuale, de altfel. 212 Dumitru Almaș, Povestiri istorice, partea I, p. 78. 213 Așa cum pozează Iancu de Hunedoara în fața prizonierilor turci puși să sape o fântână în castelul său (Ibidem
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]